Motto

Sacrificiul sacrificiilor e acela de a suferi si a muri pentru pacatele pe care nu le-am comis( ele nu sunt in Mine ) dar Le-am asumat si asta numai Iisus Hristos a facut !
Să biruiesc lipsa de măsură a răului printr-o iubire şi un bine fără măsură pentru că nimic nu dăinuie în afara iubirii !
Textele ce le pun la dispoziţia cititorului nu au intenţia să ofere răspunsuri finale,oferirea lor este parte a unui proces continuu de căutare,atât a mea cât şi a voastră.
Dumnezeu să vă binecuvinteze !



joi, 24 decembrie 2015

Naşterea Domnului Iisus Hristos -E mare bucurie în lume !


   Întâi de toate să-I mulţumim lui Dumnezeu că a dăruit omului toate bogăţiile , dintre care cea mai mare numită creştinism .Este şi cea mai puţin înţeleasă ,din păcate,dar este greu să reproşezi ceva cuiva ,dacă tu înţelegi cât de cât măreţia creştinismului,bogăţia şi profunzimea lui,toată splendoarea lui .
   Totul este taină,de vreme ce totul vine din nimic.Acolo este graniţa de unde începe taina , dar centrul tainei este Naşterea lui Dumnezeu ,ceea ce noi numim creştinism.
   Pentru a-l înţelege ,se cer anumite virtuţi,anumite eforturi din partea omului. Acest efort trebuie să răspundă cum se cuvine actului făcut de Dumnezeu spre noi,în noi,în făptura umană. Nu înseamnă că omul nu s-a străduit să răspundă ,tocmai aici apare şi marea dramă.Pe cât de copleşitoare este intensitatea actului divin al Întrupării,pe atât de dramatică este încercarea omului de a răspunde.
      Răspunsul este unul singur : să înţelegi ! Înţelegând ,faci bucurie îndoită :lui Dumnezeu ,pentru că nu există bucurie pentru cineva care lucrează ceva,care vorbeşte,decât aceea de a constata că este înţeles şi că nu a lucrat sau nu a vorbit în zadar. Puţini au înţeles ,dar,pentru El este imensă bucurie când a găsit câteva persoane din toată istoria lumii care să-L înţeleagă ,El este fericit .Pe înţelegerea acelora s-a aşezat întregul univers de taină al lui Dumnezeu Creatorul,Cuvântătorul ,Dumnezeu cel minunat şi tainic.
   Mă refer,în primul rând la Moise.Moise este omul a cărui minte şi inimă L-au întrupat prima dată în istorie pe Dumnezeu cel necuprins.Dumnezeul acesta a fost aşezat în cuvânt scris,numit Sfânta Scriptură.În ce constă,de fapt ,geniul unic în istoria al lui Moise ? Este primul care a înţeles că Dumnezeu cel necuprins,cel neajuns Se poate întrupa ,poate veni la om.Întâi prin cuvânt ,adică prin ceea ce a spus el tuturor celor care au avut urechi de auzit să audă în Vechiul Testament :Avraam,Isaac,Iacob,Iosif,Moise,Samuel,David,Solomon,Ilie,şi câţi alţii..Însă persoana care reuşeşte să-L
cuprindă pe Dumnezeu în taina întrupării este Fecioara Maria.În clipa aceasta începe marea problemă a noastră:de ce o femeie ? De ce o fecioară ? De ce nu un filozof ?De ce nu un împărat ? De ce nu un învăţat ?
De ce femeia ? Aici vine centrul acestei probleme.Pentru că Dumnezeul creştin,Dumnezeul nostru nu este o idee,oricât de înaltă,nu este o putere oricât de splendidă. Dumnezeu este Viaţă.Dacă nu I se răspunde în acelaşi fel ,dialogul eşuează,deviază,moare.
  Am ajuns în momentul în care trebuie să recunoaştem cu sinceritate că de două mii de ani,ori de câte ori oamenii creştini nu au înţeles să-I răspundă Dumnezeului vieţii cu viaţă,răspunzându-I cu orice altceva,s-a înregistrat eşecul.S-a încercat să I se răspundă cu ştiinţă,cu gândire,cu idei.Mă refer la întregul corpus doctrinar creştin,care este cel mai bogat,cel mai profund ,dar nu a reuşit să comunice şi să transforme evenimentul creştin în comuniune,în viaţa lui Dumnezeu în oameni vii. Mă refer la întreaga dramă de învăţătură care nu a reuşit să dea viaţă ,cea numită scolastică,care a obosit atât de mult pe creştini de-a lungul secolelor şi a celor două milenii ,încât ,ca o reacţie împotriva acestei poveri aberanta,în mileniul al doilea,s-a născut revolta,ateismul şi indiferentismul în final,care este mai rău decât ateismul ; iar în morală , s-a ajuns la civilizaţia Sodomei şi Gomorei.
