Motto

Sacrificiul sacrificiilor e acela de a suferi si a muri pentru pacatele pe care nu le-am comis( ele nu sunt in Mine ) dar Le-am asumat si asta numai Iisus Hristos a facut !
Să biruiesc lipsa de măsură a răului printr-o iubire şi un bine fără măsură pentru că nimic nu dăinuie în afara iubirii !
Textele ce le pun la dispoziţia cititorului nu au intenţia să ofere răspunsuri finale,oferirea lor este parte a unui proces continuu de căutare,atât a mea cât şi a voastră.
Dumnezeu să vă binecuvinteze !



marți, 27 decembrie 2011

Lucrarea mantuitoare a lui Dumnezeu !

                          Iata Eu am venit la voi sa va slujesc voua .Ce sa sujesc?Mantuirea voastra .



Pomenirea lucrarilor lui Dumnezeu nu este un exercitiu psihologic
si nu se face spre a sluji unor nevoi psihologice,fie ele oricat de nobile. Scriptura ne invata ca,din clipa in care l-a zidit pe om,Dumnezeu
Insusi i-a purtat de grija.El ne-a dat chip si a revarsat peste noi darurile
 bunatatii Sale.El ne-a adus la fiinta si ne-a dat viata(Cf.Fac2:7),
inzestrandu-ne cu trup si suflet ,duh,inima si simturi.

  A intarit pamantul,ca reazem picoarelor noastre
(cf.Is .66:1),si minunata bolta cereasca a pus-o
 acoperamant capetelor noastre(cf.Ps.103:2)
Ne-a dat soarele ,,spre stapanirea zilei "   
(cf.Fac.1:16) si spre bunastarea
vietii noastre,inca si aerul spre respirare..
  A asezat fiarele campului ,pasarile cerului,
pestii si plantele sub stapanirea
noastra(cf.Fac.1:26-28) si ne-a daruit
,,felurite roade"ale pamantului
(cf. Fac.1:29) spre plinirea trebuintelor ,
pe langa ele,imbracaminte si
materiale pentru casele noastre.
Intr-un chip uimitor ,a incurajat dezvoltarea
industriei,spre a satisface nevoile populatiei
in crestere a pamantului si
a facut cu putinta supravietuirea noastra
si inca in mod placut.
  Dumnezeu a pus o cantitate nemasurata
de bogatii materiale si de
energie la dispozitia noastra.
Precum spun Sfintii Parinti,noi avem
intreaga noastra existenta ,,cu imprumut "de la Dumnezeu,un imprumut
fara de sfarsit.Fiecare molecula de aer pe care o respiram este un nou imprumut;
tot ce avem este un imprumut si un dar.Ce avem pe care sa nu-l fi primit
(cf.1 Cor.4:7)?Caci in toate vremea El vegheaza asupra noastra,ocrotindu-ne
sanatatea si dandu-ne putere,impreuna-lucreaza cu noi in toata fapta cea buna
si randuieste viata noastra prin neintrecuta Sa intelepciune.Ne daruieste
parinti,prieteni si,mai presus de toate ,povatuitori intelepti.El este
Acoperitorul vietii noastre si plinirea tuturor stradaniilor ce ne sunt spre
folos.El este Cel Ce ne apara de relele nevazute si de spaimele mortii,si o
face cu ,,precizie matematica"chiar si atunci cand,din partea omului,nu mai
este nici o nadejde de mantuire.El este Cel Ce a spus:      
,,Tatal Meu pana acum lucreaza ,si Eu lucrez"(In.5:17)
 Dumnezeu l-a cinstit pe om,zidindu-l ,,dupa chipul si asemanarea Sa"(cf.1:26)
   Insasi prima suflare pe care a suflat-o in narile omului(cf.2:7)l-a incununat
pe acestacu slava, cinstea si in chip prorocesc l-a pregatit sa primeasca
 descoperirea bunelor vestiri pe care Fiul Sau avea sa le aduca lumii(cf.Lc.2:10)
   In starea sa dintru inceput ,omul era,precum zice apostolul,
,,chipul si slava lui Dumnezeu"(1Cor.11:7).Dar cand a ales sa uzurpe aceasta
slava si ,,sa devina ca Dumnezeu"(cf.Fac.3:5),s-a aflat pe sine instrainat de
Inceputul sau,pentru ca aceasta slava purcede (vine),,de la Unul Dumnezeu"
(In.5:44)si dupa dreptate trebuie sa fie intoarsa lui Dumnezeu.Aceasta
instrainare l-a predat pe calcatorul de porunca stricaciunii si mortii(cf.Rom.
5:12);cu toate acestea,Dumnezeu,credincios si de neclintit in planul Sau dintru
inceput-acela de a-l face pe om partas dumnezeiestii Sale slave si fericiri-nu
inceteaza sa caute cu smerenie cai prin care sa cerceteze faptura Sa.Dar pentru
ca bogatia darurilor Sale duhovnicesti sa ajunga la om,a fost nevoie ca acestui
fapt sa-i premearga o indelunga perioada in care Dumnezeu sa pregateasca
venirea Fiului Sau in lume.
  Privind la istoricul relatiei lui Dumnezeu cu omul,nu vedem nimic altceva
decat blanda,iubitoarea purtare de grija a Domnului catre faptura Sa.
 Iov in stradania sa mai presus de om de a patrunde adancul judecatilor lui
Dumnezeu si de a ramane neclintit in adevarul Sau ,spune ca tocmai din
aceasta pricina omul este o minune atat de mareata:pentru ca Dumnezeu
Si-a atintit Duhul Sau asupra lui,il cerceteaza in toata dimineata si il
incearca in toata clipa(cf.Iov7:17-18).Omul insusi devine o,,inima adanca"
(cf.Ps.63:7),plina de trezvie,si devine tinta lucrarii lui Dumnezeu Care il
desavarseste si face din el o faptura intelegatoare ,dandu-i infatisare dupa
chipul Sau.Dreptii Vechiului Testament erau constienti de cinstea si fericirea
acestei cercetari si tanjeau sa primeasca mantuirea lui Dumnezeu,dupa cum
Insusi Domnul marturiseste:,,Multi proroci si imparati au voit sa vaza  ce
vedeti voi si nu au vazut si sa auda cele ce auziti si nu au auzit"(Lc.10:24).
 Inainte de Intruparea lui Hristos ,toata cercetarea omului de catre Dumnezeu
s-a dovedit a fi in cele din urma neroditoare si nu a facut decat sa pregateasca
cumva de la distanta si ,,in parte"-venirea adevarata si pentru totdeauna a
harului lui Dumnezeu ,atat de dorit celor care fusesera lipsiti de el,intrucat
,,toti au pacatuit"(cf.om.3-23).
  Din chiar prima clipa a caderii lui Adam,Dumnezeu l-a cautat pe el,
,,Adame,unde esti?"(Fac.3:9)Si nu a incetat sa caute printre fiii oamenilor
macar unul cu intelegere,macar unul care sa-L caute pe Dumnezeu si sa faca
bine(Ps.13:2)Deznadajduit,psalmistul ne spune ca un astfel de om nu s-a
putut afla ,pentru ca ,,toti s-au abatut,impreuna netrebnici s-au facut;nu este
cel ce face bine,nu este pana la unul"(Ps.13:3;52:4)
  Dar ,,cand a venit plinirea vremii(Gal.4:4;Ef.1:10),o astfel de persoana
s-a gasit pe pamant,Sfanta Fecioara,care avea toata neintrecuta frumusete
si slava cea ,,dinlauntru"(Ps.44:13)Infatisarea ei inaintea lui Dumnezeu era
atat de stralucita si minunata incat Imparatul ceresc,a umbrit-o cu Duhul
Sau cel Sfant,a facut-o scaun al heruvimilor si a ,,plecat cerurile si S-au
pogorat"(Ps.17:11;2 Imp.22:10)Potrivit Sfintilor Parinti,Sfanta Fecioara
era un vas desavarsit care cuprindea toate harurile duhovnicesti si virtutile
dumnezeiesti.Trei virtuti erau indeosebi vadite.
  Prima este retragerea ei ,,isihastica"in rugaciune ,in Sfanta Sfintelor,adica
desavarsita ei moarte fatade lume si infatisarea sa heruvimica inaintea
Dumnezeului celui Viu,Dumnezeul parintilor sai.Ea a uitat poporul sau si
casa parintelui sau(cf.Ps.44:12).si ,in schimb ,inalta catre Dumnezeu rugaciuni
de cerere pentru mantuirea intregii lumi.S-a aratat a fi un Vitleem-o casa a
,,painii vietii"(In.6:48)-Maica lui Hristos-Dumnezeu,a devenit salasul
Firii dumnezeiesti.
  A doua ei virtute este smerenia.Precum ea insasi spune,Domnul,,au cautat
spre smerenia roabei Sale"(Lc.1:48).,,Nimicnicia "adancii si  desavarsitei sale
smerenii a devenit ,,materia"din care Cel Preainalt a lucrat rezidirea neamului
omenesc.Cu ajutorul acestei smerenii ,Preasfanta Fecioara a urmat in chip
prorocesc Calea pe care Fiul ei avea sa o descopere si a implinit legea Duhului
Sau:,,Cel ce se smereste pre sine se va inalta:(Lc.14:11;18:14),si astfel
Cel Puternic ,,i-au facut marire"(Lc.1:49) si a inaltat-o mai presus chiar decat
puterile ingeresti.
 Cea de-a treia virtute este neprihranirea ei,care n-a fost niciodata intinata,
nici prin privire,nici prin gand,nici macar prin cea mai usoara inclinatie a
inimii.Inima ei era cu totul daruita lui Dumnezeu si tocmai aceasta ,,daruire de
sine"(paradosis) a invrednicit-o sa vorbeasca cu Dumnezeu si L-a facut pe
Dumnezeu sa astepte consimtamantul ei:,,Iata roaba Domnului;fie mie dupa
cuvantul Tau"(Lc 1:38),ca pe incuviintarea fara de care lucrarea de mantuire
a lumii nu era cu putinta.
 Fiul si Cuvantul lui Dumnezeu ,,S-au facut trup si S-au salasluit intru noi,
si am vazut slava Lui,slava ca a Unuia-Nascut din Tatal,plin de har si de
adevar"(In. 1:14).Cuvantul lui Dumnezeu Si-a facut ,,lacas sfant" in
pantecele Fecioarei,Fiul lui Dumnezeu S-a nascut de la Duhul Sfant si din
Fecioara Maria.Intruparea lui Dumnezeu este cea mai mareata si mai minunata
cercetare dumnezeiasca,prin care Dumnezeu a cinstit neamul omenesc.El
S-a unit pe Sine cu acesta,a devenit asemenea lui si ,,prin Duhul cel vesnic"
(Ev.9:14).S-a dat pe Sine jertfa pentru cei robiti si cei osanditi si a aflat
,,vesnica rascumparare" pentru toti (Ev.9:12)Dumnezeu da pe Unul Nascut
Fiul Sau lumii,astfel,,ca noi sa viem printr'insul(1 In.4:9)Dar si Fiul Se da
pe Sine,,pentru pacatele noastre,ca sa ne scoata pre noi din acest veac rau de
acum,dupa voia lui Dumnezeu si a Tatalui nostru"(Gal.1:4)Si Duhul Sfant
Se daruieste pe Sine,spre a ,,ne povatui pre noi la tot adevarul"(In.16:13)
plinitatii dragostei Treimii
 Tocmai in aceasta binecuvantata predanie a ,,daruirii " lui Dumnezeu-in
aceasta miscare in cerc a slavei de la Dumnezeu la om si de la om la Dumnezeu
se afla fericirea fapturilor intelegatoare si in ea se implineste gandul lui
Dumnezeu.Sa nu uitam ca Dumnezeu nu ne-a mantuit prin atotputernicia Sa,
ci prin slabiciunea Sa,caci ,,slabiciunea lui Dumnezeu este mai puternica
decat oamenii"spune Sfantul Pavel(1 Cor.1:25)Ea inseamna desertarea de Sine
,chenoza puterii si intelepciunii Sale dumnezeiesti,precum si nespusa Lui
iubire,iubire,,pana la sfarsit"(In.13:1).
  Si cine poate masura calea de la inaltimea firii Sale dumnzeiesti panala adancul
smeririi Sale ,acea nemarginita cale pe care a strabatut-o ca sa afle si sa
mantuiasca,,oaia cea pierduta"omul cazut?!
 
