Motto

Sacrificiul sacrificiilor e acela de a suferi si a muri pentru pacatele pe care nu le-am comis( ele nu sunt in Mine ) dar Le-am asumat si asta numai Iisus Hristos a facut !
Să biruiesc lipsa de măsură a răului printr-o iubire şi un bine fără măsură pentru că nimic nu dăinuie în afara iubirii !
Textele ce le pun la dispoziţia cititorului nu au intenţia să ofere răspunsuri finale,oferirea lor este parte a unui proces continuu de căutare,atât a mea cât şi a voastră.
Dumnezeu să vă binecuvinteze !



sâmbătă, 7 mai 2011

Ce sa va spun despre dragoste?

                           
                                                                 Text Monahia Siluana Vlad

Pot si vreau sa va spun doar
ca eu am descoperit
ca nu stiu sa iubesc,
ca mi se pare ca iubesc,si,
cand am spus asta parintelui
meu duhovnic ,a zambit
cu multa dragoste si mi-a spus:
,,In sfarsit ,ai ajuns
 si tu la credinta in Dumnezeu"!
Aceasta a fost chiar marturisirea
 mea de credinta:,,Doamne ,
eu nu stiu sa iubesc,
eu nu pot sa iubesc,iubeste Tu
 in mine,vino Tu si iubeste!"

Apoi intr-un an, am facut
 ,, minuni mari" am ajuns la
 iubirea de vrajmasi!
Suna frumos si toti ne dorim asta!
Dar parintele meu duhovnic
de atunci,Sofian,cand
i-am marturisit asta,mi-a
zis:,,Ti se pare!"
Pe loc,m-am intristat si m-a durut
 si am zis ca nu ma intelege.
Dar ,cu rugaciunile Sfintiei Sale,
cu adevarat am vazut
ca mi se parea.
Ni se pare ca iubim!De ce?
Pentru ca ,iubirea fiind moarte,
iubirea fiind grea si dureroasa si,
pentru ca noi tanjim dupa ea,
dar ne ferim de moarte si de greu,
alegem sa ni se para ca iubim!
Si,cand nu mai putem iubi
 pentru ca cel,cea,cei pe care ii iubim
 nu,,corespund"asteptarilor noastre,
noi nu-i mai iubim pentru ca ei
,,nu merita" sa fie iubiti!
Atunci abia,cu mila lui Dumnezeu,
ne dam seama ca ni s-a parut ca iubim.
Si totusi Dumnezeu
ne cere sa ne iubim unii
pe altii si tot El,in fiecare dimineata,
ne da puterea sa ne iubim.
Si face asta pentru ca El nu ne-ar da
nici o porunca pentru care
 nu ne-ar da putere s-o implinim!
Asadar,cand nu putem si-L intrebam:
                 Doamne,
chiar si pe asta trebuie sa-l iubesc?
si El ne zica:,,Da!",
atunci inseamna ca primim puterea
de care avem nevoie ,
pentru a-l iubi pe omul acela.

Vedeti ca Milostivul nu ne cere
 sa-i iubim pe toti oamenii din lume,
ci pe aproapele,pe cel de langa mine,
pe cel din calea mea,pe cel pe care-l vad,
despre care aud...Sunt unii care spun:
,,Eu iubesc pe toata lumea,
nu fac rau la nimeni,
ii iubesc pe toti!"
,,Chiar asa,intreb?Chiar nu e nimeni,
pe care nu prea-l iubesti?
,,A ,zice,am o vecina pe care n-o iubesc,
nici dupa soacra-mea nu prea ma omor,
si am si cateva colege la serviciu care...
Vedeti?
Pe toti ii iubim,dar cu o conditie
sa fie cat mai departe de noi.
Da,ne amagim ca-l iubim pe ,,departele"
 pentru a ne justifica neputinta
 de a ne iubi aproapele.
Dar neputinta nu se cere justificata,
ci marturisita si altoita pe puterea
pe care ne-o da Dumnezeu.
Numai El ne da puterea sa-l iubim
pe aproapele nostru si cand e cazut
intre talhari, cand miroase urat,
cand iti raspunde rau,obraznic
sau e nerecunoscator,
cand tu faci ceva bine si el
 te vorbeste de rau..
Aceasta este iubirea.
De aceea S-a intrupat
Fiul lui Dumnezeu,S-a facut om,
ca sa-mi dea puterea sa iubesc asa,
Cand am descoperit asta,
n-am mai avut deziluzii,
n-am mai avut deceptii,
pentru ca nu-mi mai fac iluzii.
fata de nimeni pentru ca
 nu-mi mai fac iluzii
 in ceea ce ma priveste.
Aceasta este iubirea noastra:
se prabuseste la cea mai mica
miscare gresita sau altfel
 decat o asteptam noi..
Atunci Dumnezeu ne invata
si ne zice:,,Fara Mine nu puteti
 face nimic.Iubiti cu iubirea Mea!"

