Motto

Sacrificiul sacrificiilor e acela de a suferi si a muri pentru pacatele pe care nu le-am comis( ele nu sunt in Mine ) dar Le-am asumat si asta numai Iisus Hristos a facut !
Să biruiesc lipsa de măsură a răului printr-o iubire şi un bine fără măsură pentru că nimic nu dăinuie în afara iubirii !
Textele ce le pun la dispoziţia cititorului nu au intenţia să ofere răspunsuri finale,oferirea lor este parte a unui proces continuu de căutare,atât a mea cât şi a voastră.
Dumnezeu să vă binecuvinteze !



miercuri, 8 iulie 2015

,, Odată ce înveți cum să mori, înveți cum să trăiești”




O asistentă de la un azil pentru bătrâni din Marea Britanie a dezvăluit presei internaționale ce regretă cel mai des oamenii, în ultimele momente ale vieții. Vezi ce trebuie să eviți, ca să ai o viață fericită. 
   Să aflăm  care sunt  regretele pe care le au oamenii pe patul de moarte.
  1. Aș fi vrut să am curajul să trăiesc viața așa cum am vrut eu, nu să mă prefac, ca să fac pe plac altora.
Majoritatea oamenilor care regretă ceva la sfârșitul vieții spun că le pare cel mai rău că nu au făcut ce și-au dorit în viață și că au pierdut prea mult timp încercând să-i facă pe alții să fie mulțumiți de ei.
  Poate că este vorba de părinți, soț, soție, frați, prieteni, profesori, colegi, șef sau altcineva.
 Unii au urmat facultatea dorită de părinți. Au devenit avocați, iar nu arhitecții care visau să fie. Sau poate că au rămas acasă, în loc să accepte provocarea postului primit în altă țară. Uită-te în jur, vei găsi și în viața ta exemple asemănătoare. Câte destine sublime au fost irosite astfel?
De prea puține ori oamenii realizează că făcând ce au vrut alții au renunțat ei la bucuria și aventura vieții. Și-au abandonat propriile vise, pentru a le îndeplini pe ale altora.
                    Au renunțat la un destin care ar fi putut fi extraordinar.

 Generație după generație ne transmitem unul altuia lista cutiilor în care să trăim. Le primim de la părinți și le dăm mai departe copiilor noștri.Pentru a putea să ne simțim inimile pline de fericire avem nevoie uneori să ieșim din cutiile în care am fost crescuți și să le desenăm altfel decât au făcut-o părinții noștri.Sau să abandonăm unele cutii.Nu e vorba de anarhie, ci de a decide singuri ce destin avem și care este stilul de viață pe care vrem să-l trăim. Respectând desigur regulile elementare ale traiului împreună cu ceilalți.
            

Împlinirea propriilor vise și o viață care să te facă să te simți împlinit în general îți oferă o liniște pe care nici banii, nici o carieră de succes nu o pot egala.  
                                       Fă ce îți dorești tu, urmează-ți visele.
  1. Mi-ar fi plăcut să lucrez mai puțin și să petrec mai mult timp făcând ce îmi place.
Un alt regret întâlnit des la generația foarte în vârstă de acum (oameni născuți până în 1950) și mai ales la bărbați este că au muncit mult și nu au petrecut destul timp cu familia.
Mulți s-au plâns și că nu au petrecut destul timp în vacanțe, sau făcând ceva ce le place, fiind prea concentrați pe câștigarea unui trai decent.
 Adoptă un stil de viață moderat. Găsește un echilibru între lucru și timp liber, în avantajul tău.
  1. Aș fi vrut să am curajul să spun ce simt.
Multe persoane s-au declarat nefericite și au spus că au trăit o viață amară pentru că au adunat frustrări și regrete pe care nu le-au exprimat niciodată.
Faptul că ții lucruri nespuse în tine te poate îmbolnăvi, te face să te simți mereu supărat, nervos și îți afectează mintea și spiritul.
De la iubiri neîmpărtășite, la certuri în familie evitate în loc să fie purtate și probleme despre care cei dragi nu au știut nimic, toate acestea au fost adesea motive de nefericire în viețile celor aflați acum pe patul de moarte.Deseori evităm să spunem nu atunci când vrem să spunem nu. Și da când vrem da. Nu ne arătăm supărarea sau bucuria de teamă să nu rănim. Evităm să scuturăm barca, ca nu cumva să nu deranjăm.