     S-a încercat un răspuns pe linie sentimentală A fost sentimentul de iubire,de adoraţie pentru Dumnezeu întrupat. S-a întrupat acest sentiment într-un colos şi mai mare :munţii de artă creştină.S-au născut catedralele ,,zgârie-nori",operele de artă-pictură,muzică,sculptură şi celelalte 
  S-a încercat să se dea un răspuns în religie.Aici este punctul cel mai dilicat. A eşuat şi aici pentru că a rezultat un munte de producţie religioasă care nu ne-a făcut fericiţi . Au fost situaţii multe în care,în numele lui Iisus Hristos ,au fost ucişi zeci de milioane de oameni .S-a creat teroare din doctrină . De două mii de ani creştinul ,în loc să fie fericit că este creştin,în loc să fie fericit că Îl are pe Dumnezeu în el ,s-a născut,a crescut şi a murit într-o teroare continuă.Omul creştin ,de două mii de ani ,n-a ştiut decât un singur aspect din păcate  :e vinovat ! ,, Frica morţii care ne ţine în robie toată viaţa "-spune Sf.Pavel
                                          Nu acesta era Dumnezeul -Viaţă  
Ce a mai rămas din actul dumnezeiesc care acum două mii de ani a umplut universul de vibraţie,a făcut universul fericit ca un Dumnezeu ? În primele trei secole creştinul  cunoştea  fericirea ,transformându-le pe toate aducându-le pe o singură masă : masa întrupării lui Dumnezeu ,pe masa naşterii bucuriei divine în Iisus Hristos .După aceea creştinul s-a maturizat ,s-a întâmplat exact ce se întâmplă cu copilul.
  Copilul se bucură cumva pentru că cunoaşte ? De unde să cunoască ? Copilul se află în starea în care se poate bucura fără să cerceteze. Este bucurie naturală 
  De fapt nimic nu este mai natural decât creştinismul.O spune şi Tertulian :anima naturaliter cristiana-sufletul este creştin prin natura lui.
În momentul în care nu am păstrat naturalul minunii celei mai mari şi am încercat să o reconstituim noi,şi am vrut să-l modelăm ,după cum am crezut noi că este mai bine decât cum a făcut El ,atunci a început marea sfâşiere. Din păcate ne aflăm astăzi pe masa Crăciunului ,nu cu Hristosul acela spiritual,ci cu unul care se exprimă acum în aşa-numitele producţii creştine.Bunăoară ,spuneţi -mi ce legătură are evenimentul pur dumnezeiesc cel mai mare -Naşterea lui Dumnezeu pe pământ -cu sacrificarea porcului ? Problema porcului în creştinism ( aşa cum a fost condusă demonic povestea  ) este o problemă naţional-patriotică.
  Cântecele ,petrecerile,până la un punct ai zică că izvorăsc din acest eveniment. Dar mai rămâne ceva din adevărul,din frumuseţea dumnezeiască a evenimentului ,cu finalul  la care am ajuns ?  S-a ţesut şi s-a îngrămădit peste legănelul lui Iisus ( Pruncul Divin )atât de multe,încât nu mai vedem Pruncul de această producţie aberantă,sinistră,care Îl ocultează,dacă nu cumva L-a eliminat de tot....
   Urmează punctul cel mai dureros :dumneavoastră când v-aţi dus la biserică aşi trăit dumnezeieşte naşterea lui Dumnezeu ? Să fim sinceri ! Ne-am dus la această naştere mereu ziua : Pruncul Se născuse în jurul miezului nopţii. Noi ne ducem la nouă la biserică .Deci ,din start avem o falsitate .În al doilea rând ,toată lumea se duce la biserică din motiv de conştiinţă religioasă. Vedeşi dumneavoastră ce a rămas din toată minunea ? !   Dumnezeu iese într-o clipă din El şi vine la noi !
    Ce vreţi minune mai mere !   Ce a mai rămas din asta decât împlinirea unor obiceiuri ?
Nu vii la biserică pentru că Îl iubeşti şi nu poţi fără Dumnezeu ; vii la biserică de frica iadului ! Vedeţi ce substitut groaznic ? Ce a mai rămas din Crăciun ? Simţiţi vreo tristeţe mai adâncă pentru faptul că nici de data aceasta ( şi faptul se repetă ani şi ani  ) n-ai născut şi tu cu Fecioara ,n-ai fost şi tu cu magii pe calea lor nebună ? 
   În jurul naşterii Mântuitorului ,acolo ,la origine,nici un gest nu este de conştiinţî  .Nici un gest nu este normal,nu este cuminte. Cuminte se poate numi gestul pe care îl fac magii ,oameni care se închinau la stele,să plece după o stea care li s-a năzărit lor ?  Dacă au văzut-o milioane şi milioane ,de ce numai ei trei au fost nebuni să plece după ea ? Mai pleacă astăzi cineva după o stea ? Dacă ar mai pleca după o stea ,l-ar prinde ,pentru că este pericol public şi este închis la ospiciu. 
