Motto

Sacrificiul sacrificiilor e acela de a suferi si a muri pentru pacatele pe care nu le-am comis( ele nu sunt in Mine ) dar Le-am asumat si asta numai Iisus Hristos a facut !
Să biruiesc lipsa de măsură a răului printr-o iubire şi un bine fără măsură pentru că nimic nu dăinuie în afara iubirii !
Textele ce le pun la dispoziţia cititorului nu au intenţia să ofere răspunsuri finale,oferirea lor este parte a unui proces continuu de căutare,atât a mea cât şi a voastră.
Dumnezeu să vă binecuvinteze !



sâmbătă, 7 mai 2011

Prin Cruce a venit bucuria la toata lumea

Prin Cruce a venit bucuria la toata lumea
Text Mon:Siluana Vlad

Cercetandu-ma pe mine insami,
am descoperit ca foamea mea de bucurie
nu poate fi potolita cu nimic.
Am inceput sa-mi cantaresc avutia
(toti suntem bogati,toti avem o multime
 de calitati,chiar daca avem
 si foarte multe defecte)
si cand mi-am cantarit avutia
 mi-am dat seama ca nimic nu-i al meu
nu vine de la mine si nu ma poate ajuta
 in momentele de durere.
Oricata filozofie am citi,oricata experienta
 de viata am avea,sunt momente in care
toate acestea cad si noi ramanem
 goi si speriati.
Cunoscand aceasta experienta
 pana in adancul ei
(cat e ingaduit pentru fiecare,
nu asa cum au cunoscut-o Sfintii
 sau oamenii mai incercati
si mai daruiti de Dumnezeu)
am descoperit ca bucuria pe care o cautam
 nu putea veni decat prin Cruce,
si asa mi-am dat seama ca pentru mine
 doar acestea doua sunt:
Crucea si bucuria.
Daca acestea nu sunt,nimic nu avem.
A venit bucuria prin Cruce la toata lumea
 si,totusi....te urci intr-un tren,
te urci intr-un autobuz,intri intr-o casa
 si numai bucurie nu se gaseste acolo!
Gasesti o paruta bucurie si la o nunta ,
la o petrecere,la o distractie...
De ce,Doamne ,nu este bucuria
daca bucuria a venit prin crucea Ta
 pentru toata lumea?
Pentru ca mare este taina persoanei,
mare este taina fiintei umane.
Este o fiinta facuta dupa chipul lui Dumnezeu
chemata sa dobandeasca asemanarea
 cu Dumnezeu.
Iata o invatatura pe care
ne-o insusim si care ne aduce
 satisfactii cand o descoperim,
dar cand ne intalnim cu cineva
 care ne jigneste,sau cu cineva
 care ne fura portmoneul,
sau cu cineva care a castigat un post
prin alte metode decat cele corecte,
bucuria noastra dispare si parca
nici n-ar fi inviat,
parca nici nu ne-ar fi daruit bucuria.
Si inima noastra se impietreste la loc,
invidia noastra ne raneste din nou
 si uitam ca a venit bucuria
 prin Cruce la toata lumea.
Cercetand lumea ,am crezut
 ca nu mai e nimic de facut,
am crezut ca a venit vremea
despre care vorbea Mantuitorul
 cand se intreba:
,,Oare,cand va veni  Fiul Omului,
va mai gasi credinta?"
Am crezut ca a venit vremea aceea
cand nu mai este credinta
care sa marturiseasca despre bucurie,
dar m-am inselat!
Dumnezeu mi-a randuit
 sa lucrez cu oamenii cei mai necajiti,
care au curajul sa spuna ca sunt
nefericiti,care au curajul sa spuna
 ca-i doare,am descoperit ca acolo,
in durere,inca e loc(sa fie singurul?)
in care omul mai poate sa simta
 (nu numai sa creada ,mental)
ca bucuria a venit prin Cruce.
Cantam in Biserica despre lemnul Crucii:
prin lemn a cazut Adam,
prin lemn l-a mantuit si a adus bucuria
 al doilea Adam,
Dumnezeu-Omul ,
Fiul lui Dumnezeu intrupat.
Lemnul acesta il purtam la piept ,
lemnul acesta il avem pe biserica,
lemnul acesta are pentru noi
 o mare semnificatie.
