Un suflet dominat de cel rau

    
                                                                                                 Text C....

Un suflet care este dominat de cel rau,traieste in iluzia ca este centrat in realitate pe adevar.
 El suprapune minciuna peste constiinta lui,pentru ca diavolul il mentine inconjurat in voalul
puterii si al mandriei,anulandu-i tot mai mult contactul cu realitatea.Cel cuprins in aceasta
inselare se afla intr-un pericol inimaginabil,pentru ca prabusirea ii va fi direct proportionala
cu inaltarea (omul mandru se inalta).
 Ceea ce este groaznic este ca el se inconjoara cu oameni slabi,dependenti,covarsiti de  lipsuri
si nevoi,si astfel el se afla in plina vulnerabilitate,pentru ca nu mai poate fi ajutat de cei din jurul
lui .Anuland din start oamenii cu personalitate,oamenii puternici ,echilibrati din preajma lui ,
oameni care i-ar risipi valul inselaciunii,pentru ca el nu-i poate tolera,nu-i suporta,ii respinge
pentru ca-i distruge imperiul fragil al minciunii,isi anuleaza ,de fapt sansele de salvare.
  Singura modalitate prin care cineva aflat intr-un stadiu de mandrie mascata care totusi traieste
intr-o suferinta cumplita,poate fi salvat este rugaciunea necontenita si o revarsare neconditionata
a iubirii lui Hristos asupra sa.
 Un astfel de om starneste prin manifestarile lui,revolta,dorinta de a lovi si a fi lovit,de a pedepsi.
Daca  reusim, cu ajutorul lui Dumnezeu ,sa trecem peste aceste prime impulsuri,vom vedea ca in
spatele urletului autoritar,al exteriorizari in forta si stapanire ,al rasului detasat,al lipsei de griji
se ascunde da fapt,un murmur tanguitor ,o voce stinsa a sufletului sau robit ,o rugaciune abia
soptita:Ajuta-ma..ajuta-ma ,te rog..nu ma lasa !
 Numai Iisus Hristos ne poate pregati inima pentru a auzi aceasta soapta,pentru ca acest murmur
nu este al buzelor,ci al sufletului,al inimii.Cel cazut in mandrie,in slava desarta,in lacomie,in
invidie,in egoism,in ura,in desfranare,in curvie si in preacurvie,in obsesia de a poseda bunuri
materiale sau in orice fel de patima transmite asupra lui:
ochilor nu ma privi-ti!
urechilor:astupati-va,sunt grotesc!
pumnului:loveste-ma!
gurii si buzelor:ocarati-ma !
mintii :judeca-ma si condamna-ma!
Si astea toate intr-un murmur interior.
Noi cei care am trait sub robia acestor pacate,ne vine sa distrugem aceasta manifestare
nefireasca a raului,cu atat mai mult cu cat ne aducem aminte de cum eram noi,pentru ca-mi
pune in evidenta cum eram si cum puteam deveni!
 De fapt agresiunea noastra fata de cel cazut isi are radacina in agresiunea mea fata de mine insasi,
este agresiunea fata de omul cel vechi,pe care il mai confund cu fiinta mea integrala,neintelegand
modul in care Hristos restaureaza si rascumpara mereu in fiecare clipa,prin jertfa Sa,sufletul
nostru.
...De fapt cel cazut si cuprins in patima,desi pare atat de fericit si plin de sine,poarta mereu o
licarire adanca in inima lui,o soapta a sufletului in care-i poti simti si resimti tristetea tragica,
neputinta de a se salva.
 Te va lovi,te va jigni,va incerca sa te determine sa te razbuni,pentru ca el este cuprins salbatic
in patima
Trebuie doar sa rezistam!
Sa cerem  mereu ajutorul lui Dumnezeu si rezista in rugaciune si iubire!
Iubirea lui Dumnezeu ii va topi inima.Nu va intelege si asa se va sparge totul  treptat in mintea
lui,tot edificiu minciunii,mintea lui nu va intelege cum NU se naste in tine ura,revolta,
resentimentul,razbunarea.
  Stai in rugaciune,in har,in Liturghie si in Taina Iubirii lui Hristos,stai neclintit,si asculta-i acel
murmur tainic a acelui cazut.Pe masura ce-l asculti,el se amplifica,aceasta este o taina
extraordinara .Cand omul cazut isi va auzi propriul murmur,propria tanguire a sufletului,
propriul dor,propria dorinta de a-L  chema pe Dumnezeu,poti considera ca a inceput drumul sau
spre casa cereasca.Ascultand ceea ce celalalt nu poate sa auda din sine insusi inseamna sa avem
dragoste,rabdare,mila de omul cazut.
                                                                 A sti sa asculti e o arta.
 Eu nu am inteles acest lucru pana ce Dumnezeu nu mi-a trimis oameni care sa auda tanguirea
sufletului meu.
Vuietul mintii mele,vartejul gandurilor,furtunile dezlantuite ale propriilor mele obsesii,ganduri,
frustrari,nevroze,tot trecutul meu,tot prezentul meu,cu toate conexiunile pacatelor mele,
a neamului meu,urlau cu strigat puternic,asurzitor in mine.
Cum puteam sa-mi aud inima,dorul inimii,singur?
                        Mare este iubirea si mila lui Dumnezeu !