Motto

Sacrificiul sacrificiilor e acela de a suferi si a muri pentru pacatele pe care nu le-am comis( ele nu sunt in Mine ) dar Le-am asumat si asta numai Iisus Hristos a facut !
Să biruiesc lipsa de măsură a răului printr-o iubire şi un bine fără măsură pentru că nimic nu dăinuie în afara iubirii !
Textele ce le pun la dispoziţia cititorului nu au intenţia să ofere răspunsuri finale,oferirea lor este parte a unui proces continuu de căutare,atât a mea cât şi a voastră.
Dumnezeu să vă binecuvinteze !



miercuri, 28 mai 2014

Totul se poate repara în afară de moarte !



            



     Nu contează ce ai pierdut în viaţă, ci ce ţi-a rămas.
 Mulţumeşte lui Dumnezeu ,bucură-te şi mergi mai departe ! 
 Dacă ai căzut de pe cal şi nu te-ai ridicat  să nu rămâi la podea !


 Orice s-ar întâmpla, sus înapoi ,sus pe cal ! Desigur că e rău, fireşte că e greu , sigur că e alta situaţia şi nu o să fie niciodată ca înainte....
  Priviri ascuţite , grimase , şuşoteli pe la colţuri , multe interjecţii şi puncte de suspensie...
 Îţi asumi, îţi faci inventarul şi mergi mai departe cu ce ştii că ţi-a rămas , indiferent că e doar o firimitură de bine.      Cine nu a greşit niciodată cu nimic ?!
 Totul se poate repara în afară de moarte ! O dată ce am murit , s-a încheiat lucrarea . Până atunci , orice se poate reface .Organismele noastre , creierele noastre ,natura , toate au capacitatea de a se restructura . Ce ai pierdut acum ,aici, vei primi-găsi în altă parte , numai să ai puterea şi mintea să vezi şi să găseşti noi poteci...

   Viaţa nu e doar o simplă autostradă pe care să o poţi parcurge cu o viteză foarte mare, să nu îţi dai seama când ai finalizat-o şi ai ajuns la Destinaţie.

Viaţa înseamnă şi drumuri accidentale, gropi,curbe,suişuri şi coborâşuri, popasuri, intersecţii, sensuri giratorii,sens unic,semafor , etc. Viaţa e un drum parcurs pe îndelete, chiar dacă unii îl termină brusc , alergaţi fiind de zbuciumul colosal al lumii acesteia. 
  Viaţa înseamnă să mergi pe partea dreaptă a drumului, să fii optimist , pozitiv , să vezi binele din orice rău ,lumina din întuneric. Să încercăm o clipă să mai şi ieşim din cea mai grea luptă ; lupta cu noi înşine . Avem o plăcere bolnavă în a condamna , a urî , a critica , a arăta cu degetul , a ne îndreptăţi-justifica Uităm să ne punem în pielea celui de lângă noi . Nu mai avem vreme de preţuit . Problemele sunt peste tot în lumea aceasta , de noi depinde cum ne raportăm la ele , cum relaţionăm . Acolo unde sunt probleme, sunt şi oportunităţi , dar mai ales , lecţii de viaţă.
    În momentele cruciale ale vieţii omul se descoperă , se maturizează , creşte, ceas cu ceas ,pas cu pas. Operaţiile pe suflet deschis le simţim , deoarece nu au anestezie , fiind clipe de întâlnire cu Dumnezeu .

 Nu mai e timp să trăim povestea altora , să ne frământăm pentru ipotetice treburi de viitor, pentru greşelile celor din jur sau să rămânem pironiţi

 într-un trecut pe care nu îl mai putem schimba. Nu îşi au rost nopţile transformate în zi atunci când toate culorile se transformă parcă în gri .

  Pietrele vieţii le mai dăm jos ,obstacolele le mai ocolim, ne mai odihnim  , ne mai ştergem fruntea , mai tragem aer în piept, facem o cruce mare şi mergem mai departe . 
        Toate trec şi întru-un final, oricum ar fi, va fi bine !

  Greutăţile, necazurile, suferinţele ne modelează caracterul în viaţă .Atunci când durerea îţi curge prin vene , înveţi  Adevărul vieţii . Orice făptură are o strălucire interioară ,dată de Dumnezeu ,oameni,  întâmplări ,locuri ,cărţi.

Vibraţiile de orice fel pe care le trăim în lume ne învaţă că nu există ,,ne se poate “ Iertând ,  binecuvântând , iubind , orice se poate ! Nu avem suficientă credinţă ,sperantă, vise, libertate interioară şi fireşte că suferim .

  Natural, authentic, firesc, cu un suspin al firii, fiecare om a ars pe pământ păcatul măcar cu o lacrimă , învătând că totul se poate repara , totul !

     Mai ales după ce guşti din bucuria de a ierta şi a  fi iertat!

                                Text : Ieromonah Hrisostom Filipescu