Motto

Sacrificiul sacrificiilor e acela de a suferi si a muri pentru pacatele pe care nu le-am comis( ele nu sunt in Mine ) dar Le-am asumat si asta numai Iisus Hristos a facut !
Să biruiesc lipsa de măsură a răului printr-o iubire şi un bine fără măsură pentru că nimic nu dăinuie în afara iubirii !
Textele ce le pun la dispoziţia cititorului nu au intenţia să ofere răspunsuri finale,oferirea lor este parte a unui proces continuu de căutare,atât a mea cât şi a voastră.
Dumnezeu să vă binecuvinteze !



miercuri, 28 iunie 2017





      Îmi plac mai mult mărturisirile   Discuţiile în care cad fără voia mea ,mă fac să sufăr .Descopăr la prietenul meu o slăbiciune sau o ieşire neaşteptată ;şi pentru una şi pentru alta mă întristez şi sufăr .
    Lupt continuu împotriva duşmanului din mine ,mă strădiuesc să-mi scutur rugina sufletului şi e nedemn ca pentru un moment de falsă biruinţă să-mi frâng lumina.De aceea de multe ori cedez cu toată cunoştinţa dreptăţii mele

Ernest Bernea – LA VÂNAT DE OAMENI: „E multă frumusete în lume dar oamenii orbi nu o văd.”



   De ce se urăsc oamenii ? E atât necunoscut şi atâta suferintă legată de soarta noastră, încât legea de toate zilele ar trebui să fie numai dragostea şi mângâierea.
       De ce se chinuesc oamenii unii pe altii ?
   N’au loc sub soare ?
  Nu le ajunge pânza cerului ?
 Sunt atât de grele păcatele ce ne apasă încât ar trebui să lucrăm până la cea din urmă fărâmă de putere pentru a înlătura urâtul ce ne desparte unii de alții.


E multă frumuse
țe în lume dar oamenii orbi nu o văd. Înclinarea spre a face răul e atât de puternică încât pentru a o învinge a fost nevoie de marea dragoste şi jertfă a Dumnezeului întrupat.
Sunt oameni sinceri şi sunt oameni vicleni. E sfâşietor de trist să vezi cum între oameni ca şi între popoare calea înşelăciunii dă pas înainte celor ce o folosesc.
   Via
ța ne dă foarte des acest spectacol: omul bun, omul curat este vânatul celui viclean; acesta din urmă nu poate trăi fără pradă. Morala publică aduce laude şi răsplăteşte fapta acestuia, faptă care nu are nici o deosebire fată de aceea a unui lup fugărind o căprioară pe întinderite albe ale zăpezii.
   De ce stau oamenii la pândă şi se vânează unii pe altii ? De ce cred ei că au loc în lume numai atunci când dispare altul ? Locul tău, locul darurilor proprii nu
ți-l poate lua nimeni ; îl ai odată cu viața.