Motto

Sacrificiul sacrificiilor e acela de a suferi si a muri pentru pacatele pe care nu le-am comis( ele nu sunt in Mine ) dar Le-am asumat si asta numai Iisus Hristos a facut !
Să biruiesc lipsa de măsură a răului printr-o iubire şi un bine fără măsură pentru că nimic nu dăinuie în afara iubirii !
Textele ce le pun la dispoziţia cititorului nu au intenţia să ofere răspunsuri finale,oferirea lor este parte a unui proces continuu de căutare,atât a mea cât şi a voastră.
Dumnezeu să vă binecuvinteze !



joi, 12 iunie 2014

Pași în tăcere

           Cine mai ascultă tăcerea ?  

     Astăzi ,în epoca sunetului ,a zgomotului de orce fel ,tăcerea a devenit o mare putere sufletească .Puţini sunt cei care mai au curaj să o asculte,să-i ,,vorbească " .Tinerii merg pe stradă şi în mijloacele de transport public cu căştile la urechi ascultând mereu muzică .Oamenii în casă îşi fac treburile ori discută probleme cotidiene pe fundalul televizorului , mereu în polemici ,mereu obosiţi,mereu agitaţi.
 
Nimeni nu mai are curajul să asculte tăcerea , conştiinţa , gândurile... Răguşită sau nu , tare sau în surdină , odihnitoare sau agitată  , mintea nu vrea să audă tăcerea. . O fi prea apăsătoare sau trezeşte emoţii ce le dorim îngropate ?! Tăcerea devine pe zi ce trece o virtute apreciată doar de unii .
 
     E dificil să asculţi tăcerea când toţi s-au obişnuit cu sunetul , e greu să taci când toţi s-au obişnuit cu sunetul  e greu să taci când trebuie să rabzi nedreptăţile unora , e anevoios să taci astăzi.....Valoarea tăcerii e mare, putând fi mereu ridicată la rang de cult .E un dar care a fost din toate timpurile preţuit. Pentru mulţi şi tăcerea e un răspăuns . Socotită de unii o calitatea a oamenilor înţelepţi , de alţii o dovadă de laşitate sau prostie, tăcerea rămâne o enigmă ,o haină albă atât a diplomaţiei cât şi a inimii paşnice.

  Omul care ştie să tacă dă dovadă de suficientă stăpânire de sine în condiţiile în care , de cele mai multe ori ,cuvintele noastre se întorc deformate , ciuntite şi pătate. Teama de oameni cu influenţă ne face să tăcem când poate ar trebui să vorbim , să răbdăm ,să aşteptăm Cuvântul . Mulţi oameni au fost etichetaţi într-un fel sau altul pentru că n-au ştiut să-şi înfrâneze cândva un gând ,un dor , o observaţie ,poată bunî şi pertinentă , dar care nu a găsit un suflet capabil să o primească şi a stricat comuniunii....Şi astfel ,ajungi uneori astăzi să vorbeşti ,, tăcând "
   A şti să taci , semnifică a fi smerit , dar poate fi şi o dovadă de laşitate sau de corupere, după zicala românească ,, o mână o spală pe alta şi amândouă spală faţa ". Sunt şi cazuri în care niciodată acele glasuri fierbinţi , de foc , nu au ştiut să tacă , nu au vrut, nu au putut...
  Unii tac din sfială , alţii din lene sau pentru a nu se stresa ,puţini poate din gânduri sacerdotale , practicând o preoţie a tăcerii. Însă a şti să taci nu înseamnă că nu ai nimic de spus , că nu ai curaj de a vorbi , că eşti încrezut , ori alte motive. A şti să taci înseamnă a nu rosti cuvintele ce-ţi vin pe limbă , a avea răbdare cu cugetele tale , a mai reflecta asupra răspunsurilor , a nu da replici tăioase, a nu cădea pradă impulsului de moment , a mai sta de vorbă cu tine însuţi .
                                 Cel care nu va şti să tacă nu va şti nici să vorbească .

   Înainte de cuvinte este bine ca mintea noastră să trimită un gând curat , o binecuvântare interlocutorului , o rugăciune , pentru a fi un teren roditor .Duhovnici în scaunul de spovedanie recomandă tăcera în unele cazuri .   Mai ales în viaţa de familie , când din diferite pricini, soţul sau soţia ,se cuvine ,, să mai ţină ,din când în când , apă în gură ", pentru a nu mai cicăli sau rosti ,la supărare, vorbe grele, care dau naştere la uragane şi furtuni de reproşuri . E bună tăcerea ! Ea te păzeşte de o dojană , de un cuvânt tăios ce taie parcă în carne vie , iremediabil .

Tăcerea poate exprima adesea mai mult decât o pot face cuvintele . Nu e doar o pauză între cuvinte ,mai înseamnă şi să ştii să asculţi .
                     Căci ,, vreme este să taci şi vreme să grăieşti " ( Eclesiastul 3, 7)
 A şti să admiri frumosul , înseamnă să taci şi să contempli , plasticitatea cuvintelor fiind dificil de fixat în acele clipe înalte  Sfântul Isaac Sirul spune că tăcerea ne înfrânează de la multe rele, iar Sfântul Ambrozie spune ca
,, am văzut pe mulţi oameni căzând în păcat din pricina vorbelor lor , însă aproape pe nimeni din pricina tăcerii " 

  ,, Să nu credeţi că evlavia constă în aceea că vorbeşti mult de Dumnezeu . Nu . Ci mai mult în păzirea tăcerii . Fiţi încredinţaţi că totdeauna este un lucru mai puţin primejdios să asculţi decât să vorbeşti ", învaţă Sfântul Grigirie de Nazianz . Iar părinţii din pustiul Egiptului afirmă că vorba bună , duhovnicească este de argint, însă tăcerea este de aur .
     Un ierarh drag inimii mele îndeamna să mergem în adâncuri , să nu stăm la tărmuri, unde e agitaţie ,gălăgie  Să ne îndepărtăm de zgomotul lumii într-o pădure, în intimitatea camerei ,adânciţi fiind  într-o lectură frumoasă , un gănd curat , o rugă sau un răgaz de tihnă...
    Tăcerea este o prietenă fidelă care ne învaţă să coborâm în sine pentru a exista în tăcere şi a ne bucura de ea . E melodia inimii care cântă alte simfonii decât glasul. Dacă mereu vom purta zgomot în jur , îngerii nu vor mai avea când să ne vorbească....Şi ce minunată e tăcerea de după tacere !

              Text din ,, Puţine cuvinte Multă iubire " -Ieromonah : Hrisostom Filipescu