Motto

Sacrificiul sacrificiilor e acela de a suferi si a muri pentru pacatele pe care nu le-am comis( ele nu sunt in Mine ) dar Le-am asumat si asta numai Iisus Hristos a facut !
Să biruiesc lipsa de măsură a răului printr-o iubire şi un bine fără măsură pentru că nimic nu dăinuie în afara iubirii !
Textele ce le pun la dispoziţia cititorului nu au intenţia să ofere răspunsuri finale,oferirea lor este parte a unui proces continuu de căutare,atât a mea cât şi a voastră.
Dumnezeu să vă binecuvinteze !



duminică, 6 decembrie 2015

Duminica a XXVIII -a după Rusalii -a vindecării femeii gârbove






   În vremea aceea Iisus învaţa într-una din sinagogi sâmbăta. Şi iată, era acolo o femeie care avea de optsprezece ani un duh de neputinţă şi care era gârbovă, încât nu putea să se ridice nicidecum. Iar Iisus, văzând-o, a chemat-o şi i-a zis: Femeie, eşti dezlegată de neputinţa ta ! 
  Şi Şi-a pus mâinile asupra ei, iar ea îndată s-a îndreptat şi slăvea pe Dumnezeu. Atunci mai-marele sinagogii, mâniindu-se că Iisus a vindecat-o sâmbăta, răspunzând, zicea mulţimii :  "Şase zile sunt în care trebuie să se lucreze; deci veniţi în aceste zile şi vă vindecaţi, iar nu în ziua sâmbetei !
  ,,Domnul însă i-a răspuns şi a zis: Făţarnicilor ! Fiecare dintre voi nu dezleagă oare sâmbăta boul sau asinul său de la iesle şi nu îl duce să îl adape ? Dar această, fiică a lui Avraam fiind, pe care a legat-o Satana, iată, de optsprezece ani, nu se cuvenea oare să fie dezlegată de legătura aceasta în ziua sâmbetei?
   Şi zicând El acestea, s-au ruşinat toţi cei ce erau împotriva Lui, iar poporul întreg se bucura de toate faptele cele slăvite, săvârşite de Dânsul