  1. As fi vrut să țin legătura cu prietenii mei
Multe persoane se plâng că s-au înstrăinat de colegi cu care se înțelegeau foarte bine, de prieteni de-o viață care s-au mutat în alte orașe și de prieteni din copilărie care și-au văzut de viețile lor.
Prietenii îți fac viața mai frumoasă și îți oferă adesea sprijin pe care familia nu poate sau nu vrea să ți-l ofere.

Vechile prietenii își au valoarea lor, chiar și când praful s-a așternut peste ele. Pe cine ți-ar plăcea să regăsești și să revezi? Pune mâna pe telefon și sună-l/-o. Ieșiți la o cafea sau bere și reînnoadă relația.
Relațiile vechi și care ne împlinesc sunt precum un vin bun: pe măsură ce trece timpul, devin mai valoroase. La fel ca un vin vechi, au nevoie să fie întreținute, iar nu părăsite într-un colț de memorie.
   Caută-ți prietenii, nu lăsa prieteniile să se stingă.
  1. Aș fi vrut să am mai mult curaj ca să îmi dau voie să fiu fericit.
Din păcate, acest regret este unul foarte comun. Oamenii se tem de schimbare, se tem de reacțiile oamenilor, de singurătate, etc și toate aceste temeri nu fac decât să le aducă nefericire și frustrări. În ultimul rând, le fac viața mai urâtă și aduc regrete amare la bătrânețe.
    De prea puține ori oamenii realizează că făcând ce au vrut alții au renunțat ei la bucuria și aventura vieții. Și-au abandonat propriile vise, pentru a le îndeplini pe ale altora.
 
Nu accepta prietenii mediocre, doar pentru a avea un cerc social extins. Dacă te mulțumești cu o existență mediocră, vei purta în tine mereu amărăciunea compromisurilor pe care le-ai făcut. Mai devreme sau mai târziu vei regreta asta.
Multă lume se folosește de social media (facebook, twitter, google plus, yahoo messenger, etc) pentru a își descărca sentimentele. Nu e neapărat ceva rău.
În general însă, un telefon dat unei persoane care îți este apropiată, o îmbrățișare sau o ieșire la o cafea cu un om pe care îl respecți (sau cu care vrei să pui ceva la punct) îți va schimba viața în bine și va duce relațiile pe care le ai la un nivel mai ridicat.
            Ori va termina relațiile care nu te îmbogățesc.
 Spune ceea ce simți: DA când vrei să fie DA și NU când vrei să fie NU.

    6 . Nu mi-am dat voie să fiu fericit

Ai cunoscut vreodată un om pe care nu-ți amintești să-l fi văzut vreodată zâmbind cu toată fața și radiind fericire? Sau poate tu ești așa?
Sunt oameni care se complac în confortul emoțional al problemelor zilnice și nu vor să fie fericiți. Poate se simt vinovați să fie fericiți, poate le este teamă de fericire. Este poate neobișnuit, dar da: unii oameni nu vor să fie fericiți.
În fața morții însă vor regreta că nu au zâmbit de mai multe ori și că nu au scos copilul la o plimbare în parc. Ar da acum orice să fie cu mulți ani înainte, iar moartea să fie mult în fața lor. Și să poată zâmbi.
Du copilul la o înghețată și ieșiți în parc, ieși cu persoana pe care o iubești la o pizza sau sari cu parașuta. Mută-te în altă țară, ia-ți o bicicletă sau fă orice altceva ce te-ar face fericit. Ia alegerile care îți îmbogățesc viața și te împlinesc. Vezi filmul Mr. Nobody.

 Și zâmbește, nu fi rigid. Nu lua viața prea în serios, oricum nu o să ieși viu din ea :)