  Cei trei erau conducătorii spirituali ai popoarelor respective.
    O Fecioară acceptă un dialog cu cerul care îi spune ,prin arhanghel - din partea lui Dumnezeu - mesajul 
Întrupării , şi ea CREDE ! Era ,din punct de vedere social, o copilă , însă ca fecioară ,era straşnic păzită .La acest om vine Dumnezeu şi ea crede aşa ceva ! Se poate numi aceasta un gest cuminte ? 
   Aceasta este o nebunie sfântă de talia lui Dumnezeu care, şi El ,dintr-o iubire nebună pleacă spre noi .
 Nu există nici o posibilitate să faci legătură cu ceva cuminte sau logic,în actul kenozei divine,pogorârea lui Hristos până la iad .
 Fecioara spune : da , Te primesc Doamne ! Apoi îi spune logodnicului -Iosif ,am rămas însărcinată din Duhul Sfânt . Apare Iosif , crede şi el ,există un realism puternic aici ,Iosif , bărbatul ,n-a avut puterea de nebunie a Fecioarei ,el nu mai era integru : fusese căsătorit şi totuşi intră în acest joc . Astăzi din păcate se răspunde numai cu gesturi patriotice,la televizor spiritualitatea deşartă se manifestă întocmai ,tăierea porcului,cârnaţi,sarmale,cozonac ,petreceri , ETC...De ce nu se scoate esenţialul acum , aici ,în ţară ? 
    ESENŢIALUL ESTE PRUNCUL DUMNEZEIESC .Îl mai vedeţi pe undeva ? La televizor ,mai ales ,se scot toate aiurelile ,dar nu se scoate Pruncul pentru că nu au de unde . Ce naştere este fără Prunc ?
 Abia acum am ajuns la absurdul urât .Îmi daţi dreptate că nu este nimic mai trist şi mai jalnic decât să mai efectuăm o dată Naşterea Domnului ,fără să naştem nimic ? Credeţi că este mică drama ? Uite aşa se face mereu rămânem fără esenţial .Pentru că toate producţiile de care s-a vorbit sunt substitute ale lui Dumnezeu.Iar noi nu Îl vrem decât pe Dumnezeu.Pentru că nimic nu  satură şi nimic nu umple golul de Dumnezeu , decât El Însuşi . De aceea suntem mult mai goi după două mii de ani de plinătate decât în primele trei veacuri când nu aveau de nici unele ,dar Îl aveau pe Dumnezeu..şi în viaţă şi în moarte. 
   Poate că ,asemeni magilor,după ce vom înţelege că , de fapt ,în două mii de ani,ne -am rătăcit ,poate ne vom întoarce pe altă cale în mileniul trei.
 Ştiţi care este calea ? Ne trebuie demnitate creştină .În momentul în care spui că eşti creştin ,nu o mai spune mecanic, nu mai prelua clişee milenare . Să ne smerim pentru mândria pe care am avut-o două mii de ani,în care am crezut în noi şi nu în El În care nu am avut curaj să fim nebuni în Hristos .Am vrut să fim buni şi foarte buni, am vrut să fim doar mari . Am construit şi am zidit babilonia umană,Toate civilizaţiile şi-au avut Babelul lor.
  Închei ,rugându-vă să încercăm în noaptea aceasta să fim fericiţi pentru un singur lucru ; să nu fim fericiţi pentru că suntem credincioşi,pentru că am citit,pentru că ne-am spovedit,pentru că am ţinut post, pentru că ne-am împărtăşit ,pentru că suntem oameni care avem ce manca.Toate sunt ale noastre ,dar numai în noaptea aceasta are loc altceva, NAŞTEREA LUI DUMNEZEU . 
           Credeţi că mai poate încăpea ceva, indiferent cât de mare sau de mic ,lângă aşa ceva ?
Nu este suficientă naşterea unui Dumnezeu pentru a umple un timp de o oră şi ceva cât mai durează Sfânta Liturghie ? Dacă puteţi să-L prindeşi cât de cât ,atât să fiţi fericiţi ,lepădând orice motiv .Acolo ,la întâlnirea cu Cel care este şi vine din cer ,să ne întâlnim cu El la locul lui  ,nu unde vrem noi. 
   Dacă vă dă bunul Dumnezeu bucuria să simţiţi că întradevăr Se naşte...şi Se naşte ! EL oricum Se naşte .DAR RĂMÂNE SINGUR DACĂ NU SE NAŞTE ÎN NOI, ÎMPREUNĂ CU NOI ŞI NOI CU EL . 

                                      Naşterea lui Hristos să vă fie de folos !    
                         
                                                                                        Amin ! Pr. Ion Buga