Care este semnificatia?
Este primul obiect din lume
care nu mai poate fi idol
 De ce?
Pentru ca nimeni ,
nici cei care-L iubesc pe Hristos,
nici cei care nu-L iubesc ,
nimeni nu mai poate sa desparta
 Crucea ,
orice forma ar avea si oriunde ar fi
vazut ,de jertfa Lui mantuitoare.
Nimeni nu mai poate sa se gandeasca
 la Cruce fara sa-si aduca aminte
 de Hristos.Iata vindecarea!
Iata un obiect care nu mai poate fi
privit in sine,pentru sine!
Nu mai poate fi idol!
Iata mantuirea pentru ca noi
 ne-am despartit de Dumnezeu
 privind pomul ,
lemnul in sine,ca bun in sine
Orice obiect ,orice eveniment,
orice realitate,daca este privita in sine,
pentru ceea ce pare a fi,
devine idol pentru noi.
In clipa in care vedem un obiect
(sau o persoana) si prin el il vedem
 pe Dumnezeu sau ne amintim
 de Dumnezeu,acel obiect
 nu mai e idol,nu mai este ispita.
Or,din tot ce exista in lumea obiectelor,
doar crucea a iesit definitiv
 din aceasta capcana!
Doar prin cruce noi nu mai suntem idolatri;
altfel ramanem in idolatrie
chiar daca nu ne dam seama.
Pe Cruce S-a spanzurat
Cuvantul lui Dumnezeu intrupat,
un trup rupt,un trup plin de durere.
Sa ma uit la trupul acesta strapuns!
Eu imi simt durerile mele:
ma doare capul,ma doare stomacul,
ma doare sufletul pentru cei care
se chinuiesc,ma dor amintirile mele
din vremea in care toata vointa mea
era impotriva vointei lui Dumnezeu.
Ma dor nadejdile mele neimplinite,
ma dor copiii care n-au parinti.
Suntem plini de durere.
Daca privesc durerea in sine
eu n-o pot suporta .
Simt nevoia sa ascund,
simt nevoia sa uit.
Inghit un antinevralgic,
ma uit la televizor,
plec din mine,ies in afara
ca sa nu simt durerea.
In clipa aceea eu am devenit idolatra,
persoana mea ,
trupul meu a devenit idolul meu.
Nu vreau sa stau pe cruce,
nu vreau sa fiu un trup strapuns,
rupt de pacatul acestei lumi,
care este al meu si al celor din jur.
De ce,
nu discutam cu copiii nostri,
de ce nu discutam cu parintii nostri?
Unde este boala noastra?
Boala este ca nu credem ca prin cruce
(durere) ne-a venit bucuria .
Noi nu credem cu adevarat ca bucuria
 este posibila intr-o lume ca a noastra.
Dumnezeu ar trebui sa binevoiasca
 sa schimbe lumea ca sa ma pot bucura!
In clipa in care nu primesc bucuria
 care vine prin cruce
 uiti ca Cel Ce prin Cruce ti-a adus bucuria ,
SUFEREA.
Mantuitorul a  fost si este Om adevarat
 si Dumnezeu adevarat.
Faptul ca este si Dumnezeu
nu L-a facut sa nu-L doara ,
ci a simtit durerea aceea cu o intensitate
 mai mare decat o simtim noi ,
pentru ca era nevinovat
si pentru ca prelua toate pacatele noastre.
Si totusi,El atunci traia o bucurie;
si totusi ,El,atunci ne-a fagaduit Bucuria!
Si El Si-a implinit fagaduinta!
Bucuria Lui e cu noi!In noi!
 Cum s-o  cunoastem?
Multi dintre noi cunoastem bucuria ,
suntem bucurosi ca suntem credinciosi,
suntem bucurosi ca suntem in Biserica,
suntem bucurosi ca ne putem lepada
de pacate prin Spovedanie,
suntem bucurosi  ca ne impartasim
cu Trupul si Sangele Mantuitorului,
suntem bucurosi ca avem o nadejde,
ca nu speram degeaba.
Dar foarte putin dintre noi
suntem bucurosi ca Dumnezeu
ne-a adus Bucuria,si ca ea
 este a noastra.