7. Nu am iertat pe cineva drag care mi-a greșit

Ai văzut în filme (sau poate cunoști personal) acei bătrânei ranchiunoși unii pe alții, care se condamnă mereu? Care poartă cu ei greșeli de zeci de ani și nu sunt capabili să le ierte.
Îmi amintesc de o scurtă poveste:
Erau odată doi călugări care traversau pădurea în drum spre mănăstire. Într-o vale au întâlnit un râu. În timp ce se pregăteau să îl traverseze s-a apropiat de ei o femeie – îmbrăcată lejer – care i-a rugat să o ajute să traverseze.
Bătrânul călugăr a luat-o în brațe și a traversat-o apa. A lăsat-o jos, iar călugării au plecat apoi mai departe pe calea lor. Al doilea călugăr, mai tânăr, după ce l-a privit consternat pe fratele să traversând apa cu femeia în brațe, a bombănit întregul drum.
La apropierea serii, călugărul tânăr nu a mai rezistat și într-un final a explodat: “Bine frate, tu ne spui mereu să stăm departe de femei și de tentații, iar tu ai dus-o în brațe? Ce exemplu ne dai?”
Bătrânul călugăr s-a uitat senin la el și i-a răspuns “Frate, eu am lăsat fata jos după ce am traversat apa. Tu de ce o mai porți cu tine?”
  Continuand să duci în inimă resentimentele și furia față de un om – sau o întâmplare – îți vei aduce doar amărăciune și durere. Nu vei putea vedea vreodată binele și partea fericită a vieții. Într-un final asta te poate îmbolnăvi. Cercetările medicale au relevat strânsa legătură dintre cancer și insatisfacția asupra vieții.
Ținând în tine durerea care ai trăit-o când ți s-a greșit ratezi bucuria vieții. Nu lua nimic la modul personal din ceea ce ți s-a întâmplat.
Iartă pe cei ce ți-au greșit și uită ce s-a întâmplat. Eliberează durerea pe care o păstrezi înăuntru.
Caută-ți iertarea de la cei cărora le-ai greșit. Nu mai purta în tine durerea și sentimentul de vinovăție.
                 La final durerea se stinge prin iertare.


8. Nu am crezut

 Pe pat de moarte un alt motiv de regret des invocat este faptul că nu au avut niciodată curajul să aibă un salt de credință. Să creadă cu toată ființa în ceva.

 Sau să crezi în dragoste, în nemurire, într-o echipă de fotbal, etc. Pur și simplu credință pură, fără un motiv anume.

 

9. Nu am avut copii

Copii sunt văzuți de multe ori drept un inconvenient, o piedică în calea realizării profesionale și a succesului financiar. Sau o problemă datorită dificultății de a îi crește. Uită-te în jur și vei vedea însă sute de cupluri care au copii și care nu ai spune că sunt perfect pregătiți pentru asta.
Nu e simplu să crești copii. Pentru orice parinte există multe momente grele. Poate părea o decizie pragmatică (sau comodă?) de a nu avea copii, sau de a îi avea doar când vei fi realizat/vei ajunge în acea poziție dorită. Sau când se vor alinia astrele și va sosi momentul perfect.
Astfel de alegeri însă te pot aduce în situația de a ajunge singur la o vârstă înaintată. Vei avea singur o viata implinita? Este destinul speciei umane de a lăsa o moștenire după ce vom muri, inclusiv prin existența unor copii care să ne reprezinte după moartea noastră.
Așa că gândește-te bine înainte de a decide să nu ai copii.

 10.Nu am oferit ajutor dezinteresat

Când dăruim fericire în jurul nostru, sufletul nostru se luminează de și mai multă fericire și frumusețe. Ființa nostră spirituală radiază bine și devine mai incadescentă cu fiecare act de bunătate dezinteresat pe care îl facem.
Amintește-ți cum te-ai simțit atunci când ai ajutat cineva care avea probleme, fără ca el/ea să știe aceasta. Când ai oferit bine, neașteptând nimic înapoi și fără ca măcar persoana ajutată să aibă cunoștință de efortul tău.
Imposibil să nu fi făcut vreodată asta. Este ca o alifie pentru suflet, simți cum te înalță. Ridică-te pentru cel de lângă tine atunci când este singur.
Multă vreme nu obișnuiam să dau nimic cerșetorilor de pe stradă. Îmi puneam mereu întrebarea “Ce va face cu banii?”. Dacă îi va bea?”
Am învățat însă că până la urmă nu contează ce va face un cerșetor cu banii ce îi dai. Tu trimiți către ceilalți, către univers, către Dumnezeu o intenție, o faptă care dorești să ajute pe cineva ce o duce mai rău ca tine.
Unii vor cumpăra de acei bani pâine la copil, sau își vor lua medicamente. Alții îi vor bea. Nu ai cum să controlezi asta și nici nu trebuie să te preocupe. Poți însă să zâmbești celui care a primit dispreț.
Oferă-i ajutorul tău celui care a căzut.
În documentarea acestui articol mi-au fost de ajutor în special cartea “Dying Well” a lui Ira Byock, observațiile asistentei Bronnie Ware asupra persoanelor aflate în stadiul final al vieții și Manualul de înțelepciune pentru oamenii de rând scris de Joseph Maria Bochenski.

          Hellen Keller spunea:Viața este ori o aventură curajoasă ori nu este deloc

 Mi-am propus să învăț să-mi trăiesc restul vieții astfel încât să o termin puternic și cu zâmbetul pe buze. Puternic și calm în interior, fără regrete și fără a trăi în trecut. Zâmbind către mine, către Dumnezeu și către restul lumii.