Motto

Sacrificiul sacrificiilor e acela de a suferi si a muri pentru pacatele pe care nu le-am comis( ele nu sunt in Mine ) dar Le-am asumat si asta numai Iisus Hristos a facut !
Să biruiesc lipsa de măsură a răului printr-o iubire şi un bine fără măsură pentru că nimic nu dăinuie în afara iubirii !
Textele ce le pun la dispoziţia cititorului nu au intenţia să ofere răspunsuri finale,oferirea lor este parte a unui proces continuu de căutare,atât a mea cât şi a voastră.
Dumnezeu să vă binecuvinteze !



luni, 10 decembrie 2012

Buna vestire a colindelor

   Colindatul ,în esenţa sa ,este vestire a Nasterii lui Hristos,asadar o bună-vestire .Aşa cum Apostolii au fost trimişi să vestească venirea Fiului lui Dumnezeu întrupat şi apoi înviat în lume,aşa sunt meniţi şi colindătorii să facă acest lucru în fiecare an în satul ,oraşul ,ţara lor.
  Colindătorii sunt purtători de Dumnezeu,în sensul cel mai propriu al cuvântului,pentru că Dumnezeu este cu ei,în mijlocul lor.În Bucovina se crede că Dumnezeu a lăsat colindele ca să-i scape de păcate,prin pomenirea în fiecare an a numelui Sfânt al Domnului.

  Crăciunul este o sărbătoare extrem de dinamică.Pe măsură ce Crăciunul se apropie,forfota domină orasul,satul...Un fel de zumzăit de albine.Iarna parcă sporeşte în frumuseţe....Mai ales dacă este omăt.
Zarva copiilor creşte,pregătirile se-nmulţesc,oamenii trebăluiesc din zori până-n noapte...În sate de pe la Ignat încep să se audă guiţături disperate de porci,miroase a porc pârlit,încep să duduie cuptoarele pentru colaci.
  De la Sfântul Nicolae,uneori şi mai devreme..,colindătorii încep ,,repetiţiile ".În satul de-altădată,învăţătorul şi preotul erau doi piloni bine implicaţi în pregătirea colindatului,şi aşa s-ar cuveni să fie şi astazi.
  Se colindă în mod obişnuit în seara de Ajun.De altfel exista nu numai Moş Crăciun,dar şi Moş Ajun,prieten bun cu cel dintâi.
       Moş Crăciun  şi Moş Ajun,amândoi
 ,,Cu  barba de ibrişim,
   Cu mustăţi de fân " ,stau într-o mânăstire cu pereţii de alămâie şi cu uşa de tămâie-(text Moldova)
În unele locuri din Transilvania ,cu o seară înainte,copiii colindători rămâneau în şcoală şi dormeau acolo.Ce mai năzdrăvănii,ce mai veselie !Amintiri ale copilăriei mele poate şi a voastră....La miezul nopţii ei se urcau pe un deal cel mai înalt ,aveau pregătite ,de cu ziuă ,lemne şi aprindeau un foc mare.E un foc cunoscut în satele de jos ,din câmpie,până hăt departe...De acolo de pe deal ,încep să-şi strige,peste sat colindele..
 În multe sate,diferitele grupuri de colindători pleacă de la biserică,cu binecuvântarea peotului,luând fiecare o altă direcţie în sat.Pleacă în ordinea inversă a vârstei:cei mici mai întâi,după-amiază până pe înserate,iar cei mai învârstă pleaca  pe seară şi colindă mai mult în puterea nopţii sau chiar ,,noaptea pe la
cântători". Era o pregătire pentru colindat ,dar şi o pregătire  pentru a primi colindători.Primirea colindătorilor echivala cu primirea lui Hristos.De aceea porţile erau ţinute deschise.Colindatul se făcea in seara de Ajun.
               Cum o spun multe colinde,seara de Ajun este o seară mare!
Tocmai pentru că se face o bună vestire a bucuriei Naşterii lui Hristos-Mesia,Mântuitorul lumii,confirmare făcută de Arhanghel cu nouă luni în urmă. 
                                Hristos este acum oaspetele lumii vestit de oaspeţii colindători
              