 Eu ma impartasesc ca sa rezist
 mai usor la ispite ,
ca sa lupt mai usor cu pacatul,
ca sa fiu mai buna,
sa ma duc spre desevarsire!


Dar eu,dupa ce ies
 de la Sfanta Liturghie si cineva
 ma supara ,eu imi pierd bucuria
si sunt foarte suparata si dezamagita.
Cu cat acea persoana e mai apropiata
 de mine,cu atat dezamagirea mea
 va fi mai mare.Atunci?
Inseamna ca nu am cum sa ma bucur,
pentru ca viata mea e plina de dezamagiri .
Imposibil sa nu ma dezamageasca
 cel putin 5-6 persoane intr-o zi.
Si atunci,seara ,la rugaciune,
in loc sa zic:
,,Doamne ,iti multumesc pentru bucuria
 pe care mi-ai adus-o prin cruce azi"
,eu trebuie sa incep intai cu:
,Doamne stii ce suparata sunt pe cutare
 si pe cutare si pe cutare..."
si acesta e in cazul cel mai bun.
Pentru ca exista o solutie mult
mai periculoasa,
aceea de a ma preface ca nu sunt suparata.
Aceasta este manierea in care noi
 ne dam jos de pe cruce.
Cineva m-a jignit si eu zic
,,Lasa-l ca n-are nimic"
sau ,,E si el om.Toti gresim"
Da,aceasta e un fel
 de a ne da jos de pe cruce pentru ca
,scuzand pe cineva,noi nu-l iertam,
ci il micsoram,il bagatelizam,
rupem relatia cu el.
M-a suparat cineva care-i  mai mare
 ca mine,sigur ca eu nu pot sa zic
 ,,Lasa-l,saracul,este si el un om".
Valoarea pe care o are in mintea mea
 si in sufletul meu nu-mi permite
sa iau o asemenea atitudine.
Dar am alta modalitate de a ma da jos
 de pe cruce.Zic:
,,De acum o sa fac asa si asa
sa vad daca e mai multumit"
.Deci il sanctionez,il pedepsesc,
(lasa ca vezi tu zic in gandul meu)
imi propun sa nu mai am aceeasi
relatie cu el,nu mai vreau sa mai am
relatie spontana,
pentru ca intr-o relatie spontana
eu pot sa ma Ranesc,
pot sa ma expun.
Altadata, daca ma supara cineva, spun
,,Da,nu trebuie sa mai fac asa ceva niciodata"
.Este tot un fel de a ma da jos
de pe cruce.

Crucea este disponibilitatea de a lua in brate
Aceasta este crucea vie.
Mantuitorul pe cruce statea
cu bratele deschise,lua in brate.
Ca sa am bucurie eu trebuie sa am
aceasta disponibilitate toata ziua.
Ori,daca suntem sinceri cu noi ,
o sa vedeti dumneavoastra ca noi
stam cu mainile incrucisate,
ne aparam,ne pazim,nu vream sa suferim.
Si,mai ales,nu vream sa suferim
 acolo unde avem nevoie sa castigam
bucuria.
Zice Domnul:
,,Nu este bine sa fie omul singur"
,Eu sunt persoana,ca si El .
Ziceam ca sunt dupa chipul Lui.
Ce inseamna sa fiu dupa chipul Lui?
Sa fiu cineva,subiect,,eu"!
Dar ca sa fiu,,eu" cineva
 trebuie sa-mi spuna ,,tu"
Daca nu-i nimeni care sa-mi zica,,tu"
 eu nu sunt eu?!
Daca nu sta nimeni de vorba cu mine,
eu nu sunt cu adevarat cineva
si nu pot deveni persoana.
Daca nu te uiti la mine,eu nu exist
cu adevarat pentru ca nu pot
sa zic doar eu,eu,eu,...si atat.
Or,daca risc sa ma uit la dumneata,
sa-ti zic ,,tu" si sa-mi zici,,tu",
eu risc sa ma doara,
risc sa nu raspunzi asteptarilor mele,
risc sa vrei altceva decat mine
 si este foarte dureros.
Bine ca am invatat de cand eram mic
 ce sa fac sa nu ma mai doara.