                                                     Din :Largiti si voi inimile voastre!
                                          Arh.Zaharia Mas.Essex.-Sfantul Ioan Botezatorul.

Rugaciunea Parintelui Arsenie Boca


Doamne Iisuse Hristoase, ajută-mi ca astăzi toată ziua să am grijă să mă leapăd de mine însumi, că cine ştie din ce nimicuri mare vrajbă am să fac, şi astfel, ţinând la mine, Te pierd pe Tine.
Doamne Iisuse Hristoase ajută-mi ca rugăciunea Prea Sfânt Numelui Tău să-mi lucreze în minte mai repede decât fulgerul pe cer, ca nici umbra gândurilor rele să nu mă întunece, că iată mint în tot ceasul.

parintele-boca-stand.jpg
Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi, că umblăm împiedicându-ne prin întunerec. Patimile au pus tină pe ochiul minţii, uitarea s-a întărit în noi ca un zid, împietrind inimile noastre şi toate împreună au făcut temniţa în care Te ţinem bolnav, flămând şi fără haină, şi aşa risipim în deşertăciuni zilele noastre, umiliţi şi dosădiţi până la pământ.
Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi. Pune foc temniţei în care Te ţinem, aprinde dragostea Ta în inimile noastre, arde spinii patimilor şi fă lumină sufletelor noastre.
Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi. Vino şi Te sălăşluieşte întru noi, împreună cu Tatăl şi cu Duhul, că Duhul Tău cel Sfânt Se roagă pentru noi cu suspine negrăite, când graiul şi mintea noastră rămân pe jos neputincioase.
Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi, că nu ne dăm seama ce nedesăvârşiţi suntem, cât eşti de aproape de sufletele noastre şi cât Te depărtăm prin micimile noastre, ci luminează lumina Ta peste noi ca să vedem lumea prin ochii Tăi, să trăim în veac prin viaţa Ta, lumina şi bucuria noastră, slavă Ţie. Amin.

duminică, 25 decembrie 2011

 Iata-mi Doamne durerea,tacerea....si tristetea 
 
din inima mea ...care-mi adumbreste Craciunul ....
iarta-mi Doamne neputinta ...
ce vine din sufletul meu...pacatos..
a Ta fiica din tina Eliza Gabriela... 
,,Nu credeam să-nvăţ a muri vrodată 
 de-al meu propriu vis, mistuit sa 
 mă topesc în flăcări...de durere
si toate le primesc doar pentru ca iubesc.... 
....Mihai Eminescu
..pentru toata iubirea am primit
durere.. tradare..minciuna..si bataie de joc 
dar cu toate acestea ajuta-ma sa fiu ca Tine 
Doamne Iisuse Hristoase! 


sâmbătă, 24 decembrie 2011

Invata-ma sa zbor Doamne,.......precum un vultur ....Doamne....

Ce lume s-a stins intre crezuri goale de lut
Ce timpuri am prins, cu idei ce noi nu le-am vrut.
Tristetea ne-a impins intr-un nor de paie si fum
Prezentul ne-a inchis intre vremuri moarte de mult
Ce lume in vremuri oarbe, ce-amaruri am plans
Ce jocuri si teluri moarte, ce pamant infrant
Cine-ar fi spus ca astazi lumina se va stinge
tarand cu ea in adancuri puterea de-a spera?!
Si totusi...
Cei vechi credeau
 că te-a furat din Cer 
 Titanul Prometheu,
Ca oamenii
 să crească în puteri    
Iar eu, 
Te vreau simbol al vieţii mele 
Pe tine Focul
 coborât din stele!
Mă uit cum pâlpâi,
 cum te-nvăluieşti
Cum te ridici în flacără,
 cum creşti
Şi ascult cu ochi-nchişi
 ce povesteşti
Si eu as vrea ...de acum ... 
Să fiu o sursă
 de lumină şi căldură.  
Să degajez mereu
 din viaţa mea sărmană,  
Lumină, dragoste fără prihană.
Chiar de-oi rămânea până la urmă, zgură  
Să ştiu că mângâierea mâinii mele 
A alinat în lume vre-o rană,  
Şi că scântei din gândul meu, 
Au luminat un întuneric greu,
Şi  atunci viaţa mea nu va fi vană.  
Voi fi, atunci şi eu ca tine, 
Tu Focule cu pâlpâiri senine !


duminică, 11 decembrie 2011

sâmbătă, 26 noiembrie 2011

De ce mergem la Biserica si participam la Sfanta Liturghie




Nasterea omului intru viata vesnica cel mai usor se realizeaza
mergand in Biserica si participand la Sfanta Liturghie.
 Ne spune Sfantul Siluan:In fiecare zi hranim trupul ,dar sufletul
nostru are nevoie de Domnul si de harul Sfantului Duh fara de care
este mort.Viata duhovniceasca a fiecarui om nu este niciodata planuita.
Tot ce facem noi este sa ne daruim pe noi insine lui Dumnezeu .
 Scriptura spune ca pacatul si moartea a venit ca urmare a caderi
stramosului nostru ,,Adam si Eva " si s-au rasfrant asupra intregului
neam omenesc.Deci ne aflam,ne gasim pe noi intr-o stare potrivnica
firii si indepartata de ceea ce Dumnezeu ne-a sortit noua,dintru
inceput.Cand traim dupa trup ,ne este cu neputinta sa ne apropiem de
Duhul lui Dumnezeu,insa fiecare dintre noi suntem chemati sa ne
preocupam pentru mantuire.
 Cea mai inalta lucrare pentru om este sa ramana cu pace si liniste
sa-si tina mintea in Dumnezeu .
 Asa cum ne spune Domnul in Ps.45-10:
 Linistiti-va si cunoaste-ti ca Eu sunt Dumnezeu
 Ca sa invatam sa patrundem in liniste trebuie sa ne intoarcem catre
Dumnezeu prin participarea noastra la Sfanta Liturghie care se
savarseste in biserica in fiecare duminica si in zilele de praznic
de peste an.
 Spunea parintele Zaharia:
,,omul trebuie sa-L convinga pe Dumnezeu ca este al Lui"
 Adica sa avem de mama Biserica ca sa avem pe Dumnezeu Tata.
Aceasta chemare este adresata pentru tot omul zidit dupa chipul si
asemanarea lui Dumnezeu.
La Facere cap1 alin 26 (Fc.1-26)gasim:
,,Sa facem om dupa chipul si dupa asemanarea Noastra" iar la Fc.1-27
,,Si a facut Dumnezeu pe om dupa chipul Sau,dupa chipul lui
Dumnezeu l-a facut,a facut barbat si femeie"
 Dupa cum vedem lipseste cuvantul ,,asemanare" adica a lasat ca voia
noastra a fiecarui sa se uneasca cu voia lui Dumnezeu ca sa conlucram
liberi la asemanarea noastra prin lucrarea ,,Dumnezeu -om"
 Domnul doreste ca noi sa fim intru El si intru Tatal!
Prin urmare ,chemarea lui Dumnezeu,Celui in Treime ,este o chemare
a dragostei.
,,Toate ale mele ale tale sunt(Lc.15:31)
Masura darului Sau depinde insa de liberul consimtamant al omului.
Fiecare om este ,,o casa a lui Dumnezeu" prin participarea noastra
la Sfanta Liturghie noi primim darul Duhului Sfant care ne va invata
pe fiecare cu dragoste ,rabdare si iubire cum sa crestem ,cum sa
rabdam in incercarile de foc,ispitelor,suferintelor acestei vieti de
acum,greutatilor de zi cu zi,avand mereu in minte dragostea ,ajutorul lui
Dumnezeu,pentru fiecare om in parte ca sa devenim fiu legitim /fica
legitima adica mostenitor al lui Iisus Hristos -Adamul Intreg.
 Fiecare dintre noi primim la inceputul vietii un mare har dat la
botez,insa putini ducem o lupta nevoitoare ca sa-l redobandim.
La Sfanta Liturghie imbratisam intreaga lume in rugaciunea noastra,
pentru ca cel care slujeste Liturghia este Insusi Hristos
 Atunci cand auzim ca se spune :
,,Ale Tale dintru ale Tale ,Tie aducem de toate si pentru toate"
parintele,dascalul,corul si noi toti crestini din biserica,aducem
aceea paine si acel vin in care punem toata dragostea noastra,toata
credinta noastra,toata rugaciunea noastra pentru cei pe care ii iubim,
pentru cei aflati in suferinta,pentru intreaga lume,toata viata noastra
si spunem lui Dumnezeu ,,Ale Tale dintru ale Tale ,Tie aducem de toate
 si pentru toate" si El face la fel.pentru ca este un Dumnezeu al
dragostei . Se coboara primeste acele daruri le sfinteste si Isi
pune toata viata Lui in ele,pe Duhul Sfant si ne spune noua:
,,Sfintele Sfintilor"-adica preface paine si vinul in Trupul adevarat
si Sangele adevarat al Mantuitorului cu puterea Sfantului Duh
invocata asupra lor de episcopul sau preotului liturghisitor
Cel ce mananca trupul Meu si bea sangele Meu are viata
vesnica si Eu il voi invia in ziua cea de apoi (Ioan 6,48,51,53-56)
 Sfanta Impartasanie este prelungirea intruparii Domnului.
 In Dumnezeiasca Liturghie are loc un schimb de vieti .Omul isi
daruieste viata sa marginita si trecatoare lui Dumnezeu si Dumnezeu
in schimb,ii daruieste viata Sa nesfarsita si vesnica,desi schimbul
care are loc este inegal.
In acest fel fiecare zi este umpluta de plinatatea vietii .
Acum stiind toate aceste spre Slava lui Dumnezeu ne putem da seama
ca Liturghia este evenimentul cel mai maret din viata noastra.
 In biserica stand in liniste,cu pace ,luand parte la Sfanta
Liturghie ,in rugaciune,cu pocainta,mai devreme ,sau mai tarziu vom
simti nevoia ,bucuria,pacea sa revarsam harul primit de la Dumnezeu
asupra intregi zidiri,adica sa mijlocim,sa ne rugam pentru ceilalti
asa cum Dumnezeu ne invata.
 Rugati-va unul pentru altul! Si astfel cu vrednicie sa-Ti multumim
Tie Doamne pentru toate si toata viata noastra lui Hristos Dumnezeu
sa o dam!
 Porunca lui Hristos,,Eu sunt Calea"(In14:16) ne descopera natura
Fiintei Sale ,adica ca Dumnezeu dragoste este(1In4:8;14),pana
la sfarsit(In13:1)
 Iar omul care merge pe Calea Domnului isi exprima propia dragoste
si recunostinta pentru lucrarea mantuitoare a lui Dumnezeu
 Pentru noi este de ajuns sa-i urmam Lui ,asa precum ne-a cerut-o
cand a zis:,,Vino ,urmeaza Mie(Lc 18:22)si atunci toate lucrurile
pe care El le-a savarsit in ascultare de Tatal Cel ,fara-de-inceput
se dau noua in dar
Iata cum se plinesc cele cu neputinta la oameni dar cu putinta la
Dumnezeu.
 Deci sa nu lenevim,ci cu stradanie sa-L urmam sa participam la
Sfanta Liturghie care se savarseste in biserica,caci in timpul Ei
noi imbratisam trecutul si viitorul si punem totul pe seama lui
Dumnezeu ,intr-o deplina rugaciune de multumire pentru toate cate
a facut Dumnezeu pentru noi ca sa ne aduca inaintea Fetei Sale.
Marturisand toate pacatele noastre si cerand iertare pentru ele,
ne rugam sa fim primiti intr-o vrednica si necontenita slujire
inaintea Lui .Noi dam toata viata noastra lui Dumnezeu ,iar
Dumnezeu primeste jertfa noastra si ne intoarce darurile umplandu-le
cu viata Sa ,cu Duhul Sau cel Sfant,cu Lumina cea adevarata,
credinta cea adevarata,si toata mantuirea cea de la Dumnezeu Cel
in Treime. In Biserica se incheie un legamant cu Dumnezeu .
  Spre Slava Ta Doamne !Amin!
                                         
