Motto

Sacrificiul sacrificiilor e acela de a suferi si a muri pentru pacatele pe care nu le-am comis( ele nu sunt in Mine ) dar Le-am asumat si asta numai Iisus Hristos a facut !
Să biruiesc lipsa de măsură a răului printr-o iubire şi un bine fără măsură pentru că nimic nu dăinuie în afara iubirii !
Textele ce le pun la dispoziţia cititorului nu au intenţia să ofere răspunsuri finale,oferirea lor este parte a unui proces continuu de căutare,atât a mea cât şi a voastră.
Dumnezeu să vă binecuvinteze !



sâmbătă, 21 mai 2011

Mai mare este omul in genunchi decat in picioare.


                          Pe fundalul  modernismului care nu vorbeste nimic
despre telul omului pe pamant si anume pocainta si  intoarcere la Dumnezeu ,

se raspandeste uimitor de repede in lume boala                                      
                                                COMODITATII
      Mecanizarea,informatica, schimba modul de trai al oamenilor si-i introduc

intr-un mediu  care pare  mai comod,dar care este plin de tulburare.
Organismul uman incearca sa se readapteze la noile conditii.
                                 Incearca si nu reuseste.

Asta o dovedeste multimea bolilor din ultima vreme,cauzate de stresul vietii in viteza
.Noul om,mult mai slab,este impovarat de o boala a moleselii ce cuprinde parca
pe toata lumea.
                               O victorie a raului asupra omului?

Asa se pare,...numai ca Dumnezeu ,in smerenia Sa,are nenumarate cai ,
si o situatie ajunsa la limita,cand binele pare sa fie inabusit,
o preface intr-o nesperata biruinta.
           Asa a fost in vremea prigoanei,pe cruce.
Sangele Celui ce parea mort izvora viata si mai multi inviau.
      Astazi trupurile ne-au slabit ,nu ne mai putem
ruga,asculta,nu mai putem posti..dar si in aceasta transformare ,

smerenia ne poate ridica.
       Parintele Arsenie Boca ne spune ca atunci cand suntem intr-un 

asa razboi incat sa nu ne mai putem ruga,
                                      RABDAREA
  insasi a razboiului este ultima rugaciune Durerea este crancena si uneori 

 si plansul,care ne mai usureaza.
    Iata-l pe omul infrant ,ingenunchiat de neputinta,
inconjurat de cei care ar trebui sa-i fie apropiati
 si care departe i s-au facut.

Fiecare trage la ale lui si nu te mai poti sprijini pe nimeni
Simti ca nu mai poti face nimic si mai stii
 ca va veni si viitoarea lovitura.
    O alta incercare pe care o primesti de jos,de unde deja ai ajuns,

si de unde nu mai poti pierde nimic.
         Cei ce ies din nebuniile lumii vor fi socotiti nebuni .
Cand cei lumesti ,vor sa-i indrepte pe ,,nebunii" care ard

in Duhul lui Dumnezeu apare prigoana,si atunci la orice constrangere 
fata de ei dragostea dispare.
      Cand se ajunge aici ,cei lumesti  se indeparteaza 

de calea lui Hristos,Care ,desavarsit fiind ,nu a cerut ascultare  neconditionata,
cum gresit cer astazi unii care traiesc in lumeste.ci a spus:
                    ,,De voieste cineva....sa-Mi urmeze "
       Iata ,cei ingenunchiati sunt cautati de Dumnezeu
,,Pe cel care sufera cu smerenie ,nu se poate ca Dumnezeu sa nu-l asculte.
  Toata ,,stiinta" oamenilor ce se incred in sine este o insuflare mincinoasa,

care arata ca vine de la tatal minciunii,diavolul:
teorii fara nici un suport,cum ar fi cea a evolutiei omului,

sau a bing-bangului,regizeaza descoperiri senzationale,spun vorbe mari.
   Atunci cand Ierusalimul a fost robit de babilonieni,

bogatii si dregatorii poporului au fost luati in robie,
unii au fost ucisi iar alti mutilati,in timp ce saraci au fost lasati sa munceasca.
,, Navodul prinde pestii cei grasi in timp  ce aceia micuti scapa"
         Si astfel cei smeriti scapa de cursa vrajmasului.
    Dumnezeu Insusi S-a nascut intr-o familie simpla,

apostolii au fost oameni simpli.Sfintii Parinti au ajuns mai intelepti
atunci cand s-au lepadat de toate.
        Asa vom intelege ca dobandirea cunostintei de Dumnezeu

se face mai mult prin curatirea de patimi decat in scoli.
  Astazi in lume vedem ca se cer fapte bune in ajutorarea atator oameni

ce sufera de calamitatile naturale,insa aceste calamitati sunt rodul pacatelor,
astfel a da bani milosteniei si a pacatui in continuare 
este ca si cum ai pune apa intr-o galeata gaurita.
  Cei care se lupta cu pacatul sunt mai presus decat toti investitorii

si toti sponsorii si multi din cei care par lipsiti de importanta 
si neluati in seama mai tin lumea asta,prin rugaciune.
          ,,Pamantul sta pe ape,adica pe harul rugaciunii"
   Iata ca nu-l sprijina cei ce stau in picioare,ci cei ce stau in genunchi   

.Genunchi tociti si slabanogiti ,pe care o sa-i gasiti doar la cel smeriti 
  Acolo in camari nestiute,ilumineaza o silueta care este in genunchi 
si care este mai mare decat un om care ar sta in picioare.

                     
                             

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.