Motto

Sacrificiul sacrificiilor e acela de a suferi si a muri pentru pacatele pe care nu le-am comis( ele nu sunt in Mine ) dar Le-am asumat si asta numai Iisus Hristos a facut !
Să biruiesc lipsa de măsură a răului printr-o iubire şi un bine fără măsură pentru că nimic nu dăinuie în afara iubirii !
Textele ce le pun la dispoziţia cititorului nu au intenţia să ofere răspunsuri finale,oferirea lor este parte a unui proces continuu de căutare,atât a mea cât şi a voastră.
Dumnezeu să vă binecuvinteze !



sâmbătă, 30 iulie 2011

In Rai omul nu stia ce-i suferinta

         Parintii cu totii spun ca in starea lui dintai ,omul nu stia ce-i suferinta ,nici trupeasca,nici sufleteasca nici morala.Omul avea
parte numai de dulceata ,bucurie desfatare ,veselie duhovniceasca
si fericire ,necunoscand nici durerea nici placerea.    Avva Dorotei spune ca,la inceput,
,,omul vietuia in desfatarea Raiului...avand simturile intregi si nevatamate aflandu-se in starea cea dupa
fire,precum a fost zidit.Isaia Pustnicul spune ,,in starea sa dintai puterile omului erau sanatoase si
statornice in starea lor fireasca"Sfantul Grigorie de Nyssa subliniaza ca sanatatea -psihica si fizica
a omului la inceput se datora vietii sale Virtuase ,elementele sale fiind cumpanite in noi prin ratiunea
virtutii".
 Sfantul Vasile cel Mare scrie ca omul,,ducea in Rai o viata lipsita de orice suparare"iar Sfantul Atanasie cel
Mare vorbeste despre o,,viata fara grijii".Sfantul Ioan Damaschin scrie ca ,,Dumnezeu ,Care ne-a creat ,
nu voia ca noi sa ne ingrijim de ceva,sa ne tulburam din pricina multor lucruri,nici sa ne nelinistim si
sa ne ingrijim de viata noastra,lucruri din care a cazut Adam"Parintii precizeaza ca patimile ,ca
tristetea si frica -in sens larg,care sunt pentru ei izvoare principale ale suferintei sufletesti si morale,
nu- i erau cunoscute omului la inceput ,pentru ca ele nu au fost create la inceput,o data cu firea
oamenilor.Referindu-se la trup ,Sfantul Ioan Gura de Aur scrie:,,Daca vrei sa stii cum era omul iesit
din mainile lui Dumnezeu ,haide in Rai,sa-l vedem pe cel asezat de El acolo.Trupul nu-i era supus
stricaciunii;asemenea unei statui scoase din cuptor,plina de stralucire,nu avea nici una dintre
metehnele de care sufera azi,in starea sa dintai,omul ,,era imbracat cu trup ,dar nu era supus
nevoilor trupesti,nici neputintelor,pe care le indura acum".Sfantul Grigorie de Nyssa spune ca printre
bunurile pe care le poseda omul la inceput figura fara indoiala,,lipsa durerii"atat cat priveste sufletul,
dar si trupul,pentru ca durerea si nenorocirile trupesti impletite in firea noastra si sadite in ea...omul nu le
cunostea la inceput.Creat dupa chipul lui Dumnezeu ,omul se impartasea cu sufletul si trupul de toate
bunatatile dumnezeiesti.,,Dar ce mai e astazi dumnezeisc in sufletul omului?Unde-i lipsa suferintei?
Unde-i este nemurirea?Viata pamanteasca,atat de scurta,de plina de suparari,de trecatoare si tot
soiul de suferinte ,fizice si morale la care suntem supusi,si din acest motiv multi resping invatatura crestina
despre om.Dar faptul ca in conditiile de astazi omul nu-si mai gaseste locul lui adevarat nu-i o marturie
concludenta ca el n-ar fi fost in posesia bunurilor de care am vorbit,defapt adevarul este ca patimile
au intrat in el la caderea in pacat a lui Adam.,deci dupa cea dintai zidure.Acum constitutia trupului
omenesc este purtata de contradictii si conflicte launtrice care duc la suferinta.De aceea era omul
gol,nu pentru ca era necarnal si netrupesc,ci pentru ca nu avea constitutia vartoasa de acum,care face trupul
muritor si aspru.