Toate acestea sunt citite si invatate de la Sf Siluan,de la Arhimandritul Zaharia si Maica
Siluana

                                   Ierta-ti!
                          

Puterea unei rugaciuni

O femeie imbracata saracacios, cu o privire de om invins, a intrat
intr-o zi intr-o bacanie. S-a apropiat de stapanul magazinului intr-un
mod foarte umil l-a intrebat daca nu ar putea sa-i dea si ei pe
datorie cateva alimente.  I-a explicat cu glas usor ca sotul ei era
foarte bolnav si ca nu putea munci, si ca aveau si sapte copii, care
trebuiau hraniti.
Bacanul, a privit-o de sus si i-a cerut sa paraseasca imediat magazinul sau.
Avand insa in gand nevoile familiei sale, femeia i-a mai spus:
- Va rog, domnule, o sa va aduc banii inapoi de indata  ce voi putea.
Bacanul insa ii spuse ca nu-i poate da pe datorie, pentru ca nu are
credit deschis la magazinul sau.  Langa tejghea se mai afla inca un
client, care a auzit  discutia dintre cei doi. Clientul facu cativa
pasi inainte si ii spuse bacanului ca o sa acopere el costurile pentru
orice  are  aceasta femeie nevoie pentru familia sa.
Bacanul raspunse parca in sila: Ai o lista cu cumparaturile de care ai nevoie?
Louise a raspuns: Da, domnule.
O.K, spuse bacanul, atunci pune-o pe cantar si eu o sa-ti dau marfa
de aceeasi  greutate cu lista dumitale.
Louise, ezitand o clipa, cu privirea in jos, baga mana in geanta si
scoase o bucatica de hartie pe care scrise ceva in graba. Apoi puse cu
grija biletelul pe cantar, cu privirea tot aplecata.
Ochii bacanului si ai celuilalt client priveau plini de uimire cum
cantarul statea inclinat in partea cu hartia. Bacanul, privind la
cantar, s-a intors usor catre client si ii spuse mormaind:
Nu-mi vine sa cred!
Clientul a zambit, iar bacanul a inceput sa tot puna pe cantar alimente.
Cantarul tot nu se echilibra, asa incat acesta tot punea pe el
alimente, din ce in ce mai multe,pana cand pe cantar nu a mai incaput
nimic.
Bacanul sedea privind cu dezgust. In fine, smulse  bucatica de hartie
de pe cantar, si o privi cu mare uimire..
Nu era vorba de o lista de cumparaturi, ci era o rugaciune,care spunea asa:
  Iubite Doamne, Tu imi cunosti nevoile, asa ca eu le pun in mainile Tale
Bacanul ii dadu femeii alimentele si privea in continuare tacut,
inmarmurit. Femeia ii multumi si pleca din magazin.Celalalt client ii
dadu bacanului o hartie de 50 de dolari si ii spuse: A meritat toti
banii! Numai Dumnezeu stie ce greutate are o rugaciune.
Opriti-va chiar acum si spuneti o rugaciune de multumire pentru
norocul pe care il aveti in viata.

Asadar, draga inima, increde-te in Dumnezeu pentru a-i  vindeca pe
cei bolnavi, pentru a-i hrani pe cei infometati,pentru a le da haine
si adapost celor ce nu au ceea ce avem noi.
  Amin.

Rugaciunea este cel mai bun dar pe care il putem primi pe gratis.
  Nu e cu nicio plata, dar aduce o mare rasplata.
  In momentele dificile cauta-l pe Dumnezeu!
In momentele de liniste adora-l pe Dumnezeu!
In momentele dureroase AI incredere in Dumnezeu!
In toate momentele multumeste-I lui Dumnezeu!

    Cu multa dragoste pentru tine.


          

Noi nu suntem in liniste cu noi

Toti avem in noi viata,si totusi noi nu suntem in liniste cu noi,oare de ce?
Pentru ca noi nu suntem in noi,suntem inafara noastra.Pentru a invata sa traim in pace cu noi
si cu cei din jurul nostru trebuiei sa urmata o singura cale:
                                                          ,,de la minte la inima mea".
Aceasta cale inseamna sa lucram asupra mintii,ca sa unim mintea cu inima.Daca bagam o
minte imprastiata in inima,nu vom face altceva decat sa tulburam si mai mult apele inimii.
Mestesugul prin care putem incepe e ,,linistirea",acest lucru se poate face de toti oamenii.
Exista o ,,linistire in galagia vietii,pe care o putem castiga facand doar un mic efort in
timpul unei zile,facand un loc pentru liniste,si apoi sa-mi cercetez adancul meu.Sufletul
nostru e mai adanc decat percepem noi cu mintea.Pe masura ce constientizam  marea
comoara pe care o avem in noi ,ne va fi din ce in ce mai usor,sa invatam arta de a-mi
pastra pacea,pentru ca intradevar este o arta.
                                                                            Cum ?
                              Intorcandu-ma tot timpul spre cei rai cu partea mea buna.
                                                                       Si stiti de ce?
Simplu , daca la rau raspundem cu rau intai ne ranim pe noi,apoi  pe cealalta persoana,
 si e o zicala care spuna cam asa:,,la rau daca raspunzi cu rau primesti raul.
,,Cu o vorba rea si dintr-o persoana buna faci un om rau"
Cand ranim facem din persoana respectiva un zid de care ne vom lovi mereu,
in loc sa facem un zid de sprijin,si pentru ca noi oamenii mereu ne mandrim,sa nu uitati
de acel proveb chinezesc,,nu scuipa in fantana pentru ca nu sti cand vei bea primul
apa din ea"si atunci cand vom primi ajutorul de la persoana ranita vom realizea rautatea
noastra ,si sa nu spune-ti nu am nevoie de ea,pentru ca Dumnezeu ne va smeri .
Ca sa devenim mai buni ,sa avem pace,bucurie in noi, trebuie sa lucram la schimbarea
mentalitati noastre printr-o miscare launtrica,ma cercetez pe mine,ma stapanesc,si nu
voi raspunde cu raul ,nu se face raul nici in numele binelui,pentru ca tot rau este.
Apoi dupa ce se linistesc apele voi purta o discutie cu acea persoana daca stiu ca o poate
duce,daca nu tac ,iar timpul vindecari sa nu crede-ti ca nu o sa vina,insa toate la timpul lor.


Un om trist de-abia merge,un om bucuros ,merge de zece ori mai mult decat un om necajit.

sâmbătă, 19 noiembrie 2011

A ,,Fi"

joi, 17 noiembrie 2011

Semnul lui Iona reprezinta Calea pe care a umblat Domnul -piramina rasturnata-
















                                     Semnul lui Iona reprezinta Calea pe care a umblat Domnul
                                                                   -piramina rasturnata-
                       
                                                                                                                        Text:Arh.Zaharia
                                                                                                       din: Largiti si voi inimile voastre!


