Din pacate se intampla acest lucru foarte des.De ce?
Parintii au o mandrie pe care nu au putut sa si-o satisfaca
prin realizarile lor, si daca nu accepta aceasta realitate atunci,se
revarsa aceste asteptari asupra copiilor.De genul:macar copii mei
sa fie cineva,daca eu nu am reusit.
Insa nimeni nu reuseste sa fie ,,cineva" incat sa-si satisfaca dorinta
sufletului,pentru ca omul oricat ar avea tot nemultumit este.Si de ce?
Pentru ca a fi ,,cineva"in sensul profund al cuvantului ,este sa fii
perfect.Si parintele care nu stie ori nu intelege acest lucru ii pune pe
copil sa faca acea realizare.
De obicei ,parintii care nu prea si-au facut lectiile cand erau mici,
isi bat copiii sa fie premianti,in felul acesta sa-si compenseze trecutul.
Si sigur ca o sa-l iubeasca mai mult pe cel care i se pare mai ,,,istet"
si raspunde mai mult asteptarilor sale.Astfel va determina pe celalalt
copil sa intre in jocul invidiei,a urii,a judecatii,si am pierdut tot.
Nu face diferenta si nu le scoate ochii pentru ca fiecare e unic prin
felul sau.Iubeste-i asa cum sunt. Nimeni nu poate trai in locul altuia.
In cazul nostru, copilul este ca un pui care a cazut din cuib
inainte de a-i creste fulgii. Nu poate sta pe picioarele lui,
iar despre aripi ce sa mai vorbim!
Se smiorcaie cu ciocul in pamant, umilit si nefericit.
Timpul cand ar fi trebuit sa invete sa paseasca pe primele trepte
ale scarii vietii lui a trecut. Au facut-o in locul lui-parintii.
Fara sa-si dea seama, au luat-o pe scara copilului dorind
sa traiasca pentru el. In numele binelui.
Visul de aur al parintilor s-a prabusit.
Copilul s-a dovedit a fi un neadaptat la viata.
Foarte multi parinti continua sa faca aceeasi greseala
si cand copilul devine adult. Acum ii distrug viata de familie.
Asfel, poti elimina sursa problemei.
Ajungand la originea problemei, o poti rezolva,
cu speranta ca e o data pentru totdeauna.