Ma duc la scoala si descopar ca
acolo sunt note de la 1 la 10 .
Nu-mi dau seama si  ma duc acasa
bucuros ca am luat nota si mama mea
descopera ca am 5.
Incepe sa planga si sa strige
ca are un copil prost si ce-o sa se faca ea
 cu mine asa!
Si copilasul se intreaba
 de ce o fi pus astea note de la 1 la 10?!
A!
 eu sunt rau si prost?!
Saraca mama!
Si incet-incet copilul face tot ce poate
 ca sa ia 10,nu pentru ca-l intereseaza
tabla inmultiri,e normal sa nu-l intereseze
 foarte tare,dar intelege incet-incet
ca fara 10 plange mama
si eu sunt prost si rau.
Copilul nu mai invata pentru
ca-l intereseaza structura atomului
(e minunat si fascinant sa sti tu
cati electronii are nu stiu ce atom).
Dar nimeni nu-mi mai starneste
 acest dor de cunoastere ,
ci eu invat pentru ca altfel plange mama
(in cel mai fericit caz).
Si copilul a luat astazi un 4 ,
iar mama il intreaba daca l-a ascultat
iar el ii spune ca nu.
Ti-ai facut temele?
El ii spune ca da,dar nu si le-a facut .
Atunci zice mama,poti sa te uiti
 putin la televizor,poti sa te duci cu bicicleta.
Copilul face aceste lucruri
care ii plac,dar fara bucurie
 pentru ca il mustra constiinta,
pentru ca simte ca nu e frumos
ceea ce a facut  si se teme!
Dar isi spune:
lasa,ca mai e pana ma prinde.
Peste 3 zile l-a ascultat din nou
si a mai primit un 4 .
Si  se tot aduna pana la vreo 10 de 4..
.Intre timp mama devine suspicioasa
si se duce la scoala si descopera dezastrul.
Se intoarce acasa si ce se intampla?
De obicei,copilul mananca o mama de bataie
,am zice noi,sora cu moartea.
Si-l intrebi;nu era mai bine daca
imi spuneai adevarul?"
,,Nu,zice,ca luam 10 batai,
asa am luat numai una si m-am si jucat
 intre timp!
M-am descurcat,nu?"
,,Da .te-ai descurcat,dar intre timp
 s-a intamplat ceva cu tine;
ai devenit un copil mincinos,
te-ai imbolnavit,nu mai esti acelasi
 si incet-incet devii infasurat
 intr-o gogoasa care nu mai esti tu.
O gogoasa care te apara de tine
 de plansul mamei,de judecata semenilor.
.Asa patim cu totii
.Si de-abia,de-abia ne mai zarim pe noi
 insine prin ceata ascunzisurilor
 si minciunilor cu care ne aparam.
Si vine vremea sa ne ducem pe cruce
sau sa ne ducem la prima Spovedanie
 si ne gandim ca parintele o sa lesine
cand ne-o vedea scotand atatea foi
si atatea frunze de pe noi(pacate).
Asa ca mai bine trecem sub tacere
niste ,,amanunte".
.Si nici atunci nu ne curatam de toate,
pentru ca nici atunci nu stam pe cruce.
Ca ma duc la spovedamie si zic:
parinte,am mintit-il anunti;
parinte am furat,am facut cutare si cutare.
Adica ,Doamne baga de seama ca eu
 am facut toate acestea,vezi ce faci!
Si ma simt mai usurata ca acum stie.
Dar cei care ma pretuiesc,
cei care imi zic
,,Sarut mana,maica?''
Si toata viata suntem torturati de frica,
de nelinistea ca cei de langa noi
ar putea sa afle ceea ce noi ascundem
 sub gogoasa aceea protectoare.
Si ne mai gandim;
dar daca la Judecata vor iesi toate acestea?
Si nu sunt sigura deloc
ca m-am lepadat de ele.
Pentru ca Spovedania inseamna
 sa dau pacatele sa le ridica
Mielul lui Dumnezeu (si sa nu le mai fac)
 Dar eu nu ma ridic.
Imi spunea cineva intr-o zi :
,,Maica ,eu ma simt foarte mincinos
la Spovedanie ,ca citesc rugaciunile
dinainte de spovedanie unde spun
ca mai bine mor decat sa e mai fac
 si eu stiu precis ca o sa le mai fac din nou.