 Biruinta a intrat in lume prin pogararea lui Hristos la iad si
apoi prin inaltarea Lui(cf.Ef.4:10).
 Cand Domnul ii propune lui Siluan iadul-si,prin Siluan,generatiei
noastre deznadajduite-El daruiete putinta pogararii,a plecarii
in jos;si ii dezvaluie mijlocul si calea catre smerenie,astfel
incat,devenind asemenea Domnului,sa poata dobandi biruinta
duhovniceasca.Aceasta este o calatorie duhovniceasca si
Arh.Sofronie,spune ca ,,cei care sunt calauziti de Duhul Sfant
nu inceteaza sa se osandeasca pre sinesi"in calatoria lor in jos,
spre Hristos,Care este Capul ,,piramidei rasturnate".El tine
toata greutatea piramidei pe umerii Sai si ridica pacatul lumii.
 Parintele Sofronie infatiseaza aceasta teorie a ,,piramidei
rasturnate"in cartea sa despre Sfantul Siluan.El spune ca
fiintarea intregii lumi este asemenea unei piramide:la varf stau
puternicii pamantului,care stapanesc natiunile(Cf.Mt.20:25),
iar la baza se gasesc masele.Dar duhul omului,prin firea sa,
cauta egalitatea,dreptatea si libertatea duhului si,prin urmare,
nu este multumit de aceasta ,,piramida a fiintarii".
 Atunci ce a facut Domnul?
 A luat aceasta piramida,a rasturnat-o si S-a asezat pe Sine la
baza,devenind astfel Capul ei.A luat asupra Sa greutatea
pacatului ,greutatea neputintei intregii lumi,si de atunci incolo,
cine mai poate intra la judecata cu El?
 Dreptatea Lui este mai presus de mintea omeneasca.Asfel,ne-a
descoperit noua (oamenilor)Calea Sa si,facand aceasta,ne-a aratat
ca nimeni nu poate fi indreptatit decat prin ea.Asadar ,toti cei
care sunt al Lui trebuie sa se pogoare,ca sa se uneasca cu El-
Capul piramidei rasturnate-pentru ca acolo adie,,mireasma"
Duhului Sfant,acolo se afla puterea vietii dumnezeiesti.Hristos
sustine singur piramida,dar apropiatii Sai,apostolii si sfintii
Sai,vin si impart cu El aceasta greutate.Cu toate acestea,chiar
daca nu ar mai fi fost altcineva ,El ar fi putut sustine piramida
de unul singur,pentru ca El este atotputernic;dar Ii place sa
impartaseasca totul cu apropiatii Sai.
  Cand omul constientizeaza toate acestea intelege ca trebuie sa
afle cu orice pret calea pogorarii,care este calea smereniei,si
sa devina apropiat al lui Hristos,Care este Incepatorul acestei
cai.
  Atata insemnatate avea pentru Domnul aceasta ,,pogorare" incat
atunci cand fiii lui Zevedei au cerut tronuri imparatesti,le-a
spus ca aceasta este nebunie.Altfel spus ,a cere sa te ,,inalti"
este nebunie,deoarece este calea lui Lucifer,care voia sa-si
aseze tronul deasupra tronului lui Dumnezeu.Adevarata cale a
unui stapan este sa slujeasca,sa se pogoare,sa fie cel din urma
 Tuturor celor care se cred pe ei insisi vrednici de inaltare,
fara sa bea paharul pogorarii,Hristos le-a spus o data pentru
totdeauna:,,Nu stiti ce cereti"(Mc.10:38)
 Cat despre Capernaum ,care cu trufie,,cauta semn"(cf.Mt.12:39)
Domnul i-a spus :,,Si tu,Capernaume,care pana la cer te-ai
inaltat,pana la iad te vei pogora(Lc.10:15)
 Insa El l-a ridicat si indreptatit pe vames care ,,nu voia nici
ochii sai la cer sa-i ridice"(Lc.18:13),ci implinea legea lui
Hristos,care zice:,,Cel ce se va inalta pre sine se va smeri si
cel ce se va smeri pre sine se va inalta"(Mt.23:12,cf.Lc 18:14)
 Vamesul si-a plecat capul si mintea ,si pogorandu-se si-a
aflat inima,iar in inima L-a aflat pe Dumnezeu(cf.Lc.18:10-14)
 Cand Domnul era slavit de oameni ,El nu Se temea de mandrie,
ci cautaintotdeauna sa ne dea pilda Calea Sa smerita,zicand:
,,Ca trebuie sa Se dea Fiul Omului in mainile oamenilor
pacatosi si sa Se rastigneasca si a treia zi sa invieze"
(Lc.24:7).Adica ne dadea pilda sa nu ne avantam la lucrurile
marete.
 Astfel ,Calea Domnului se intinde,prin moarte pe Cruce,pana la
partile cele mai intunecate ale iadului;tot asa si pogararea
in apele botezului.In botez,facem legamant ca vom fi
,,morti pacatului" si ,,vom via numai lui Dumnezeu" Botezul este
o urmare a pildei Caii Domnului .Cand ne pogaram in apele botezului
Il intalnim pe Hristos si ne imbracam in El(Gal.3:27),si ne
ridicam renascuti ,,intru innoirea vietii"(Rom.6:4),pentru ca El
S-a pogorat mai intai in ape si le-a sfintit.Pogorandu-ne mai
intai in apa,in ascultarea poruncii Sale,ne ridicam reinnoiti
 ,,Pogorarea" noastra inchipuie moartea Sa,si este o moarte
adevarata,pentru ca murim pacatului(stramosesc),iar,,ridicarea"
inseamna renasterea noastra ca fii ,,intru innoirea vietii"
 La fel si intampla si atunci cand ni se porunceste sa ne pogoram
la iad(aici e vorba de iadul din launtru nostru ,dar nu numai)
nu pentru ca sa pierim,ci ca sa putem face cunostinta
chiar si acolo cu minunata taina a dumnezeiestii si smeritei
iubiri care se pogoara pana in acele inspaimantatoare tinuturi
 Pentru ca astfel inaintea acestei iubiri marete sa ne putem
smeri pana in sfarsit si,la randul nostru,sa-I fim recunoscatori
lui Hristos in chip atat de desavarsit si de neclintit,astfel
incat,nici un loc,nici macar iadul,sa nu ne poata desparti de
Dumnezeu si Mantuitorul nostru(cf.Rom.8:35-39).
 Omul nu va avea niciodata deplina cunoastere a tainei lui
Hristos,daca nu va fi trecut el insusi,asemenea Lui ,prin iad
  Aceasta smerita calatorie in jos este calea pe care Sfanta
Biserica ne-o arata.Daca cercetam cu atentie gandirea sa,asa
cum este ea exprimata in rugaciunile sale,vom vedea din nou
aceasta indoita miscare de pogorare si ridicare.De exemplu,
inaintea slujbei botezului sau a Sfintei Liturghii,il vedem pe
slujitorul Domnului( calugar,preot )smerindu-se pe sine si
pogorandu-se in duh asa incat sa poata fi imbracat cu putere de
Sus,ca sa savarseasca slujba lui Dumnezeu si astfel sa fie
ridicat la cele de Sus ,impreuna(dimpreuna)cu credinciosii pe
care Duhul Domnului i-a incredintat lui.(Rugaciunea de dinaintea
Heruvicului).
 Aproape toate rugaciunile insemnate ale Bisericii se impart in
doua parti:prima parte este pogorarea in duh,a doua este
ridicarea prin strigatul credintei,lasandu-ne in grija
nemarginitei milostiviri a mult-milosardului nostru Dumnezeu.
 Ca sa ne dam seama de acest adevar ,este de ajuns sa citim
rugaciunile de dinaintea Sfintei Impartasanii.Prin pocainta
dobandim smerita plecare ,,sub mana cea tare a lui Dumnezeu,
ca sa ne inalte pre noi in vremea cuvenita"(1Petru 5:6)
 Acel minunat dascal din Scara,Sfantul Ioan Scararul ,spune
in capitolul sau ,,Despre pocainta"ca prin primirea de bunavoie
a osandirii si pedepsei ,scapam de pedeapsa cea vesnica"
          ,,Dumnezeu nu judeca de doua ori"
 Daca acum ne judecam noi insine de bunavoire,suntem slobozi
de jedecata ce va sa fie(cf.1 Cor.11:31)
 Judecata de acum inseamna sa ne cercetam pe noi insine in
lumina poruncilor Sale.
 Pogorarea este Cale Domnului Insusi ,insa ea duce la viata
si de aceea noi nu trebuie sa deznadajduim.Dupa intruparea
Domnului ,dupa pogorarea Sa la iad si inaltarea care i-a urmat
puterea acestei taine este nemasurat mai mare,pentru ca nu mai
exista nici un loc in lumea zidita care sa nu fie plin de energia
Fetei Sale.
 Trebuie sa subliniem in chip limpede ca toata puterea tainei
ce se ascunde in cuvantul,,Tine-ti mintea in iad si nu deznadajdui"
se datoreaza faptului ca pogorarea Domnului la iad a fost de
,,Bunavoie" si ,,Fara de Pacat"
 E s-a datorat numai ascultarii si dragostei Sale fata de
 Parintele Sau-Dumnezeu Tatal-si dorintei de a mantui pe omul
cel cazut.
 Iata de ce,pentru ca pogorarea noastra sa fie binecuvantata
si roditoare,trebuie sa fie de bunavoie si dupa porunca
Domnului.Este greu pentru noi sa-i intelegem profunzimea,fara
sa fi avut o traire similara.Totusi ,intrucat aceasta traire
este expresia traditiei vietii nevoitoare a Bisericii,
vom incerca ,referindu-ne la Sfintii Parinti,sa patrundem
pana la esenta ei si sa-i intelegem puterea ,fie si numai
in parte.
 Acest cuvant ,,Tine-ti mintea in iad si nu deznadajdui " este
o porunca a Domnului ,prin care suntem chemati sa-I urmam Lui
in pogorarea Sa,incredintandu-ne in acelasi timp milostivirii
Sale si mantuirii vesnice pe care a dobandit-o pentru noi prin
inaltarea Sa.Simpla deschidere a inimii spre a primi acest
cuvant si a-l implini in viata noastra atrage harul lui
Dumnezeu.Fiind Lumina dumnezeiasca,acest har descopera si
intareste acest adevar:Iadul este locul in care omul se afla pe
sine despartit de Dumnezeul dragostei"
 Omul afla acolo pacatul,nedreptatea ,saracia lui duhovniceasca.
 Aceasta cunoastere pentru om aduce pocainta sufletului.
 Pocainta este un dar pretios al lui Dumnezeu;este inceputul
smereniei si pregateste ,,salas" lui Dumnezeu in noi.Ea da
nastere curajului duhovnicesc
 Vedeti ,putem merge la un psiholog,si el ne va analiza si va
scoate la lumina toate neputintele si defectele noastre,insa
nu castigam prea multe cu asta.Dupa aceea,cadem in deznadejde!
 Dar cand harul lui Dumnezeu il descopera pe om vadindu-i
toata goliciunea ,toata neputinta,toata saracia (pentru aceasta
este nevoie ca fiecare sa aiba duhovnic-preot,asa ne vorbeste
 Dumnezeu)-acel har ii da si curajul sa le depaseasca.
           In aceasta consta deosebirea!
Putem merge la un psiholog ca sa ne cunoastem pe noi insine,si
aceasta poate fi un lucru bun,dar nu are valoare mare.Dar cand
Dumnezeu ne descoprera starea noastra cea adevarata,(si de obicei
se face prin duhovnic-dar nu numai)El ne va da si puterea sa o
depasim,iar acest lucru este de mare pret.
 De aceea prorocul spune:,,Doamne,arata-mi mie si voi cunoaste"
 Adevarata cunoastere de sine vine de la Dumnezeu prin
 cunoasterea lui Dumnezeu.Ca o trasatura a harului ,aceasta
cainta da nestere barbatiei duhovnicesti.Sfantul Simeon Noul
Teolog spune :,,Ce este mai viteaz decat<<o inima infranta si
smerita>> (Ps.50:18)Fara nici o greutate alunga multimile
cetelor dracesti si le urmareste pana in sfarsit
 Aceasta cainta este barbatia duhovniceasca ,intrucat este
singura stare in care omul ,insuflat de harul lui Dumnezeu,
indrazneste sa-si priveasca in fata saracia duhovniceasca,
si nadajduind ca Cel Ce i-a descoperit adancurile pustiirii
sale este,de asemenea ,in stare sa-l treaca nevatamat pe malul
celalalt,unde Se afla Dumnezeu,atribuind toata dreptatea lui
Dumnezeu in timp ce propria fata ii este acoperita de rusine
(cf.Dan.9:7)Pentru aceasta ,Sfantul Ioan Scararul zice ca
barbatia duhovniceasca inseamna biruinta,si este un dar pentru
urcusul nostru dohovnicesc
,,Fericiti cei saraci cu duhul ,ca a acelora este imparatia
cerurilor"(Mt.5:3)
 Sfantul Siluan in cantarea sa mult iubita:
Curand am sa mor si sufletul meu ticalos se va pogora in
intunericul iadului.Am sa ma chinui de unul singur in flacarile
intunecate,plangand dupa Domnul meu:Unde esti Tu,Lumina
sufletului meu?Pentru ce m-ai parasit?Nu pot trai fara de Tine>>
 In prima jumatate a ,,psalmului" el isi aseaza sufletul
in focul iadului,care stinge tot gandul patimas(mandria),in
timp ce in a doua parte se indreapta in duh catre dragostea
si milostivirea lui Hristos,pe Care Il cunostea si Il purta
in inima sa.In prima parte ,el isi croia drum,cu smerenie,in jos
o cale a pogorarii,pe care trufasul vrajmas (cel rau) nu o poate
urma.Vrajmasul vrea intotdeauna sa se inalte si de aceea,atunci
cand incercam sa ne pogoram,ne lasa in pace-el nu se poate
pogora.Drept aceea,atunci cand suntem chinuiti de ganduri,
mai lucrator decat rugaciunea este sa ne oprim,sa ne adunam
mintea in inima,si sa spunem:
 Doamne ,Tu stii ca sunt cel mai rau dintre toti!"
 Acest gand ,,arde "inima si atunci vrajmasul pleaca.
Este mai lucrator decat rugaciunea :este tot rugaciune
dar de alt fel.
 Si as dori sa inchei amintind cuvintele Sfantului Vasile
cel Mare :
,,Faceti de bunavoie ceea ce este de facut de voie.Nu crutati
viata care fara de voie se va lua de la noi"
 Altfel spus,trebuie sa alegem:ori sa traim pentru a muri,
ori sa murim (pacatului)pentru a trai(Cf.Mt.10:39)
 