 În Evanghelia de astăzi este vorba de sărbătoarea sâmbetei , aceea care era considerată ca sărbătoare în legea Vechiului Testament . Cei care citiţi şi pe care vă preocupă în mod serios să cunoaşteţi adevărata istorie şi sensul autentic pentru care omul există ,aţi putut citi în istoria mare toate încercările omului de a se împlini la statura pe care i-a pus-o Dumnezeu în genă :aceea de a fi în asemănare cu Dumnezeu ,,căci Dumnezeu l-a făcut pe om după chipul şi asemănarea Lui "- În principiu , nu se poate clătina icoana aceasta , greu de înţeles ,pentru că este icoană de taină .
    Până la Hristos ,poporul ales însemna tot ce putea fi mai clar,mai puternic,mai frumos , mai înalt în istorie ;un popor care a dat un Moise,un Avraam ,un Isaac,un Iacov .Însă acest popor care a avut chemarea înălţimilor ,chemarea stâncilor,acelaşi popor ajunge la un moment dat la o asemenea anchilozare spirituală încât să nu poată crede că o Fecioară poate să nască. Ce e mai greu :să rodească doi bătrâni de o sută de ani sau o fecioară ,singuă ,cu toată plinătatea vieţii în ea , precum stă stejarul în ghindă ?
  În Evanghelia de azi se notează treapta cea mai de jos a decăderii unui popor destinat înălţimilor  şi anume în momentul în care un fenomen uman numit Iisus nu face nimic altceva decât un alt gest de talia lui Avraam , Moise,Isaac , atunci când într-o zi de sâmbătă 
împotriva raţiunii cuminţi,raţiune moartă ,sclerozată , vindecă o bătrână.
  Două sunt aici violenţele :  prima se adresează la aceea că actul are loc sâmbăta .Ei îi spun ilegal,Noi îi spunem supralegal, Aceasta este prima violentare a aşezării lucrurilor.A doua este că o bătrână gârbovită ,neputincioasă ,renaşte pur şi simplu ,redevine puternică ,fericită ,zburdă.Sunt două lucruri ciudate.Poporul născut pentru aşa ceva ,ales în istorie să accepte,să realizeze şi să înţeleagă exact aceste lucruri,este mai blocat şi mai sclerozat decât fenomenul respectiv.reprezentat de femeia gârbovă . 
   Aici este durerea cea mai mare ,nu durerea luată pe persoană ,recte bătrâna care se încovoiase ,ceea ce nu era anormal.Era normal ca într-un popor al lui Dumnezeu să nu existe nici demonizaţi  ca cel din Gadare,cum să intre într-un om ales de Dumnezeu o legiune de demonii ? Era normal să se întâmple acest lucru cu un păgân din Fenicia.În teritoriul poporului ales, de unde năvala demonilor ? Deci ei au fost acceptaţi .
  Cum un om din poporul ales să se deschidă demonului până când captează în el o legiune,care înseamnă o mie ? 
    Desigur acestea sunt cazuri izolate,dar care ,luate în ansamblu,ne vor conduce la constatarea sinistră că un popor întreg era legat de satana.
    Aşa spune Evanghelia de astăzi : ,, această, fiică a lui Avraam fiind, pe care a legat-o Satana, iată, de optsprezece ani"- În clipa aceasta vedem un popor întreg legat de satana-poporul lui Dumnezeu .El trebuia să fie poporul libertăţii,poporul îndrăznelilor nebune,care a îndrăznit să creadă că poate naşte la o nouăzeci de ani ( Sara )
    Aceasta este marea libertate   - libertatea credinţei,libertatea minţii de a crede în incredibil ,în imposibil . Altfel eşti robul unor reguli peste care nu poţi sări .
 Acea libertate este libertatea dumnezeiască aşezată într-un om şi într-un popor ,pentru că în acel popor trebuia să se întâmple actul cel mai teribil al libertăţii :naşterea  unui Dumnezeu .Pentru aceasta erau pregătiţi ,să nască un Dumnezeu .Nici un popor nu ar fi acceptat ,aşa cum nu acceptă nici astăzi nimeni,în afară de creştinii adevăraţi,că se poate întâlni omul şi cu Dumnezeu de aşa manieră încât să rezulte un al treilea :Dumnezeu-Omul .
  Aşi văzut unde coborâse acest popor . Nu numai că nu credea şi pentru că nu mai credea nici nu mai realiza lucruri mari,chiar văzându-leîn realitate ,nu le mai accepta...Îi făceau rău aceste lucruri minunate pentru care el fusese creat.Am vrut să subliniez cât de mare este riscul ,cât de imprevizibil este totul în dreptul fiecărui individ , în dreptul fiecărui popor şi nimic nu este stabilit.Nu purtăm toţi mai mult sau mai puţin undeva în adâncurile noastre o senzaţie că ,indiferent ce am face şi ce s-ar face la nivel individual ,destinul lumii,este scris pentru totdeauna şi din el nu se va ieşi ?
                                                   Nu este adevărat !.  
Vreau să vă pun fiecăruia ăn cârcă destinul personal ,imprevizibil ,vulnerabil oricând ,pasibil fie de îndumnezeire ,fie de îndemonizare , şi nu numai personal ci şi destinul la nivel de popor. FIECARE POPOR STĂ ÎN FIECARE INDIVID CARE-L ALCĂTUIEŞTE ŞI FIECARE INDIVID SE ALTOIEŞTE ÎN DESTINUL NAŢIONAL. .
   În noi se rezolvă ,înviază sau moare omenirea. Iată ce purtăm fiecare în spinare .Tot universul stă pe umerii fiecăruia şi, bineînţeles ,al tuturor.Să nu ne culcăm pe nici o ureche ,nici că lucrurile sunt aranjate de la un cap la altul de Dumnezeu ,pentru destinul general 
  Căci cine a făcut fruntea a făcut-o pentru libertate ,nu pentru devize veşnice. Numai libertatea este absolută şi definitivă .Dumnezeu nu ne-a dat decât un singur lucru :libertatea.
  Dar nu este puţin .Dacă cineva se supără că nu i-a dat decât libertatea   înseamnă că acela nu a înţeles libertatea.
   Să ne cutremură în fiecare clipă când ne sesizăm pe noi înşine ce suntem :suntem,după Dumnezeu ,cât Dumnezeu . Nici mai mult ,nici mai puţin.
Aceasta este măsura,din moment ce ne-a făcut după chipul şi asemănarea Lui , la care suntem toţi chemaţi să ajungem .Este foarte greu ,dar poţi să te superi pe Dumnezeu că ţi-a dat atât de mult ? 
  El ţi-ar găsi mereu un răspuns : dacă te făceam mai mic ,spuneai că eşti prea mic,dacă te-am făcut prea mare ,spui că este foarte greu .
                         Dumnezeu când a pus măsura a pus şi puterea. 
 Nu există măsură fără putere.Dumnezeu nu construieşte fără rezistenţă .Avem şi rezistenţă pe măsura măreţiei .Noi o ştin foarte bine şi noi înşine ne săpăm rezistenţa ,o şubrezim cu una,cu alta .
                      ,, Să stăm bine,să stăm cu frică ,să luăm aminte "  la cutremurul cel mare numit 
Prefacere ,să fim pururi noi,frumoşi ,tineri ; să fim ,, Astăzi " Amin !

                        Text : Preot şi profesor Ion Buga
 
.-