Deci,eu nu sunt mincinos?
.Ba da!
Acesta e felul meu de a nu sta pe cruce,
acesta e felul meu de a nu primi bucuria.
Dar,sansa noastra,a celor care,totusi ,
ne jucam cu Focul
 a celor credinciosi,este foarte mare,
pentru ca,intr-o buna zi,
Domnul stramteaza tot mai tare usa
pana cand eu nu mai am pe unde
sa ma ascund ,
pana cand o sa zica:
,,Te lepezi?"
 Cum ne-a chemat :
,,Te lepezi de tine si-ti iei crucea
 si-Mi urmezi Mie?
.Si daca vom zica Da,
 vom vedea ca incepe cu adevarat bucuria,
bucuria aceea care vine nu stiu de unde..
.
Sa ne imaginam ca avem in fata
pe cineva care a fost foarte dezamagit
 de cineva si ca acum e  foarte suparat.
Pe cine?
Pe cel care l-a dezamagit?
Putin!
Pentru ca daca ne gandim bine
si suntem cinstiti cu noi ,
noi ne-am amagit;noi ne-am facut iluzii,
asta ne arata deziluzia.
Sunt suparat pe mine,in dezamagire
 sunt suparat pe mine.
Reactia mea de aparare va fi
 o puternica antipatie,
o puternica nevoie de a fugi  de cel
 care m-a dezamagit
 si m-a ranit cu asta.
In acest hau de neiubire,
daca vreau sa cunosc bucuria,
trebuie sa duc crucea
care mi-a adus bucuria.Care cruce?
Cuvantul lui Dumnezeu care-mi spune
:iubeste pe vrajmasul tau.
Or mie mi-e foarte greu sa spun
 ca persoana cutare sau cutare
 e vrajmasul meu.
Adevarat,acum eu am o reactie de ura
sau de antipatie,dar o sa-mi treaca,
astept sa-mi treaca si nu pot sa zic
 ca e vrajmasul meu.
Asa este,dar pana imi trece
 eu nu-l iubesc,nu ma gandesc la el
 cu bucurie,ba mai descopar ca,
3 zile cat dureaza aceasta dezamagire,
il si vorbesc de rau cat pot si unde pot.
Desigur,nu ,,inventez" nimic,
spun numai ,,lucruri reale ".
Reale din care punct de vedere?
Al meu.
Spun ce am vazut eu.Si cine vede obiectiv?
Mai ales la suparare?
Atunci?
Imi voi lua crucea.
A primi crucea intr-o relatie de dezamagire
 inseamna ca,imediat ce simti
 ca nu iubesc,sa zici:
,,Doamne,eu urasc acum.
Il uras pentru ca mi-a facut asta si asta"
,caci zice Domnul
,,Plangeti-va Mie in ziua necazului vostru"
.Sa-I spunem lui Dumnezeu tot ce simtim
,sa-I aratam tot.De ce?
Asa cere El,asa ne invata El.
Si stim ca formularea prin cuvant
 ii spune pe nume balaurului din mine
;Il urasc pe X pentru ca nu mi-s raspuns
 la,,buna ziua"
.In clipa aceasta Sfantul Siluan
sau altul la care avem evlavie spune:
,,Daca nu-l ierti pe cel care te-a suparat
inseamna ca ai un demon
 si daca nu te lepezi de el  te vei duce acolo
unde se duc demonii,adica in iad"
,.Si-mi zic Doamne eu am un demon
scapa-ma!
Aceasta este rastignirea,aceasta este
 primirea crucii.
Eu constat in mine ca n-am nici iubire
de vrajmasi,n-am nici convingerea
ca eu sunt plina de demonii,
dar n-am nici incerede in mine.
Eu stiu ca nu pot avea incredere in mine
 cel putin in momentele in care
am emotii  negative.
Si atunci aduc crucea in mod  voit
;zic:,,Doamne,uita-Te la mine,
acum,sunt plin de revolta,sunt plina de critici"
sau
,,Doamne ,priveste-ma,
imi vine sa ma duc la vecina mea,
in loc sa stau cu sotia mea!"

Cand trebuie,asadar,sa ma duc la Dumnezeu?