                                                                                                                   Iertati.
                                                                                                            Doamne ajuta!
                                                                                                                Amin!                 

miercuri, 16 noiembrie 2011

Adresarea Domnului cu ,,femeie'' facuta Maici Sale

Pentru ca  multe persoane citeste aceasta ca pe o mustrare,e bine
sa citim si sa aflam de ce aceasta adresare!
                                                   De ce?
Pentru  ca in urma caderii si a pacatelor care au decurs din ea,a fi
femeie era o rusine.Femeia a trait mii si mii de ani doar ascunsa cu
rusine in rolurile ei de mama,sora,sotie,fiica,iubita sau slujnica.
Ea a purtat si,din pacate ,inca mai poarta,pe umerii ei fragili si
delicati,povara rusinii si vinovatiei de a fi ceea ce Dumnezeu a
facut-o:Femeie!
   Dar iata ca la ,,plinirea vremii",Tatal ei Cel ceresc L-a trimis
pe Fiul Sau Dumnezeiesc sa Se faca Om in pantecul ei feciorelnic
si ,cu puterea Duhului Sau Cel Sfant,curatit de toata intinarea
istoriei.Si S-a nascut ,si a fost alaptat si crescut ,si la prima aratare
a slavei Lui,la nunta din Cana,inainte de minunea prefacerii apei
in vin,a aratat lumii cine este mama Lui cea dumnezeieste iubita
de El :femeia!
 Acum,femeia crestina,cand are urechi de auzit,stie darul si se
bucura de el!
    Fii plina de bucurie ca esti femeie dupa voia Lui cea sfanta!

                                     Cu dragoste M.Siluana.

vineri, 4 noiembrie 2011

Fericiti sunt cei care asculta !

Din: Cunoaste-L pe Domnul Cel Viu pe viu!

Doamne.Inaintea Ta cad si ma rog.Simt asupra mea ispite puternice si inteleg acum ca nu sunt
vrednic de iertarea Ta,nu am cum sa o primesc pentru ca mandria imi ucide firava pocainta.
Darul tau este desavarsit,....dar inima mea e atat de acoperita de necuratie.
 Cum sa ma smeresc mai mult fara sa fiu calcat in piciare de ceilalti?!Ajuta-ma!
Pentru ca sufletul meu poate castiga mult din umilinta ,atunci cand e totala si nesfarsita in
fata celorlalti,...dar folosi-se-vor,oare ,cei dragi din jurul meu de aceasta batjocorie a mea?
 ...Ce intrebare prosteasca si naiva ,dar asa sunt si ma simt eu astazi,prost si naiv.
 Aici este marea mea lupta si sper sa reusesc,sa nu ma mai mint...
 Inca nu am invatat sa fiu bland si iertator fara sa par inaintea celuilalt slab,neputincios ,si
demn de dispret.

 Cand stau puternic si drept inaintea aproapelui meu,el ma percepe rau si mandru.
Iar cand stau plecat in frateasca iubire si iertare,el ma percepe slab,demn de dispret.
Oare nu am destula rabdare pentru a astepta roadele?
Simt atat de clar ca este o cale prin care pot da imbratisarea frateasca,fara sa par patetic,
prin care pot sta demn,fara sa fiu mandru,prin care pot fi smerit,fara sa par prost,sau
lingusitor,sau lipsit de personalitate.
 Orice exagerare a mea creeaza in celalalt,care adesea este la fel de bolnav ca mine,o
exagerare asemanatoare sau chiar  una in sens opus.
 Cautam oameni echilibrati mereu,ca sa ne odihnim in prezenta lor.
 Cand sunt singur ,adesea ma simt bine si echilibrat,mai ales cand sunt in rugaciune sincera
cu Tine.Cand sunt inconjurat de oameni,miscarile sufletelor lor ma dezechilibreaza,ma agita,
ma inspaimanta,ma entuziasmeaza excesiv,cu alte cuvinte imi pierd cu usurinta pacea pe care
simt ca o am de la Tine.Atunci (in acel moment)nu reusesc sa fac altceva decat sa intru in
retragere,in indiferenta,in tacere sau in manie,furie,mandrie,slava desarta,pentru a
contracara dezechilibrele mele interioare generate de raportarile la ceilalti.Trebuie sa fie o cale
de a sta natural si firesc ,chiar si in mijlocul celor mai nefiresti oameni.
Gresesc pentru ca le vad lor defectele?Gresesc pentru ca nu te am mai mult aproape de inima
mea si adesea uit de Tine.Ca nu ma rog suficient.Ca nu ascult cuvantul Tau atent.
Ca nu-mi cer iertare celor din jurul meu suficient.
 Indraznesc inaintea Ta Raman in rugaciune,primesc linistea  in pace....
 Intr-o zi ,voi invata si voi simti mai mult cum sa Te cunosc ,cum sa Te iubesc mai bine.
 Dar pentru asta te rog ,sa nu ma lasi pustiu si neajutorat .Sa nu ma judeci dupa faptele
mele de acum,te rog,scoate inaintea mea mai multe ocazii pentru a face fapte bune.
 Da-mi sa-l ajut pe aproapele meu,fara sa-mi caut slava desarta in asta.
Invata-ma sa caut sa fac voia Ta ,sa ma lepad de voia mea cea rea si sa-mi unesc voia cu
dumnezeiesc harul Tau.
 Iti multumesc pentru aceasta minunata zi.
 Iti multumesc pentru cruce si pentru binecuvantare.
 Revarsa harul Tau peste toti cei dragi ai mei,iar daca mai este un vrajmas de care am uitat
sau de care  nu stiu si care ma impiedica sa Te iubesc si mai mult  Doamne,rogu-te,arata-mi-l
si invata-ma ,ajuta-ma sa-l inteleg si sa-l iubesc.
  Camare este mila Ta si nadejdea mea de-acum numai in Tine,Mantuitorule!
                                                                                             Amin!

                                                                                                                                C.


                                                               Dragul meu.

Primesc in suflet strigatul tau si retraiesc impreuna cu tine ,propria-mi durere in fata acestui
adevar.Nu stim,nu vrem,nu putem implini porunca iubirii aproapelui care,in aceste vremuri,
e privit mai mult ca vrajmas...
 De ce? Pentru ca nu am inteles si nu am acceptat crucea!
 Crucea inseamna rastignire,si moarte ,si inviere.
   Ce sa rastignim?
 Teama ca vom fi calcati in picioare si dorinta de a parea inainte de devenire cei ce incepen sa
fim deja din dorul inimi noastre.
 Sa rastignim dorinta de a fi desavarsiti acum,si sa intelegem ca cresterea in Domnul se face
cu rabdare si durere.Sa rastignim nerabdarea.
 Atunci vom muri noua insine si vom trai ,pentru acele clipe,minutele,ore sau zile, doar atarnand
de Domnul.!
 Uneori ajunge sa binecuvintezi in ciuda oricarei alte simtiri!
E in aceasta hotarare si ascultare o adevarata moarte a egoului!
Pe aici insa ajungem la bucuria invierii in Hristos.
Pe aici pricepem logica Lui,gandul Lui si dorim sa devenim a Lui ,
si sa devina al nostru!
Sa avem rabdare cu noi!Da,exista calea de a sta natural si firesc si in mijlocul celor mai
nefiresti oameni! E Crucea!Si pe Cruce este Domnul inviat Care ni se daruieste in tot chipul,
ca sa descoperim ca Bucuria a venit si vine numai prin aceasta Cruce!
 Totul e simplu si nu e deloc dramatic cand invatam sa fim smeriti,realisti,onesti si sa credem sa
cadem in fagaduintele Domnului.
 Dat aceasta devenire dureaza,pentru ca ea se scrie in trupul nostru,in celulele noastre si,pentru
asta ,trebuie sa se stearga mai intai vechea informatie rea si gresita provocata de noi,in trupurile
noastre.
 Stii sinapsele vechi sunt foarte puternice pentru ca au fost mereu alimentate cu informatie si
energie rea datorita noua ,celorlati si celui rau.Acum toate ale noastre o iau mai intai pe acolo!
Dar ,incet, incet,cu harul lui Dumnezeu,se formeaza sinapse noi,deprinderi noi,trup nou!
El.Domnul le face pe toate noi!Numai noi sa-I facem loc,sa-L primim si sa conlucram cu El!
 Sa multumim ,Domnului sa ne intareasca pe Cale.
 
                             Cu drag si cu recunostinta ,M.Siluana.

joi, 3 noiembrie 2011

Ego-ul este un ,,sine"fals.

         El actioneaza prin intermediul mintii si genereaza mandrie.....Si nu face decat sa ma indeparteze
de Sinele divin,de Dumnezeu,de glasul sufletului,care ne vorbeste prin har divin.
 El mi-a creat o identitate falsa,care mi-a convenit in diverse situatii,pentru a ma prezenta mai
bine in societate,la locul de munca,in familie,atunci cand nu am avut parte de intelegere si
acceptarea de catre cei apropiati si nu nmai a felului meu de a fi.Prin alimentarea ego-ului.
credeam eu,pot obtine ceeace cu Sinele timid,nedescoperit neafirmat,nu puteam obtine,dar
ranjeam sa am;atentie,iubire,intelegere,ascultare.
 Sufletul meu are nevoiesa fie ascultat,inteles,acceptat asa cum este ,iubit,are nevoie sa se
bucure si sa imparta cu cei din jur darurile primite de la Dumnezeu .
                                                 Astfel, ego-ul a ajuns sa sufoce Sinele.
Si m-am trezit falsa,nefericita,cautand mereu alte,si alte surse de fericire,de fapt,placeri exterioare
care pareau a ma face feicita/fericit....
Cand realizam ca de fapt fericirea zace in mine/tine,in noi,ca pot fi fericita, cand descopar
cine sunt eu cu adevarat,atat pentru mine cat si in fata tuturor,fara teama ca voi pierde atentia
sau iubirea lor incepe limpezirea,vindecareamea.
Pentru ca daca si acestea sunt false, asa cum a fost si ego-ul pe care ei de fapt ,il iubeau...
 atunci ce am de pierdut ,de fapt?
 Pentru ca daca e iubire adevarata divina ,nu dispare oricum niciodata...orice as face...
De fapt marea suferinta este ca de foarte multa vreme ,am neglijat ceva ce incearca sa se faca
auzit in,adancul meu,prin cautarea lucrurilor marete,ascultand ,de glasul mai puternic,mai
cu tupeu,al ego-ului...
  Acum Sinele se iveste deocamdata timid,neclar...dar simt ca exista si ca sunt aproape de o
re-nastere..
Si-mi da niste flashuri care ma inunda in liniste si pace,unde nimic rau nu mai incape...
 Si pentru prima data in viata stiu ce vreau:sa ma descopar,sa invat sa ma afirm cu curaj si
hotarare,asa cum sunt.
 Restul:carierea,reusita profesionala si recunoasterea sociala etc,au palit brusc.
 Este o vreme in care,se creeaza si extern conditiile pentru a face asta,este o vreme a cautarii
Sinelui si a purificarii,deci pot spune ca ,in sfarsit simt ca a venit vremea mea...Si Dumnezeu
ma ajuta sa fac asta,vreau sa fac asta,sa ma pun pe fregventa cu El,ca sa pot sa-L  aud mai
bine.
 El este peste tot,in mine,in jurul meu,El este totul,dar depinde de mine sa fiu pe fregventa Lui.
Pentru asta,credinta,rugaciunea,meditatia,mersul la biserica,marturisirea,Impartasania,ma
ajuta cu siguranta.
Si asa dand la o parte straturile de pacate si dorintele ego-tice ,cobor in adancul fiintei mele
si Il gasesc acolo.
 Imi vad sufletul meu,sufocat,speriat,ranit.Ranit de lipsa de grija din partea mea,pe care si-a
dorit-o atata amar de vreme....
De atatea ori a incercat sa-mi vorbeasca si l-am inabusit...el este cel care primeste har divin,
bucurie si fericire, care pot,, sa-mi sufle"ce e bine pentru mine,ce am cu adevarat nevoie
spre a fi din voia divina.Asfel intru in armonie cu sufletul meu,cu alte suflete aflate pe aceeasi
fregventa ,apoi ai face partasi si pe altii la marea noastra bucurie...
    Care sunt nevoile tale,suflete?
Vreau sa te ascult si sa te scot la lumina sa te eliberezi de sub povara ego-ului ,tu esti,de fapt
comoara cea mai de pret.
Prin tine vorbeste Dumnezeu.
 Doamne,smereste-ma!E,Calea sigura sa te cunosc ,si sa fac voia Ta!
 Prea Sfanta Fecioara,pazaste-ma sub acoperamantul tau,roaga-te pentru mina sa ma elibereze
Fiul Tau,de suferinta ,de mandrie,sa cunosc adevarul...
 Sinele este portavocea lui Dumnezeu care este peste toate si in toate.In mine este locul pur
pe care Dumnezeu l-a ales ca templu in care sa-Si puna darurile,atunci cand Il lasam.