    Noaptea de Ajun este de priveghere bucuroasă,asa cum naşterea oricărui copil pe lume este ,în mod normal,întâmpinată cu emoţionată veghe.Şi,atunci,cum să nu ceară colindătorii:
                                ,,Sculaţi,sculaţi,boieri mari!",,aprideţi făcliile"-colind Ardeal
    Venirea lui Hristos face din toţi cei care-L primesc boieri mari,iar curţile lor devin curţi împărăteşti,numai bune de petrecere,,Masa să vă'ncărcaţi" În multe părţi,aşa cum o arată culegerile existente,unul dintre colindele nelipsite,de frunte,este însăşi cântarea bisericească pe care o costituie troparul praznicului:,,Naşterea Ta,Hristoase,Dumnezeul nostru,răsărit-a lumii lumina cunoştinţei ;că întru dânsa cei ce slujeau stelelor de la stea s-au învăţat să se închine Ţie ,Soarele dreptăţii,şi să Te cunoască pe Tine,Răsăritul cel de sus;Doamne,mărire Ţie!"
Este un text de mare frumuseţe poetică şi de o profundă teologie.Dominanta lui este lumina.Lumina de multe feluri. O dată cu Hristos răsare lumii lumina cunoştinţei.
   Ceea ce ignoră destul de mulţi dintre creştini este faptul că venireape lume a Fiului lui Dumnezeu întrupat este un eveniment care are explicaţii în ceeace priveşte cunoaşterea.Prin Hristos Revelaţia atinge punctul ei maxim,este împlinită desăvârşit.Hristos asumând firea omenească,S-a coborât la putinţa de sesizat a omului,a simţurilor sale şi a raţionalităţii sale.Chenoza e maximă! Pe măsură ,şi foloasele omenirii.
Dacă apariţia unui copil obişnuit schimbă complet viaţa unei familii,venirea Pruncului Iisus cu atât mai mult viaţa întregii omeniri.Pruncul venit acum pe lume este numai aparent,după chipul smerit pe care l-a luat,un copil ca toţi copiii,în fond este un copil cum n-a mai fost altul pe lume,este chiar Dumnezeu,este Fiul Sfânt,lucru pe care colindele îl afirmă cum nu se poate mai direct şi clar.Este Fiul cerului şi Domnul pamântului,un Domn preabun,un Domn frumos,nâscut din Duhul Sfânt ,la Care Dumnezeu râde(Ed.Saeculum 1977-Sărbători la români)
  Pruncul acesta este spălat cu vin,limpezit cu apă şi miruit cu mir.Uneori Pruncul plânge.Nu plânge pentru că nu ar avea cu ce să se joace,cum pare să creadă Maica Lui,care,ca să-L liniştească,Îi promite ,,două mere argintate"sau ,,două mere aurele"
Nu,El plânge cu gândul la Patimile Sale de mai târziu:
                             ,,Nu plâng,maică ,de aceea
                              Ci uită-te,maică'n jos
                              Acolo'n josu,mai din jos,
                              De vezi fauri făurind
                              Mie piroane făcând"-colind din Ardeal

  În alt colind,Maica plânge şi ea cu lacrimi ,,grele ca pietrele" şi ,,mari ca merele "văzând cum se meştereşte deja pe lume la crucea răstignirii Fiului ei.
  Colindele fac,de altfel,foartea adesea legătura între bucuria Naşterii lui Hristos şi jalea Patimilor Lui( Ardeal -Muntenia)
  Marea veselie a Naşterii poartă în ea şi dramatismul Patimilor,dar şi imensa bucurie ulterioar ,cea a Învierii.Sunt colinde în care patimile sunt prezente foarte amănunţit:
,,La naşterea lui Hristos
Toţi oamenii-au fost voioşi
Când au fost la răstignire,
Toţi am fost cu tânguire
Când a fost la'nmormântare,
Toţi am fost cu supărare
Vineri pe la doisprezece
Clopotele le trăgeau
Pe Iisus Îl răstigneau
Cuiele I le băteau
Sângele pe stâlpi curgea
Maica sfântă că-l oprea
Şi'n biserică-l ducea şi din gură-aşa zice:
Acesta-i sânge curat
Că-i din trup nevinovat
Acesta-i sânge cu milă
Că-i din trup fără de vină
Acesta-i sângemilos
Că-i din trupul lui Hristos "- Colind din Ardeal

