Motto

Sacrificiul sacrificiilor e acela de a suferi si a muri pentru pacatele pe care nu le-am comis( ele nu sunt in Mine ) dar Le-am asumat si asta numai Iisus Hristos a facut !
Să biruiesc lipsa de măsură a răului printr-o iubire şi un bine fără măsură pentru că nimic nu dăinuie în afara iubirii !
Textele ce le pun la dispoziţia cititorului nu au intenţia să ofere răspunsuri finale,oferirea lor este parte a unui proces continuu de căutare,atât a mea cât şi a voastră.
Dumnezeu să vă binecuvinteze !



duminică, 25 martie 2012

Despre mândrie îndeobşte

Să privim,mai întâi de toate mândria!  
Care dintre noi nu a întâlnit-o?
Care dintre noi nu s-a înţepat în  spinii ei ?
Cine nu a îndurat batjocora şi biciuirile ei ?
Cu toţii o cunoaştem din viaţa noastră ,căci o întâlnim adeseori.
O aflăm pretutindeni unde trăisc oameni.
Aleargă pe străzi se arată trufaşă şi îngâmfată prin pieţe ,
păşeşte plină de sine prin locirile publice.Tronează plină de importanţă în fotoliile moi ale instituţiilor.Intră chiar şi în biserică,manifestă o trufie fariseică.Pătrunde până şi în chiliile călugărilor.Ea răzbate din orice persoană de vază,
se iveşte aproape la fiecare fereastră .Este plină de sine,trufaşă ,sulemenită(machiată)şi fardată ,şi trece încrezătoare şi mulţumită de sine pentru a fi vazută de toţi.Firea ei nu îi îngăduie să se ascundă .Ea vrea să strălucească şi să uimească.Vrea să fie obiectul atenţiei şi al admiraţiei tuturor.Ea singură se arată pe sine şi,pentru a fi vazută de pretutindenea ,caută să stea la înălţime.Mândria caută să urce tot mai sus.Uneori chiar se avântă spre înălţimi ameţitoare.
  Când diavolul L-a ispitit pe Iisus Hristos a făcut-o pe înălţimea unui munte.Nu s-a coborât în adâncul suferinţelor şi umilinţelor,aşa cum Dumnezeu Tatăl a făcut mai târziu cu Mântuitorul ,ci L-a ridicat pe loc înalt ,făgăduindu-I lucruri mari: îmbelşugare,slavă omenească şi stăpânire asupra lumii întregi.Făcea multe făgăduinţe ,dar putea el,oare,să dea ceva ?Nu,pentru că el însuşi nu are nimic,decât numai răutate,mândria şi focul iadului.
  Aşa cum a făcut duhul cel viclean cu Iisus Hristos,ridicându-L pe muntele înalt al ispitelor,aşa face şi cu noi;ne ridică pe înălţimi,ne cumpără cu făgăduinţe mincinoase şi înşelătoare,ne prinde cu laude linguşitoare,ne trufeşte în ochii noştri,ne proroceşte belşug,bogăţii şi slavă ,ne aşează pe un loc înalt ,ce nu ne este propriu,unde ni se poate face uşor rău de înălţime şi de unde ne poate doborâ cu uşurinţă în prăpastia veşnicei pierzanii.Şi cu cât ne ridică mai sus pe scara mîndriei ,cu atât mai adânc ne va azvârlii de acolo,şi cu atât mai îngrozitoare va fi prăbuşirea.