Dupa ce ma plimb cu vecina pe sub arini?
Nu se poate!
Ci acum ,cand sunt ispitit,acum sa ma rog!
Si zic
,,Ce zici,Doamne e bine?"
Aceasta inseamna sa aduc crucea in viata mea
.Asta inseamna sa descopar bucuria
.Si daca Dumnezeu iti da atunci gandul
 si puterea sa dovedesti
 ca puterea intreaga a crucii
,a Invierii,vine in asemenea momente,
atunci vom putea birui raul
din noi in orice relatie,
CRUCEA ESTE RELATIA
 CU CEILALTI SI O PUTEM
TRANSFORMA IN IZVOR
 DE BUCURIE
NUMAI SI NUMAI DACA
 NU IESIM DIN ACEASTA
RELATIE,
daca reusim sa nu  ne inchipuim
 ca uitam,sa nu ne inchipuim
 ca uitarea ne vindeca relatia
Avem cu totii experienta ca uitam acum
uitam maine,uitam poimaine
 si peste 2 ani cand nu mai rabdam
 ii spunem tot ce stim
de doi ani incoace.
Pe cand,daca le iertam,ele se sterg
,se ridica,se vindeca.
Dar,pentru aceasta,noi trebuie
 sa lucram iertarea,
care este lucrarea lui Dumnezeu.
Aceasta-i crucea!
Nu cere nimeni de la noi
 sa ne urcam pe cruce
si sa stam cu piroane in maini.
Ci Dumnezeu cere de la noi ,
si ne da harul Lui pentru asta,
sa facem o strapungere a noastra,
o iesire din confortul nostru.
Multi oameni din tara noastra
NU se duc la biserica pentru ca zic:
,,Daca ati sti cum e popa la noi in biserica...!
Si vorbesc asa,fara noima,ore in sir.
Dar daca am zice,noi care suntem credinciosi
,,Hai sa vedem,cum e parintele?"
.,,E betiv".
,,Si mai cum?
,,E mincinos".Si mai cum?
,,Am auzit ca a furat"
.Intr-adevar,nu putem spune ca
 e cel mai reusit parinte
..Apoi intrebi:
,,Dar la biserica vine?"
si-mi zice:,,Se duce in fiecare duminica"
Dar sta acolo mai bine de 2 ore?"
.Si omul imi raspunde:
Nu stiu,ca eu n-am fost,dar am auzit ca sta"
.Dar de botezat ,boteaza?'
'.,,Da,am botezat si eu pe cineva"
.Si ce face?
Zice Aleluia de 3 ori si pleaca acasa?
"Nu,nu,nu.Zice tot ce scrie la carte"
.Si atunci ce ai impotriva lui?
Pai,sa-i multumim lui Dumnezeu
ca dintr-o lume ca a noastra -ca matale
 care zici ca nu te duci la biserica,
zici ca injuri de Dumnezeu ,
ati facut avorturi,ati blestemat-deci ,
intr-o lume care ucide prunci,
blestema si injura de lucruri sfinte,
iata ca s-a ridicat unul
care 4 ore pe saptamana,
duminica,nu blestema,nu injura,
nu face avorturi,ci merge la biserica
si se dezbraca de sine
si se imbraca cu hainele acelea
 in care a primit harul
si mi se ofera mie si lui Dumnezeu
timp de 4 ore,timp in care
 chiar ca-i numai al meu
 si al lui Dumnezeu.
Citeste numai din cartea sfanta,
unde-i numai ce a zis Duhul Sfant.
Atunci sa nu-i sarut mana acelui om?
Pentru ca el nu-si mai foloseste mana
pentru ce-i vine lui prin cap,
ci face ce trebuie sa faca
 si mi-L da mie pe Dumnezeu
cu mana lui.
Ma duc mai degraba dupa un pastor
protestant care e bun ca om,
se roaga,citeste,are calitati,e adevarat.
Dar sa ne uitam ce o pati el
 cand o fi foarte suparat?
Ce-o pati el cand i-o muri un copil?
Preotul ortodox ,chiar daca-i moare copilul
afara in curte ,
el nu intrerupe Sfanta Liturghie,
ramane si o termina pentru tine
 care esti acolo,pentru Dumnezeu
 care vrea sa ajunga la tine.