                                                                                                  Mihaela.

Devenirea ta si lupta ta,e pentru mine o mangaiere ,cu toate ca sufar impreuna cu tine cele
prin care treci!Tu stii,deja:De acum numai rugaciunea te invata pas cu pas ce si cum sa faci!
Important e sa nu te temi de greseli,ci sa inveti din ele,cele de cuviinta:fie experienta,
fie smerenie,fie bucurie,fie intelepciune!
                                                                       Curaj,fetita mea iubita!
                                                                                    Cu dragoste si respect M.Siluana.

miercuri, 2 noiembrie 2011

Traire

Incredibila tensiune!Voiam sa iert,dar simteam o extraordinara impotrivire a intregii mele fiinte,
pentru ca el (ea)cerea pedeapsa .
 Se plasase intr-o postura de om neputincios,vulnerabil,gata de a-si primi lovotura ,insa eu
trebuie sa-l iert...Miscarea sufletului este in ambele directii,imi simt fiinta trasa in cele doua
sensuri contrapuse:iertarea ,si respectiv,pedeapsa,cel putin cu gandul.Este incredibil de dificil
si de complex totul,de aceea trebuie sa ne unim voia ,voia mea cu voia lui Dumnezeu.
Prin unire reusim.Voia mea e inca bolnava e in covalescenta insa voia Domnului e minunata,
ea ne elibereaza din robia acestei nevoi de a pedepsi,acestei nevoi de ,,dreptate",din nevoia
de a face celuilalt raul pe care noi insine l-am suferit de la el/ea.
 Aceasta incredibila tensiune e crucea mea,e crucea noastra a fiecarui om.
 Invierea lui Dumnezeu ne aduce mereu si mereu mai multa Lumina,mai multa indrazneala de
a ne lepada de noi,ca sa ne unim cu El si sa biruim in El pornirea ucigasa si sinucigasa care ne
chinuie si ne mutileaza sufletele si trupurile!

                                            Binecuvinteaza Doamne pe toata lumea!

                                                          Si am ierta .

marți, 1 noiembrie 2011

Nu te teme !

                     ,,Fericiti cei curati cu inima,ca aceia vor vedea pe Dumnezeu"

  Refuzul de ati vedea neputinta ,slabiciunea vine din teama ,dar si de la cel rau.
Daca sta si analizam din exterior lucrurile (stiu ca acest lucru e greu),dar daca vrem si cerem
 ajutorul Domnului se poate.De aceea S-a facut Om ca sa faca El in noi si cu noi ceea ce ,altfel
nu putem.Nu te teme ,Dumnezeu nu se supara pe tine,ci sufera pentru tine pana te vei hotara
sa alegi bucuria de a fi cu El!.El ne asteapta ,ne intelege ca nu putem mai mult acum,si asteapta
sa vrei Tu sa te ajuta El,nici nu realizam cata rabdare si dragoste are Dumnezeu cu cei ce cad
din neputinte.Daca tu faci ce poti si totusi cazi ,INDRAZNESTE sa ceri mereu,si mereu,iertare
ajutor si ridicate ca sa faci binele pe care il doreste inima ta.Frica aceasta nu vine de la
Dumnezeu,vine de la cel rau,si e nevrotica.Fugi de ea si alege increderea ,cere ajutorul lui
Dumnezeu si lasa-L sa te ajute! Nu ii da peste mana vrand sa faci tu !Trecerea de la omul cel
vechi plin de rani de pacate, la omul cel nou cuprinde intreg omul: trup si suflet.Vindecarea
omului se face si prin post,si efectul postului se vede prin cresterea omului cel nou care cu timpul
rastigneste patimile omului vechi si invie in Hristos.La inceput noi nu putem intelege adancimea
pacatului nostru.Straturi peste straturi ,peste alte straturi,intarite peste inima noastra.
De atatea ori am cantat Fericirile.
,,Fericiti cei curati cu inima,ca aceia vor vedea pe Dumnezeu"Si din neputinta mea,am inteles
mult mai tarziu .Doamne cat pacatuim intelegand Scriptura o colectie de metafore si mituri...
Chiar daca ne-ar urla cineva in fata:Acesta este Adevarul!.nu suntem capabili sa-l acceptam
sa-l intelegem,ca nu ducem doar povara pacatelor personale.Cand eram copila si tanara
mi se parea tare nedrept,pe masura ce Tu ,Doamne  ma cresti mintea si inima mea accepta tot
mai mult aceasta.Ducem povara pacatelor personale,impreuna cu pacatele stramosilor
nostri,si pe cele ale neamului nostru si ale omului intreg,pentru ca suntem cu totii un singur om
intr-o multitudine de persoane stiuta doar de Dumnezeu!Le mostenim atat pe cele bune cat si
pe cele rele ale stramosilor nostri,pe verticala timpului,iar pe orizontala,mostenim mereu
prezentul celor impreuna cu care traim,fata de care gresim sau facem bine.Insa ca persoane
unice suntem deplini raspunzatori de modul in care ne raportam la trecut si la prezent .
Insa cu cat ne apropriem mai mult de Iisus ,cu atat suntem mai aproape de firescul vietii
noastre,si reducem schizofrenia(neputinta,boala,pacatul) noastra interioara si exterioara cu
lumea.Si numai recunoscand cat suntem de slabi si neputinciosi asumandu-ne acest lucru,cu
durerea noastra si mila Lui,incepem sa ne vindecam si sa-i ajutam si pe ceilalti.
Aceasta povara o traim  ca pe un blestem pana ce descoperim ,,darul" lui Dumnezeu facut
noua de El :energia Sa necreata prin care se transforma acest blestem in binecuvantare,
purtandu-ne povara cu iubire din Iubirea Lui!Atunci totul se transforma si se preface in dar!
Si viata devine un dar sfintit!Aceasta este Euharistia (Sfanta Impartasanie)pe care suntem
chemati fiecare in parte,sa o savarsim cu noi insine si cu toata viata noastra.
 Vom descoperi ca exista un punct in care trebuie sa intelegem ca nu-l mai ajut pe celalalt
cocolosindu-l si mentinandu-l in caldicelul unei relati precaute,fade.In acel punct facem gestul
prin care ies,fac pasul in afara,dar nu oricum,ci INAINTE pentru ca vad ca celalalt ,de mandrie,
de frica,din neputinta,refuza asta si cu rugaciune si dragoste ,Dumnezeu imi mangaie sufletul
prin darul increderii ca celalalt ,vazandu-ma reusind va face si el pasul inainte.
Da!Exista momente in care pasul nu-l mai putem face impreuna ,ci singuri,si sa fim siguri
ca Dumnezeu nu-i va uita pe cei dragi prin credinta si rugaciunea noastra.
Cand nu te rogi si nu crezi exista riscul ca lelalalt sa inteleaga gestul nostru drept lepadare de el,
si nimic nu este mai dureros si mai groaznic decat sa se simta cineva lepadat.Exiasta o limita
prin care putem risipi frica celuilalt prin prezenta si totusi absenta noastra doar in cuprinderea
iubirii Lui,Dumnezeu care va risipi complet teama.
 Nu ma lasa ca lepadarea mea de vrajmas (cel rau)sa fie o lepadare de aproapele!
Oamenii induhovniciti,au acest discernamant,aceasta capacitate de a intelege cum sa tina
aproape omul,indepartand simultan pacatul.
                              Binecuvinteaza Doamne pe toata lumea!

Echilibru fragil in relatiile mele cu ceilalti ,cu mine...





