Motto

Sacrificiul sacrificiilor e acela de a suferi si a muri pentru pacatele pe care nu le-am comis( ele nu sunt in Mine ) dar Le-am asumat si asta numai Iisus Hristos a facut !
Să biruiesc lipsa de măsură a răului printr-o iubire şi un bine fără măsură pentru că nimic nu dăinuie în afara iubirii !
Textele ce le pun la dispoziţia cititorului nu au intenţia să ofere răspunsuri finale,oferirea lor este parte a unui proces continuu de căutare,atât a mea cât şi a voastră.
Dumnezeu să vă binecuvinteze !



sâmbătă, 30 martie 2013

Credinţa-filozofia faptelor

    Mântuirea adevăratei trăiri creştine constă în îmbinarea credinţei cu fapta bună,
căci credinţa fără fapte este moartă (Iac.2,20 ).
   În cultul bisericesc,mărturisim credinţa prin adorarea lui Dumnezeu ,iar în viaţa de zi cu zi continuăm a-L mărturisi prin trăirea
 preceptelot evanghelice.
    Aceasta înseamnă că se cuvine a-L slăvi pe Creatorul a toate nu numai în Sfânta Biserică ,ci şi-n trăirea zilnică ,cu timp şi fără timp. Sfintele lăcaşuri de cult nu sunt simple case ale Domnului,întrucât El este pururea prezent în sufletele celor ce cred şi mărturisesc credinţa prin faptele dragostei creştine.




  Sfântul Nicodim Aghioritul arată că omul care ajută pe cineva simte mai multă satisfacţie sufletească decât acela care beneficiază de ajutor.





       Aceasta înseamnă adevărata filozofie a facerii de bine  la care se referăşi Sf.Ioan Gură de Aur.
Nu nemai prin frumuseţea slujbelor,nu numai prin încântătoarele imne ale marilor Praznice împărăteşti ,ci şi prin trăirea virtuţilor aducem laudă Proniatorului ceresc.
  Mântuitorul Hristos a adeverit lucrul acesta : Nu oricine Îmi zice :Doamne,Doamne! va intra în Împărăţia cerurilor ,ci cel ce face voia Tatălui Meu Cel din Ceruri ( Mt.7,21)
   Prin urmare ,tot cel care pune-n practică aceste dumnezeieşti cuvinte este un autentic filizof al credinţei creştine.
   Criteriul judecăţii viitoare va consta în credinţa mărturisită prin faptele iubirii creştine,model al iubirii dumnezeieşti,căci dragostea depăşeşte orice limită spaţială şi temporală :toate le crede ,toate le nădăjduieşte,toate le rabdă..., nu piere niciodată ( 1 Co.13,13)
  Sfântul Ignatie al Antiohie,arătând raportul dintre credinţă şi faptă,spunea :E mai bine să taci şi să fii creştin,
decât să spui şi să nu fii un trăitor convins-e mai bine să fii un creştin al faptelor dragostei ,decât al vorbelor fără valoare.Nu în cuvinte ,ci în fapte concrete se câştigă Împărăţia lui Dumnezeu,căci litera ucide,iar duhul dă viaţă !


  În Predica de pe Munte ,Mântuitorul a precizat adevărata relaţie de dragoste care trebuie să caracterizeze viaţa creştinului : Dacă-ţi vei aduce darul tău la altar şi acolo îţi vei aminti că fratele tău are ceva împotriva ta,lasă darul tău acolo,înaintea altarului,şi mergi mai întâi de te împacă cu fratele tău şi numai după aceea întoarce-te şi adu darul tău (Mt .5,23-24)
  Un cult exprimat numai prin cuvinte,fără concordanţă perfectă cu buna făptuire ,este un simplu formalism. Sf Grigore Teologul arată că în nimic nu este omul mai asemenea lui Dumnezeu ,decât în a face binele. De 
unde rezultă rolul imens pe care-l deţine fapta bună în viaţa creştinului : îl aseamănă pe om cu Milostivul Dumnezeu .Iar cine a dobândit asemănarea cu Dumnezeu biruie mai lesne valurile învolburate ale acestei vieţi,având ca arme nepreţuite puterea credinţei şi sfinţita făptuire.
  Din Sfânta Biserică se iese cu pace  .... pentru a transfigura viaţa lumii,cu harul cel dătător de viaţă ce se revarsă pururea prin Sfintele Taine.După primirea Duhului ceresc,se cuvine să-L păstrăm pe Hristos Mântuitorul cu noi,pentru a-L avea pururea alături ,cum Însuşi o mărturiseşte :
      
    ,,Eu sunt pururea cu voi,până la sfârşitul veacurilor "

 Înarmaţi cu ajutorul Cerului ,devenim împreună-lucrători cu Dumnezeu spre a împlini planul dintre Creator şi creatură ,dintre har şi credinţă ,culminate cu faptele dragostei 


                Doamne ajuta! Amin!