Noi aceasta n-o vedem.
De ce?
Pentru ca noi nu mai credem in cruce
 care nu aduce bucuria.
Acelasi lucru se intampla
si in relatiile noastre .
Noi nu vedem partea buna,mangaietoare
din semenii nostri.Noi o vedem pe cealalta.
Fugim de cruce si nu fugim de rau.
Toti suntem ingroziti ce vremuri grele
 am apucat.Cate crime se fac,
cate violuri,cate nenoriciri
 si aflam despre toate prin mass-media.
Toata lumea se plange ca la televizor
se vad numai atrocitati.
Dar televizorul nu trebuie neaparat
 sa fie deschis.
Eu n-am vazut televizor sa sara
 la om cans e inchis
.Mi-a spus cineva ca in ziar
 apar fel de fel de porcarii.
Dar i-am spus :
de ce trebuie sa le citesti?
De ce sa nu ma apar si de relele
 care vin in jurul meu?
Se poate raspunde:
sa stim si noi ce se intampla in lume
E cea mai mare minciuna!
Nu stim ce se intampla in lume,
ci vedem ce ni se spune in lume,
vedem ce ni se spune despre
 ce se intampla in lume!
Nu stim ce sa intampla acolo.
Sa nu ne grabim sa-i judecam pe altii
pentru ca in felul acesta
 ne dam jos de pe crucea
care-i a noastra.
Daca eu sunt intr-un fel
simt o nevoie puternica
de a scoate in evidenta raul altora
 ca sa zcuz raul meu.
Acceptand ca eu sunt rea (rau)
ca sunt nerabdatare(tor),
ca sunt manioasa,
stau pe cruce si vine bucuria,
care vine numai prin cruce.
In lumea secularizata a aparut
o nevoie de consiliere si terapie datorita
 lipsei de comunicare dintre oameni.
Oamenii nu mai vorbesc decat cu telefonul
,cu televizorul,cu presa;
nu mai vorbesc intre ei.
Familia e fericita ca stau toti
si se uita la televizor.
Nimeni nu mai plange pentru
durerea aproapelui ,
plange pentru durerea
 personajului din film;
a murit nu stiu cine,i-a furat copilul,
s-a intamplat un necaz
.Fereasca Dumnezeu sa vina vecina
sa-i spuna ca are copilul febra
si sa-i ceara un supozitor taman atunci
 cand nu gaseste copilul(din film)
 ca s-a terminat relatia cu vecina
(Ce om ,acum si-a gasit sa ma deranjeze!)
Ferasca Dumnezeu sa roage o mama copilul
 sa duca gunoiul tocmai atunci
cand episodul e in punctul culminant;
(ori la un meci de fotbal),
iubirea de mama o fi ea importanta
dar ce se intampla in film,ori la TV ,
e mai important ,mult mai important
.Si,in felul acesta ,noi
nu mai comunicam si platim oamenii
(consilieri) care sa ne asculte,
care sa dea din cap si care
 sa ne prezinte niste solutii
pentru mutarea atentiei de la o durere
 mai mare la o durere mai mica.
Nu se schimba nimic
.Fara Dumnezeu nu se schimba nimic.
Dar,daca atunci cand te intalnesti
cu cineva consideri ca ai o intalnire
 cu Dumnezeu,asa cum Insusi ne-a spus :
,,unde sunt 2 sau 3 adunati in numele Meu,
acolo sunt si Eu"
 vei zice:
,,Doamne ,de ce l-ai trimis pe acesta la mine?
sau,,De ce l-am chemat
Ce pot eu sa-i spun?
Ce pot eu sa-i fac?
si vei fi uimit de ceea ce se intampla.
Totul se schimba!
Putem vedea,simti,gandi
 si face lucruri care-l ajuta pe cel
de langa noi sa descopere bucuria
unde nu avea nici o speranta.
Altmiteri,oamenii ne pot cauta
pentru a ne cere solutii
impotriva durerii,
solutii sa nu mai simta durerea.
Este epoca pastilelor ;
antinevralgice,antidepresive
,Am o depresie.