 Într-un colind se spune chiar de acum,de la Naştere,căci Naşterea este numai un început de drum:
   ,,Bucură-te,Sfântă Cruce,
    Bucură-te,lumea-ţi cântă
    Şi-ţi cântă cu glas de jale
    Pentr-a lui Adam greşale
    Dar noaptea El o'nviatu
    şi pe noi ne-o mântuitu"
                Prin venirea lui Hristos ,pământul este acum primenit,înnoit ,înfrumuseţat
  ,,De când Domnul S'a născutu
Şi pământul s'a făcutu,
Şi cerul s'a ridicatu
Pe patru stâlpi d'argintu
Mai frumos împodobitu"
            Naşterea lui Hristos este ca o nouă facere a lumii care se repetă an de an
 În colinde sunt prezente atât începutul oamenilor din grădina Edenului 
  ,,Raiule ,grădină dulce,
De la tin',nu m'aş duce
De mirosul florilor,
De para făcliilor şi fumul tămâielor "
 Prin Naşterea lui Hristos în trup a devenit posibilă redeschiderea raiului.Pruncul abia născut ţine în mâini şi se  joacă cu chile raiului.
 Adam şi Eva ,a căror cădere este reanimată în numeroasele colinde ,sunt acum ,,recuperaţi"
tocmai prin Patimile lui Hristos.Se ştie că printe puşinii privilegiaţi a fi martor ai Naşterii se numără păstorii.În colinde,aceştia uneori sunt trei şi par a fi descinşi direct din Mioriţa
  Spune o cântare în Biserică ,luată din Evanghelia lui Luca(2,14)
   ,,Slavă între cei de sus lui Dumnezeu,pe pământ pace,între oameni bunăvoire "Este o cântare îngerească.E veselie pe pământ,dar e veselie şi mai mare în cer,unde în capul mesei stă Dumnezeu cu Fiul Său,înconjuraţi de ceata sfinţilor.Sfinţii cei mai prezenţi sunt Vasile,Ion,ale căror sărbători sunt aproape,Ilie,Toma .Dar cel mai des întâlniţi sunt Maica Sfântă şi Sfântul Ioan formând împreună cu Pruncul Hristos treimea rugătoare pe care Biserica o numeşte Deisis.Şi mai apar mereu şi cinstiţii trei Crai de la Răsărit,venind să se închine cu darurile lor simbolice :aur,smirnă şi tămâie.
  O seamă de colinde nu sunt lipsite de un umor sănătos,în ton cu sărbătoarea.Astfel ,într-unul din ele îl vedem pe ,,Crăciun bătrân ,cum vine el mereu ,deşi are un cal ciumpăvit,care ar trebui potcovit cu potcoave de colac,prinse cu cuie de cârnat,bătute cu baros de cardaboş,iar apoi adăpate cu o vadră de vinarsu"
 La sfârşitul colindării se cântă un colind de încheiere,prin care se urează gazdelor să rămână ,după trecerea colindătorilor,sănătoase şi voioase .Bucuria adusă de colindători nu-i ca orice bucurie trecătoare.Plata colindătorlor se făcea ,cu colăcei,covrigi,nuci,mere,poame,dar nu lipseau nici gologanii.
  În ziua de Crăciun ,după Liturghie,în multe locuri se colindă la biserică.Se împărţeau pizărei -nişte colaci speciali,alune,nuci,mere.
   Dar misiunea copiilor nu se termină odată cu colindatul din zilele de Ajun şi de Crăciun .Urmează ,sorcova, pluguşorul şi câte altele,până după Sfântul Vasile.Crenguţele puse în apă la Sfântul Andrei pentru sorcove erau date deja în floare-,,florile dalbe de măr ".În multe rânduri,colindele românilor ,născute la umbra Bisericii,se arată a fi o slăvire aPruncului Iisus .Ele exprimă simplu o teologie nebănuit de profundă.Felul în care se abordează temele arată o nesfârşită delicateţe.
 După atâta colindat,după atâtea pregătiri făcute întru întâmpinarea Naşterii Domnului,o anumită osteneală se insnuează în toţi,colindători şi colindaţi.
   Dar nu era bai ,căci ,,Ce ne-aduce Moş Crăciun?
                                         Tot ce e frumos şi bun "
  Uneori ,din toată sărăcia,cum se spunea alteori,din preaplinul dăruit de Dumnezeu,românul este chemat să nu uite că venirea lui Hristos s-a petrecut pentru ca el să fie creştin adevărat şi să nu uite de cei de lângă el care sunt necăjiţi sau,oricum,mai necăjiţi decât el.
                                     ,,Şi nu uita,române,când eşti vesel să fii bun !"

 Am ezitat  mult dacă în acst text să folosesc timpul trecut sau timpul prezent.Până la urmă am ales prezentul. Dacă cele de mai sus se păstrează,desigur,într-o măsură mai mică în satul românesc contemporan,ele se păstrează deplin ,negreşit,la Dumnezeu.
   Oricum,fiţi,dacă se poate,în rândul vestitorilor de bine către cei cu care aveţi îndeosebi de-a face:
                                                       ,, Voi,acum,copiilor,
                                                          Şi voi,buni părimţilor,
                                                          Lăudaţi şi cântaţi,şi vă bucuraşi..,
                                                         Că ni S'a născut Hristos,
                                                          să ne fie de folos "-Ardeal 
                                                  Text : Costion Nicolescu
                                      Mic tratat de iubire