 Exista un echilibru fragil in relatiile mele cu mine ,cu ceilalti  ,si in relatiile dintre oameni.
Pentru a pastra echilibrul, in relatiile cu ceilalti trebuie sa ma raportez mereu la relatia
fireasca si curgatoare intre mine cu Hristos .
Adica sa-l privesc pe aproapele meu prin ochii Mantuitorului,
ca acest echilibru sa fie durabil cu pace ,liniste dragoste,pentru mine si pentru ceilalti.
....E atat de usor sa pierd pacea,bucuria,linistea pe care le primesc,le adun cu migala .
Raporturile cu ceilalti sunt foarte fragile,dar totodata sunt extraordinare ,complexe si frumoase.
 Pentru ca vreau si incerc sa fiu crestina ,efectele crestinismului meu sunt apreciate in relatiile
mele cu oameni,insa uni refuza  categoric si se sperie cand e vorba de mijloace,precum postul,
rugaciunea ,mersul la biserica,spovedania,(marturisirea)impartasania,care sunt percepute de ei
intr-un element negativ si frustrant,pentru ca,ei, le privesc si inteleg gresit, ca pe niste privari
(reguli asupritoare)venite din exterior.
 Si nu pot sa acuz pe nimeni,la fel am fost si eu odata...
 Nu intelegeam nimic,nu reuseam sa traiesc credinta crestina cu adevarat dinauntru meu.
Mult mai tarziu am inteles ca ortodoxia este firea omului induhovnicit(insanatosit)
 Acum nu am inca metodele si naturaletea de a comunica celorlalti cu decenta si finete,
ceea ce simt .Pot spune cat de gresit este sa ma grabesc,sa ofer explicatii,sa analizez eu in
locul lor,sa dau sfaturi pentru blocaje si iesirea din criza ,cand de fapt Sfinti ne spus destul de
clar ,,nu dati fara sa vi se ceara,nu explicati daca vezi ca omul inca nu e pregatit sa duca,
nu impuneti ,doar rugati-va lui Dumnezeu pentru el si lasati-L pe Dumnezeu sa lucreze .
                  Vorbiti mai mult cu Dumnezeu decat cu omul.
Doamne ,Tu vezi atat de bine zbaterile mele,nu ma lasa sa provoc suferinta in jurul meu,vrand
si intentionand sa fac bine.
Metodele aplicate de mine asupra mea,genereaza vizibil o rasfrangere asupra celorlalti,pe
care in neputinta mea,ei  o percep ca un atac.
 Se intampla acest fenomen straniu si greu de explicat ,in singuratate imi
dobandesc o liniste si un soi de echilibru ,care se simte si de ceilalti,insa atunci cand ei ma
dezechilibreaza cu greutatea lor,fie ma lovesc ,se sparge bucuria si linistea,uneori mai greu
insa uneori foarte repede,si atunci imi dau seama cate mai am de invatat,
as vrea sa invete toti odata cu mine insa suntem persoane unice si fiecare creste la timpul ei .
Aici imi vad greseala din graba cu care doresc vindecarea mea si a celorlalti,desi stiu foarte
 bine ca, cresterea inseamna rabdare,timp,incercare....mereu uit Doamne!
 Si atunci ma retrag in mine , inteleg cat de importanta este  fuga de lume,
 pentru crestere mea,eu la inceput o percepeam ca o lasitate ori un egoism, insa acum imi 
dau seama ca e necesara.
Relatiile bazate pe compensarea lipsurilor,minusurilor,complexelor,slabiciunilor,sunt nascute
din dorinta noastra fierbinte de a vindeca ceea ce eu nu am ,ori nu am primit,ceea ce vad ca
altul are,si invers.Fenomenul care se intampla este dramatic,slabiciunile se amplifica,continuu
si spontan,pentru ca orice initiativa de vindecare starneste in celalalt sau chiar in mine o
bariera compulsiva,groaza de a nu fi vindecat si parasit.In acest cerc vicios,in care eu-ea
suntem prinsi cu niste gheare invizibile,ne autodistrugem,luptand mereu sa ne vindecam .
Rezultatele sunt basculante,inversate,iar eu asist cu groaza cum toate intentiile mele bune,
de a ma ajuta si de a ajuta,de a mangaia si de a fi mangaiata,au rezultate dezastruase pentru
mine sau pentru partenerul meu bolnav.
Iar ceea ce este extraordinar urmeaza acum:carentele,lipsurile,defectele,minusurile,
complexele -care sunt majoritatea pacate,patimi,sau consecintele patimilor si pacatelor,
le iarta si le vindeca Hristos ,la cel mai profund mod cu putinta si asta o simt concret cand ma
opresc si stau in liniste,rugaciune,in mintea mea,in sufletul si inima mea,atunci primesc
eliberarea extraordinara de o presiune,de tensiune,si de o greutate formidabila ,pe care am
purtat-o .
Astfel in curs de covalescenta ,in curs de vindecare,simt si vad in jurul meu aceasta extraordinara
realitate:relatiile mele se vindeca,se normalizeaza,ba chiar apare bucuria de a fi ,de a zambi.
E o taina extraordinara asta,prin care Hristos ne vindeca din  fiinte devenite prin  pacat,
viciate,grav ranite,in fiinte insanatosite ,implinite.
                In momentul pocaintei El are forta extraordinara de a ma salva.
Aceasta este prima piatra de temelie cand eu imi vad neputinta si ma las vindecat,si o realizez
prin , oprirea mea  de a ma autodistruge .
Senzatia care o ai in acest moment este de a pune frana ,cea a punerii de-a curmezisul ,efectiv,
mai exact imaginati-va o autostrada cu multe benzi,care te duce catre o directie oarecare,
si brusc simti ca directia e gresita si totul se dezintegreaza in mine si in jurul meu,si atunci
apas puternic frana.Din spatele meu curg puhoaiele inertiale de autovehicule care claxoneaza,
si te evita in ultima secunda,dar realezezi ca aceasta opripe pentru tine este RATIONALA
insa pentru ceilalti este IRATIONALA,de fapt este iesirea din logica tuturor pacatelor.
 Si stai acolo ,in miljocul autostrazii,simtind vartejul ametitor din jurul tau,viteza ametitoare
a lumii care apasa tot mai mult pedala de acceleratie,si intr-un calm nefiresc pentru ceilalti
dar firesc pentru tine cauti indicatoarele de pe marginea drumului,cauti exit-ul,iesirea,
pentru ca realizezi ca destinatia ta de mai inainte era catre suferinta,moarte,intuneric,si
creste in suflet credinta ca trebuie sa te intorci,sa iesi cumva din aceasta curgere pentru ca ea
nu mai este curgerea ta.
 In acel moment de liniste creste dorinta de a intoarce in mijlocul autostrazii si de a porni in
sens invers,este cea mai teribila experienta a sufletului nostru.
 Vezi chipurile stupefiante ale celorlalti venind si tracand in viteza,privindu-ma in timp ce
inaintezi pe cel mai greu traseu al vietii mele,incet,in sens invers,caut cu privirea exit-ul pe care-l
ratasem.In acest timp te simti complet iesit din rationalitatea lumi insa pentru prima data in
viata ta avand sentimentul puternic ca la capatul acestei intoarceri voi gasi iesirea catre firesc
catre normalitate.
          Ortodoxia este firea omului!Nu este o gluma si nici o metafora.Este adevar.
                        Cred Doamne ,ajuta neputintei mele de acum inainte !
Domnul te va ajuta de acum sa pornesti acest razboi  sfant , va fi  greu,si pe durata insa te va
scoate din bezna dependentelor a robiei patimilor atat de straine de bucuria,pacea,iubirea
dupa care tanjim !
 Doamne intr-o zi voi reusi si eu sa imbratisez si sa mangai mereu cu finete,precum faci Tu cu
Maica Ta.

                                                         Cu dragoste si recunostinta

                                  Text C si M Siluana -din :Cunoaste-L pe Domnul Cel Viu pe viu!

duminică, 30 octombrie 2011

Cum poti sa dobandesti dragostea





  Sa ne cercetam mereu,cu atentie si sa cerem de la Dumnezeu:Doamne iubeste Tu prin mine!
Doamne,mangaie Tu prin mine! Sa cerem fara incetare iubire si vom dobandi.
Si ca sa intelegem,sa facem o experienta sa ne gandim la o persoana antipatica noua.
Antipatia este un sentiment pe care nu-l putem controla.Ne trezim ca cineva necunoscut
pe care-l vad prima oara imi este antipatic,desi nu am nimic cu el ,nu am vorbit ca sa-l cunosc
nu ne-am certat,dar totusi la prima vedere imi este antipatic.Si te intrebi:Doamne,cum sa
iubesc o asemenea persoana?Te-ai gandit la mine cand ai dat porunca asta?Nu vezi cat
sunt de neputincios?
Si El iti va raspunde :iubeste-o asa cum o iubesc eu!Iubeste cu puterea pe care ti-o dau eu!
Si vei vedea minuni!Dumnezeu face minuni,daca Ii cerem,numai sa ne induram sa-I cerem!
Apoi sa intelegem ca iubirea nu este un sentiment!Porunca este sa-l iubeste pe aproapele
ca pe tine insuti.Pai ce,eu,ma iubesc pe mine sentimental?Cand ma scol din somn ,imi zic
,Te-ai trezit iubire?Hai sa ne spalam...mmmm,ce te mai iubesc!?
Da de unde!Ci simplu si firesc;daca ma doare capul,ma leg la cap,daca mi-e foame ,mananc,
daca-mi e sete beau,daca-s obosita ma odihnesc.Uite ,asa trebuie sa-l iubim pe aproapele
Daca insa avem si sentimente pentru el,acestea coloreaza iubirea,dar nu o motiveaza.
De exemplu:daca o iubesc pe mama,nu inseamna sa-i spun toata ziua ,,Mama ce mult te
iubesc!Dar nu lasi usa deschisa la frigider ,ca stii ca se necajeste,nu trantesc usa cand
ea doarme.Iubirea e facuta din lucruri mici.In situatii mari ,multi oameni se poarta
frumos,n-ati vazut si deputatii,pana la alegeri se poarta frumos dar dupa aceea?!
Inainte de a te marita ori insura,sa te uiti cum se poarta prietenul sau prietena cu lucrurile
mici,cum a pus paharul,cum a tras scaunul,cat de atent este cu copii,acolo in gesturile
de zi cu zi vei vedea daca iubeste si cum iubeste!
Daca iti pasa de vecini tai de ceilalti oameni,cand pleci la munca si treci prin dreptul
usi lor spune:Doamne miluieste pe Vasile,Ion,Ana..etc,nu zice nimeni sa suni la usa
sa spui ,,Buna dimineata!Te pup vecine,te iubesc!Nu e nevoie !Totul e atat de simplu!
Numai ca pentru asta trebuie sa vorbim mereu cu Dumnezeu,sa-Icerem sa ne ajute,sa-i
mangaie pe cei din jurul nostru prin noi,si uite asa invatam sa iubim.
Un zambet poate salva viata unui om,noi nu stim
pentru ca viata noastra e ascunsa ,cu Hristos in Dumnezeu !
                                                   Sa ne ajute Dumnezeu!

sâmbătă, 29 octombrie 2011

Scrisoare catre Dumnezeu!

In neputinta mea ,vad cum ma concentrezi pe detalii si elemente ,pentru a mari gradul de
certitudine ca nu voi gresi si voi lua deciziile corecte.Acum realizez ca nu stiu ,ca dau peste
mana Ta Doamne,ca nu pot sa-Ti fac loc in mine,ca Tu este cu mine ,in mine,dar eu neputincioasa
nu Te simt,  nu Te  las sa lucrezi , ma impotrivesc ,acum eu  sunt fara Tine....chiar daca
 strig catre Tine ,Doamne...pentru ca nu stiu inca sa traiesc Pacea impreuna cu Tine
                           Cata neputinta si cat intuneric Doamne e in mine!
Stiu Doamne ca voiesti sa fi cu mine,in mine,sa devin fica Ta sa devin dumnezeu in Tine
 Oare cand voi invata sa accept ,sa vad clar si sa nu uit ca implinirea dorintelor mele fara Tine
inseamna moarte si iad?!
 Ce pacat ca ma pierd in atatea rataciri infernale si traiesc in iadul meu fara Tine,ce trist ca mori
pentru mine Doamne...iar eu  ma regasesc tot moarta in rautatea mea.
                                                                           Ocara mie....
Stapanul meu moare cerand iertare pentru cei care-L chinuiesc ,iar eu in neputinta
mea nu stiu a ierta .El imi iarta mie toate datoriile ,iar eu nu pot ierta o mica datorie.
 Uimitor cum pildele din Sfanta Evanghelie sunt atat de vii dupa doua mii de ani.
Ma regasesc in talharul,in fiul risipitor,in toti pacatosii aceia si sunt mult mai rea decat ei.
 Si-mi aduc aminte :,,Veniti la Mine toti cei impovarati si Eu va voi mangaia pe voi"si spun
              Da sunt pacatoasa.....cate pacate am Doamne....si tac....
 pur si simplu incetez sa ma mai gandesc.....surprinzator ....sufletul meu isi gaseste odihna si
simt cum lucrurile curg in firescu lor....te simt aproape Doamne nu ma mai zbat....
  Te vad la lucru ,cu iubire intelepciune si bunatate....inteleg ca nu aveai loc de incapatanarea
mea,de nerabdarea mea,de a face eu...nu stiu sa primesc darul Tau,Doamne...
  Alta cale nu exista decat sa te las sa faci Tu , iar eu sa fac tot ce-mi sta in putinta
sa te primesc in inima mea,in mintea mea,in sufletul meu.
Stau in fata Scaunului Ceresc privesc pe cei care ieri mi-au facut rau,m-au jignit,si gandesc ca vor
fi judecati pentru mine,om nevrednic ce sunt ,si vor fi rusinait pentru mine...lacrimile imi curg....
iarta-I Doamne!
  Pe fratele meu , pe sora mea, sterge  greseala  lor fata de mine,ca si eu sunt o pacatoasa !
                   Da noi ,oamenii suntem fara Tine chiar si atunci cand apelam la Tine !
                                                    
                                         Fiecare om este o minune...e miracolul si lucrarea Ta .
Cel care azi ma raneste poate fi talharul,care va lua inaintea mea imparatia Ta ,caci se va pocai,
in timp ce eu pot deveni un vanzator ...ma cutremur ...nu ma lasa Doamne curateste-Ma si
lumineaza-Ma ...ca sa traiesc in iubirea Ta...minunea Invieri ...
                                        Vreau sa traiesc deplin Doamne,ajuta-ma!

