Motto

Sacrificiul sacrificiilor e acela de a suferi si a muri pentru pacatele pe care nu le-am comis( ele nu sunt in Mine ) dar Le-am asumat si asta numai Iisus Hristos a facut !
Să biruiesc lipsa de măsură a răului printr-o iubire şi un bine fără măsură pentru că nimic nu dăinuie în afara iubirii !
Textele ce le pun la dispoziţia cititorului nu au intenţia să ofere răspunsuri finale,oferirea lor este parte a unui proces continuu de căutare,atât a mea cât şi a voastră.
Dumnezeu să vă binecuvinteze !



sâmbătă, 30 iulie 2011

Legatura dintre suferinta si pacat.Suferinta ca urmare a pacatului stramosesc.

  Ea isi are prima obarsie in pacatul stramosesc.De vreme ce Dumnezeu n-a creat suferinta si ea
n-a existat in creatie la inceput,Parintii spun ca pacatul celui dintai om a adus-o pe lume si a fost
pricinuita de libertatea lui de a alege,mai precis de actul prin care omul,calcand porunca dumnezeiasca
s-a INDEPARTATE de Dumnezeu si s-a lipsit pe sine de fericita stare din Rai.Pierzandu-si astfel prin
propria-i greseala bunurile de care se bucura prin impartasirea de Bine,a lasat sa intre in el multimea
relelor.Sfantul Grigorie de Nyssa scrie:,,omul a ajuns sa guste raul in urma unui gest liber al voii sale,
introducand raul in sangele sau,si cazand ,pentru o clipa de placere ,din fericirea cuvenita unor
fiinte lipsite de patimi,suntem de-acum manati spre rau.De aceea se intoarce omul in pamant,ca un
ciob de lut ajuns netrebnic,astfel s-a facut el insusi nascocitor de rele,caci Dumnezeu n-a facut moartea.
(Intelepciunea lui Solomon1,13),intr-un fel omul s-a facut creator si artizan al relelor.astfel el a ajuns patimitor,in loc de
nepatimitor,muritor-in loc de nemuritor,si amagit de atacul diavolului rautatii nepazind porunca
Creatorului ,a fost lipsit de har,scos din rudenie cu Dumnezeu .Avva Dorotei scrie,ca ,pentru calcarea
poruncii,Adam a fost scos din Rai si a cazut din starea cea dupa fire si a ajuns in cea contra firii
adica in patimi,cazand sub stapanirea lor.Parinti spun ca moartea a aparut drept principala
consecinta a pacatului stramosesc.,,Moartea adusa sufletului prin calcarea poruncii nu doar strica
sufletul ci si aduce asupra trupului chinuri si patimi ,ducandu-l intr-un sfarsit la moarte.
Sfantul Maxim Marturisitorul ne spune cum primul om prin reaua folosire a insusirilor sadite in
fiinta sa inteligibila ,intorcand miscarea lor impotriva firii,a introdus in el si in Zidirea stricaciunea
pe care o vedem acum si nimicirea,a adus si modificarea trupului,nascand conditii propice
suferintei ,stricaciunii,si nestatornicia ,astfel a ajuns iubitor de sine.Sfantul Maxim,ne spune ca iubirea
de sine este cu adevarat idolatrizare a propriului trup,fie direct fie prin mijlocirea zidirii,care este
intotdeauna insotita de durere.<Pamant blestemat al ostenelilor lui Adam>(Facerea3,17)este
trupul lui Adam ,necontenit blestemat prin faptele sale ,adica prin patimile mintii lipite de pamant,
la Nerodirea Virtutilor.Deci din trup ii rasar omului,pentru o placere stricacioasa ,grijile si
framantarea gandurilor,ca niste spini si primejdii,ca niste maracini,impungandu-l din toate partile
si pricinuindu-i numai durere.