Tot ce va spun eu acum,nu e de la mine.
Le-am primit in Sfanta Biserica,
le-am auzit si apoi le-am incercat
 in propria mea viata.
Stiti de ce facem asta?
Ca sa ne impartasim de felul
 in care auzim,vedem si traim noi
 cele auzite si vazute.
Si asta ne imbogateste
pentru ca impartasim din adancul
 de taina al fiecaruia.
Chiar si oamenii lui Dumnezeu
din arta,din lume,au marturisit
atat de frumos despre asta.
.Nichita Stanescu zicea:
,,Prietene ,cum e albastrul tau?"
La Inviere vom fi fascinati.
Vom intreba:,,Cum e lumea ta,
cum auzi tu,cum vezi tu?"
Da, e grea iubirea!
Citeam undeva despre ce se intampla
 cu oamenii dupa ce se casatoresc,
mai ales tineri de astazi,
cand casatoriile se fac,chipurile,
din dragoste.
Dupa o vreme intreaba disperat sotul
Doamne ,cum sa o iubesc eu pe asta?
Nu mai e nimic din cea pe care
am cerut-o de nevasta.
Nu seamana deloc
"Si Dumnezeu spune:
,,Iubeste-o asa cum o iubesc Eu.
Eu o iubesc.Eu am murit pentru ea
 si Eu,in taina Sfintei Cununii
ti-am dat un har si o putere
 s-o iubesti si pe partea asta pe care
n-ai avut timp s-o descoperi atunci,
inainte de nunta.
Nu pentru ca s-ar fi ascuns de tine ,
ci pentru ca era nevazuta,nu se vedea
Dupa ce traim impreuna cu cineva
 zi de zi ,apar surprize.
Nu ni se intampla sa spunem:
nu ma asteptam la asa ceva!
Aceste surprize sunt partile ascunse
 ale noastre,care ies la iveala
in valtoarea vietii,in durerea vietii.
Si atunci,in loc sa spunem:
,,Mai bine nu stiu ce faceam decat..."
sa zicem:
,,Doamne ,acum sa Te vad
 ca esti Dumnezeu,acum sa ma ajuti
sa-l iubesc pe cutare".
Oare de ce nu ne putem iubi?
Simplu,pentru ca suntem invatati
sa iubim pentru merite
si descoperim ca nimeni nu merita
 sa fie iubit.De ce?
Pentru ca fiecare avem in noi
o parte ascunsa cu grija pana atunci
,si de noi si de cei din jur,
care iese la iveala acolo.
Aceasta este fata care trebuie iubita
,ca sa zicem asa,
a Domnului nostru Iisus Hristos.
Si cand vom trece dincolo de
 mastile de protectie sub care
 ne ascundem de frica
si de rusine ca nu suntem
 cum ne-ar placea noua sa fim
,atunci vom descoperi ce minune
este cel pe care ne porunceste
Dumnezeu sa-l iubim.
Iata de ce ne nevoim!
Iata de ce ne trudim!
Ca sa invatam sa iubim.
Iar cea mai inalta forma de iubire ,
este iertarea,si aceasta este iubirea
 lui Dumnezeu facuta accesibila noua.
Dumnezeu ,iubindu-ne,
ne iarta si ne vindeca.
Dandu-ne noua porunca sa ne iubim,
ne da porunca sa ne iertam
unul pe altul.
Daca de dimineata si pana seara
am sta la panda ,
ce sa iertam aproapelui
nostru,am adormi cu bucurie in bratele
 Domnului,ca salteaua,de multe ori,
este poala Lui,sunt bratele parintesti
 care te leagana,iti leagana
osteneala,iti leagana truda,
si te ajuta ca a doua zi dimineata
sa-ti iei crucea si sa mergi din
nou la El.Dar numai daca vom ierta
.Altfel,daca nu putem ierta
ce ne-a zis sau ne-a facut cutare,
nu vom merge mai departe.
Povara va fi din ce in ce mai grea
 si nu vom putea sa-L iubim pe
Dumnezeu,nici pe aproapele
 si nici pe noi insine.
Eu stiu ca Dumnezeu ne iubeste
asa cum suntem,
si dumneavoastra stiti
..asa cum suntem,nu trebuie
 sa ne schimbam in nici un fel
ca sa ne iubeasca Domnul.
Ne va schimba bucuria si
 recunostinta de a ne fi vindecat
de NEIUBIRE cu IUBIREA LUI.
Atunci,m-a intrebat cineva,
de ce sa ne mai chinuim sa fim buni,
daca Dumnezeu ne iubeste
 asa cum suntem?
,,Ca sa ne putem iubi noi insine"
,i-am raspuns.
Noi nu ne putem iubi asa cum suntem.
Va dau un exemplu concret.
Uitati-va la adolescentii din penitenciar
.Acolo se vede cat de mult isi iubesc
parintii copiii,si cat de puternic
 isi arata dragostea chiar si cand
copiii lor ajung la inchisoare.
Parintii ii iubesc,sunt acolo la poarta
,ori de cate ori se poate,
le aduc pachete,le aduc dragostea lor.
Parintii ii iubesc asa cum sunt acum.
Dar ei,copiii acestor parinti,
ei nu se mai pot iubi,ei nu se mai pot
 bucura de iubirea parintilor,
de dincolo de gratii.
Asa suntem si noi.
Dumnezeu ne iubeste ,
noi nu ne iubim pe noi.
De aceea trebuie sa zicem:
,,Doamne,ajuta-ma sa ma schimb,
ca sa pot sa ma iubesc si eu,
sa ma pot impaca cu mine,
sa ma pot ierta si eu
pe mine!.