                   Text :Ely . Nu spre mandria mea ci spre slava lui Dumnezeu si luminarea noastra !!!
   Pentru ochii celor pe care ii iubesc din plinatatea daruiri lui Dumnezeu si a sufletului meu pacatos...                                                                                 

Exista o corelatie tainica intre frica si mandrie

   Cand sunt fara Dumnezeu ,mi se face frica,si in loc sa intru in rugaciune,aleg aceasta
forma de autosustinere deasupra fricii,care de fapt este o forma subtila a mandriei.
Mandria este un consumator incredibil de energie,pentru ca este o falsa situare,o falsa
raportare si o falsa miscarea a  sufletului,care bolnav si nemangaiat,si-a pierdut firescul.Un
suflet linistit,care are pacea lui Dumnezeu este bine situat,bine pozitionat,in firescul lui,nu-si
consuma energia pana la epuizare pentru a crea o falsa aparenta de stralucire.Cand pierdem
legatura cu Dumnezeu ,intram inevitabil in mandrie,mandria de a crede ca ne autosustinem
singuri ,ca ne suntem noua insine de ajuns,excludem pe Dumnezeu si pe ceilalti,si este un izvor
de moarte nu de viata.
 Cand sufletul intra si primeste Taina de la Dumnezeu se elibereaza de toate complexele de
inferioritate si superioritate,renunta sa mai traiasca in fictiv ,in nefiresc,intr-un univer suprapus
peste cel real,de catre propriile noastre consructii si a celui rau.
                                 ,,Frica de Dumnezeu este inceputul intelepciunii"
      Noi oamenii traim frica fata de Dumnezeu gresit.
                                                                Iata cum .
  Confundam, persoana care ne-a ranit in timpul vieti noastre(tata,mama,bunica etc.)
 cu Dumnezeu ,ceea ce este fals.
 Adevarata frica de Dumnezeu nu este frica de pedeapsa Lui,pentru ca noi stim, ca pacatuim
 gresim si meritam pedeapsa ci adevarata frica sfanta este a sufletului risipitor  ca nu va fi
primit in iubirea cea mai dejos a Tatalui,ca in parabola fiului risipitor.Omul care se vede pacatos
doreste doar cele mai de jos ale raiului ,firimiturile,precum dorea fiul risipitor intoarcerea la
tatal lui recunoscandu-si pacatul, greseala,dorind  sa stea in grajd cu crescatori de porci decat sa
se lipseasca de dragostea tatalui lui.Aceasta este de fapt cunoasterea Tatalui  care
ne iubeste asa cum suntem neconditionat, care asteapta in tacere si iubire
reintoarcerea noastra si acest lucru se implineste doar cand ne iubim Tatal .
  Deci adevarata frica a sufletului risipitor este ca Tatal nu ii va oferi sansa intoarcerii !
 Dumnezeu insa este un parinte extraordinar si bucuriaLui este mereu deplina .Caci va echivala
pedeapsa cu iubirea
 Ce este iadul daca nu,imposibilitatea sufletului de a simti iubirea lui Dumnezeu.
Iertarea nu este posibila fara iubire Iertarea este o ruptura fata de logica pacatului ,un salt
care anuleaza resentimentul.
 Cred ca sufletul care se teme de Dumnezeu ca-L pierde a pus un inceput bun,dar teama de
pacat ne tine TEMPORAR departe de infaptuirea pacatului,pana nu intram in iubirea ,
fie ea si cea mai de jos a Tatalui nu putem incepe pocainta,dar si calea catre iubire nu este alta
decat calea pocaintei.
Schimbarea mea (a noastra) nu imi pare posibila cata vreme mintea,ratiunea,sufletul meu
 nu se vindeca in Hristos.Cand spun:vino,Doamne,sau faca-se voia Ta ,Il las pe El sa fie intru
mine.Lupta este mai usoara si mandria inutila,de vreme ce meritele nu sunt ale mele.
    Schimbarea incepe si se infaptuieste cand voia mea se uneste cu voia lui Hristos !
 Cand Hristos  ne invata sa spunem:faca-se voia Ta,este dorul nemarginit de a ne cuprinde
in imbratisarea Parintelui .De aceea a venit la noi,de aceea a intins bratele pe Cruce,Dumnezeu
adevarat din Dumnezeu adevarat,iar cand ne-a lasat Mangaitorul,Duhul Sfant a stiut ca fara
El ne-am rataci .
 Fiecare suflet care a simtit iubirea ,care a gustat din iubirea lui Hristos nu se poate sa nu vrea
mai mult.Sufletul meu nu salta de bucurie DOAR pentru ca este iubit!Sufletul meu salta de
bucurie pentru ca iubeste!Adevarata fericire nu este doar sa ma simt iubit,ci sa iubesc,sa simt
cum ies din inima mea,din inima fiintei mele pentru Dumnezeu si pentru aproapele meu.
Recunostinta si multumirea cresc in mine ,primind,si sufletul meu se inchina pana la pamant
pentru acestea.Bucuria in schimb ,creste daruind,sufletul meu creste pana la cer daruind.

                                                        Minunat esti Doamne!
                                                           Text scris de  C.

joi, 27 octombrie 2011

Un suflet dominat de cel rau

    
                                                                                                 Text C....

Un suflet care este dominat de cel rau,traieste in iluzia ca este centrat in realitate pe adevar.
 El suprapune minciuna peste constiinta lui,pentru ca diavolul il mentine inconjurat in voalul
puterii si al mandriei,anulandu-i tot mai mult contactul cu realitatea.Cel cuprins in aceasta
inselare se afla intr-un pericol inimaginabil,pentru ca prabusirea ii va fi direct proportionala
cu inaltarea (omul mandru se inalta).
 Ceea ce este groaznic este ca el se inconjoara cu oameni slabi,dependenti,covarsiti de  lipsuri
si nevoi,si astfel el se afla in plina vulnerabilitate,pentru ca nu mai poate fi ajutat de cei din jurul
lui .Anuland din start oamenii cu personalitate,oamenii puternici ,echilibrati din preajma lui ,
oameni care i-ar risipi valul inselaciunii,pentru ca el nu-i poate tolera,nu-i suporta,ii respinge
pentru ca-i distruge imperiul fragil al minciunii,isi anuleaza ,de fapt sansele de salvare.
  Singura modalitate prin care cineva aflat intr-un stadiu de mandrie mascata care totusi traieste
intr-o suferinta cumplita,poate fi salvat este rugaciunea necontenita si o revarsare neconditionata
a iubirii lui Hristos asupra sa.
 Un astfel de om starneste prin manifestarile lui,revolta,dorinta de a lovi si a fi lovit,de a pedepsi.
Daca  reusim, cu ajutorul lui Dumnezeu ,sa trecem peste aceste prime impulsuri,vom vedea ca in
spatele urletului autoritar,al exteriorizari in forta si stapanire ,al rasului detasat,al lipsei de griji
se ascunde da fapt,un murmur tanguitor ,o voce stinsa a sufletului sau robit ,o rugaciune abia
soptita:Ajuta-ma..ajuta-ma ,te rog..nu ma lasa !
 Numai Iisus Hristos ne poate pregati inima pentru a auzi aceasta soapta,pentru ca acest murmur
nu este al buzelor,ci al sufletului,al inimii.Cel cazut in mandrie,in slava desarta,in lacomie,in
invidie,in egoism,in ura,in desfranare,in curvie si in preacurvie,in obsesia de a poseda bunuri
materiale sau in orice fel de patima transmite asupra lui:
ochilor nu ma privi-ti!
urechilor:astupati-va,sunt grotesc!
pumnului:loveste-ma!
gurii si buzelor:ocarati-ma !
mintii :judeca-ma si condamna-ma!
Si astea toate intr-un murmur interior.
Noi cei care am trait sub robia acestor pacate,ne vine sa distrugem aceasta manifestare
nefireasca a raului,cu atat mai mult cu cat ne aducem aminte de cum eram noi,pentru ca-mi
pune in evidenta cum eram si cum puteam deveni!
 De fapt agresiunea noastra fata de cel cazut isi are radacina in agresiunea mea fata de mine insasi,
este agresiunea fata de omul cel vechi,pe care il mai confund cu fiinta mea integrala,neintelegand
modul in care Hristos restaureaza si rascumpara mereu in fiecare clipa,prin jertfa Sa,sufletul
nostru.
...De fapt cel cazut si cuprins in patima,desi pare atat de fericit si plin de sine,poarta mereu o
licarire adanca in inima lui,o soapta a sufletului in care-i poti simti si resimti tristetea tragica,
neputinta de a se salva.
 Te va lovi,te va jigni,va incerca sa te determine sa te razbuni,pentru ca el este cuprins salbatic
in patima
Trebuie doar sa rezistam!
Sa cerem  mereu ajutorul lui Dumnezeu si rezista in rugaciune si iubire!
Iubirea lui Dumnezeu ii va topi inima.Nu va intelege si asa se va sparge totul  treptat in mintea
lui,tot edificiu minciunii,mintea lui nu va intelege cum NU se naste in tine ura,revolta,
resentimentul,razbunarea.
  Stai in rugaciune,in har,in Liturghie si in Taina Iubirii lui Hristos,stai neclintit,si asculta-i acel
murmur tainic a acelui cazut.Pe masura ce-l asculti,el se amplifica,aceasta este o taina
extraordinara .Cand omul cazut isi va auzi propriul murmur,propria tanguire a sufletului,
propriul dor,propria dorinta de a-L  chema pe Dumnezeu,poti considera ca a inceput drumul sau
spre casa cereasca.Ascultand ceea ce celalalt nu poate sa auda din sine insusi inseamna sa avem
dragoste,rabdare,mila de omul cazut.
                                                                 A sti sa asculti e o arta.
 Eu nu am inteles acest lucru pana ce Dumnezeu nu mi-a trimis oameni care sa auda tanguirea
sufletului meu.
Vuietul mintii mele,vartejul gandurilor,furtunile dezlantuite ale propriilor mele obsesii,ganduri,
frustrari,nevroze,tot trecutul meu,tot prezentul meu,cu toate conexiunile pacatelor mele,
a neamului meu,urlau cu strigat puternic,asurzitor in mine.
Cum puteam sa-mi aud inima,dorul inimii,singur?
                        Mare este iubirea si mila lui Dumnezeu !