Pentru ca nu stim transforma starile psihologice in stari duhovnicesti.
Sa zicem ca un om-mi-a spus un cuvant care mi-a cazut greu,si am primit
,,lovitura"ca pe o sabie in inima.Nu pot evita aceasta durere;ea este reala.
Insa exista doua moduri de a reactiona.As putea reactiona psihologic si sa zic:
Cate nu am facut pentru tine,m-am rugat pentru tine,m-am purtat cu grija
fata de tine sa nu-ti ranesc sufletul,te-am ajutat mereu ,te-am iubit,am suportat
mustrarile tale,si tu acum ma minti ,ma ranesti,te porti urat cu mine ,
cata nerecunostinta!Nu esti un om bun.
Acesta este o reactie gresita ,inversunata ,dar asa reactionam noi in lume.
Or acest fel de reactie ma distruge pe mine,si pe cel de langa mine.
Cand reactionam duhovniceste ,cea mai buna cale este sa inteleg ca,
desi durerea mea este reala nu pot face nimic in privinta ei,pot totusi insa
sa-mi intorc repede gandul si sa vorbesc cu Dumnezeu,sa-mi inalt mintea la
Dumnezeu si sa zic:,,Doamne ,Tu m-ai vazut in somnul trandaviei,al mortii
,si a nepurtarii de grija si ai trimis pe ingerul Tau sa ma trezeasca prin durerea
produsa de acest om,Miluieste-l pe el si pe mine si iarta-mi toate pacatele.
Face-ti aceasta experienta,si ve-ti vedea ca dupa o vreme,durerea din inima se
preschimba intr-o asa de mare mangaiere,linistire.si la sfarsit ma voi simti
intarit.
In lume oamenii stabilesc o scara a desavarsirii duhovnicesti dupa criterii
omenesti si spun:
,,Daca am citit o slujba pe zi,sunt pe prima treapta a scarii.Daca am citit doua
sunt pe treapta a doua.Daca am citit toate rugaciunile de peste zi sunt desavarsit
Aceasta este o socoteala psihologica si nu este deloc adevarata.
Avem o scara data de Sf Ioan Scararu,care nu da gres,mai adevarata.
Ce reactie avem atunci cand suntem jigniti,raniti?
Daca suntem jigniti si ne silim inima sa nu ripostam,atunci am pus piciorul pe
prima treapta a scarii.Daca nu, numai ca nu ripostam,ci ne si rugam pentru
cel care ne-a ranit,atunci am pasit pe a doua treapta,a urcusului duhovnicesc.
Daca ne rugam si ne pare si rau pentru persoana acea ,ca si-a vatamat in
primul rand sufletul lui ,facandu-ne aceasta atunci suntem pe treapta a treia.
Cel ce raneste se raneste pe el in primul rand si vedem acest lucru prin faptul,ca
traieste o falsa fericire si liniste la inceput, dupa un timp simte o neliniste,
o durere si iar ajunge nefericit-pentru ca s-a ranit si a ranit .Si astfel descoperim
in clipa cand suntem raniti,unde ne aflam .Daca ne infuriem si raspundem
inapoi cu rautate,inseamnaca inca nu am pus piciorul pe aceasta scara.Deci
trebuie sa invatam sa ne schimbam starea sufleteasca prin rugaciune si
gandire duhovniceasca ,primind durerea dovedim in mod concret ca avem
dragoste.Plansul,durerea,primirea ocarilor,rugaciunea,postul,toate au un
singur scop:descoperirea,,adancului inimii"adica mintea sa gaseasca
,,adancului inimii",si acest lucru se face prin smerenie,pe cand mandria o
ingroapa.Cel mandru nu-si mai poate simti inima-el nu are inima pentru ca
slava desarta acopera cu totul inima.
Asa ca trebuie sa trecem prin durerea smeririi ca sa descoperim inima
Una din rugaciuni ar fi ,,Slava Tie,Doamne! ori Multumesc Tie ,Doamne!
Asa ca trebuie sa incercam aceste lucruri
,,Gustati si vedeti,ca bun este Domnul"
Doamne Ajuta!