Dati-mi ceva sa inghit
ca sa nu mai fiu depresiv(va)"
,,Sunt trista,dati-mi ceva ca sa fiu vesela
.Imi vine sa plang ,
dati-mi ceva sa nu mai plang
 "Sunt manios,trebuie sa fie o pastila
 ca sa nu ma mai manii"
Si tot asa!
Aceasta e lumea in care traim.
Ca sa nu ajungem la consilieri
trebuie sa ne ascultam unii pe altii
si sa ne insotim unul pe altul
in drumul acesta al devenirii noastre.
Dar noi ne dam jos de pe cruce
spunand:n-aveam ce sa fac;
barbatul meu e betiv,
n-aveam serviciu ,n-aveam ce sa fac.
Asa este ,eu nu aveam ce sa fac,
dar Dumnezeu avea ce sa faca!
La Dumnezeu toate sunt cu putinta.
Eu nu primesc crucea
pentru ca eu nu cred ca Dumnezeu
ma iubeste ,eu nu cred ca Dumnezeu
 poate sa fie atat de prezent in viata mea.
Eu nu cred ca Dumnezeu
vrea cu adevarat sa fiu slujitorul Lui ,
daca eu copiez la examen,
atunci eu nu cred!
Si atunci ,n-am bucurie.
Viata mea se strecoara din necaz in necaz
,din durere in durere,
din neliniste in neliniste...
Unde este bucuria?Chiar este ?
Da,Bucuria este
pentru ca insusi Dumnezeu a adus-o la noi!
A venit,prin Cruce,la toata lumea
Dar eu din cauza slabiciunilor mele
,a patimilor mele
a putintelor si neputintele mele,
uneori o simt,alteori n-o simt.
Dar cand am simtit-o imi este de ajuns
 ca sa cred ca este
S-ar putea s-o pierd ,
 s-ar putea ,din cauza pacatelor mele
eu sa ajung in iad,
dar eu tot bucuroasa sunt
 ca exista raiul si ca macar dumneavoastra
 veti fi acolo.
Ca sa simtim bucuria
 trebuie sa implinim poruncile.
Sa nu luam lista poruncilor
 si sa zicem:o implinesc pe aceasta
si pe asta ,ca s-ar putea sa ne fie foarte usor
 sa o implinesc pe aceea pentru
ca nu sunt acum pe cruce.
De exemplu,porunca:
,,sa dai milostenie celui sarac"
eu ma  duc si dau tot ce am saracilor
 si fac porunca.
Dar ma fac ca nu-mi aduc aminte de porunca
,,iarta de 70 de ori cate 7 intr-o zi
 celui ce ti-a gresit"
Asta parca n-o stiu ,
parca pe asta o uit.De aceea eu voi fi atenta
 la porunca pe care sa o implinesc acum
Stau intr-o statie de autobuz
si nu mai vine autobuzul
si atunci eu am de implinit o porunca
fac rabdare,rugaciuni,si ma rog
 pana vine autobuzul.
Ma intalnesc cu un cersetor
si atunci fac porunca milosteniei
Imi bate cineva la usa,a
tunci fac porunca primirii de straini.
Nu ma apuc acum sa ma duc prin oras
sa vad daca este vreun strain
ca sa-l primesc si eu acasa.
Unii spun:
,,Eu ii iubesc pe toti oamenii
numai cu soacra mea
 si cu vecinii nu ma inteleg!"
Ce ,,ghinion"!Tocmai pe aproapele nu!.
Asa vine bucuria :acum
,,Acum am o neliniste .
Ce vrei ,Tu Doamne de la mine acum?
Zice Domnul:
,,sa-ti dau Pacea Mea"
Si tu zici:
,,Acum,Doamne?''
,,Da ,acum"
Acum,stii,nu pot pentru ca nu stiu
unde este si ce face sotul meu,
ajuge sau nu ajunge,e plecat la drum.
.N-ar fi o nesimtire din partea mea
 sa stau linistita?
Si inchid uasa Domnului si nu primesc pacea.
..Si nu cunosc bucuria pentru ca
nu am incredere in Dumnezeu
ca il aduce sanatos acasa,
si uite asa nu cunosc bucuria pentru ca
 nu implinesc porunca aceasta: rabdare
 ,acum ,aici,
pentru ca El e prezent aici,
in porunca Lui!