Cand sunt fara Dumnezeu ,mi se face frica,si in loc sa intru in rugaciune,aleg aceasta
forma de autosustinere deasupra fricii,care de fapt este o forma subtila a mandriei.
Mandria este un consumator incredibil de energie,pentru ca este o falsa situare,o falsa
raportare si o falsa miscarea a sufletului,care bolnav si nemangaiat,si-a pierdut firescul.Un
suflet linistit,care are pacea lui Dumnezeu este bine situat,bine pozitionat,in firescul lui,nu-si
consuma energia pana la epuizare pentru a crea o falsa aparenta de stralucire.Cand pierdem
legatura cu Dumnezeu ,intram inevitabil in mandrie,mandria de a crede ca ne autosustinem
singuri ,ca ne suntem noua insine de ajuns,excludem pe Dumnezeu si pe ceilalti,si este un izvor
de moarte nu de viata.
Cand sufletul intra si primeste Taina de la Dumnezeu se elibereaza de toate complexele de
inferioritate si superioritate,renunta sa mai traiasca in fictiv ,in nefiresc,intr-un univer suprapus
peste cel real,de catre propriile noastre consructii si a celui rau.
,,Frica de Dumnezeu este inceputul intelepciunii"
Noi oamenii traim frica fata de Dumnezeu gresit.
Iata cum .
Confundam, persoana care ne-a ranit in timpul vieti noastre(tata,mama,bunica etc.)
cu Dumnezeu ,ceea ce este fals.
Adevarata frica de Dumnezeu nu este frica de pedeapsa Lui,pentru ca noi stim, ca pacatuim
gresim si meritam pedeapsa ci adevarata frica sfanta este a sufletului risipitor ca nu va fi
primit in iubirea cea mai dejos a Tatalui,ca in parabola fiului risipitor.Omul care se vede pacatos
doreste doar cele mai de jos ale raiului ,firimiturile,precum dorea fiul risipitor intoarcerea la
tatal lui recunoscandu-si pacatul, greseala,dorind sa stea in grajd cu crescatori de porci decat sa
se lipseasca de dragostea tatalui lui.Aceasta este de fapt cunoasterea Tatalui care
ne iubeste asa cum suntem neconditionat, care asteapta in tacere si iubire
reintoarcerea noastra si acest lucru se implineste doar cand ne iubim Tatal .
Deci adevarata frica a sufletului risipitor este ca Tatal nu ii va oferi sansa intoarcerii !
Dumnezeu insa este un parinte extraordinar si bucuriaLui este mereu deplina .Caci va echivala
pedeapsa cu iubirea
Ce este iadul daca nu,imposibilitatea sufletului de a simti iubirea lui Dumnezeu.
Iertarea nu este posibila fara iubire Iertarea este o ruptura fata de logica pacatului ,un salt
care anuleaza resentimentul.
Cred ca sufletul care se teme de Dumnezeu ca-L pierde a pus un inceput bun,dar teama de
pacat ne tine TEMPORAR departe de infaptuirea pacatului,pana nu intram in iubirea ,
fie ea si cea mai de jos a Tatalui nu putem incepe pocainta,dar si calea catre iubire nu este alta
decat calea pocaintei.
Schimbarea mea (a noastra) nu imi pare posibila cata vreme mintea,ratiunea,sufletul meu
nu se vindeca in Hristos.Cand spun:vino,Doamne,sau faca-se voia Ta ,Il las pe El sa fie intru
mine.Lupta este mai usoara si mandria inutila,de vreme ce meritele nu sunt ale mele.
Schimbarea incepe si se infaptuieste cand voia mea se uneste cu voia lui Hristos !
Cand Hristos ne invata sa spunem:faca-se voia Ta,este dorul nemarginit de a ne cuprinde
in imbratisarea Parintelui .De aceea a venit la noi,de aceea a intins bratele pe Cruce,Dumnezeu
adevarat din Dumnezeu adevarat,iar cand ne-a lasat Mangaitorul,Duhul Sfant a stiut ca fara
El ne-am rataci .
Fiecare suflet care a simtit iubirea ,care a gustat din iubirea lui Hristos nu se poate sa nu vrea
mai mult.Sufletul meu nu salta de bucurie DOAR pentru ca este iubit!Sufletul meu salta de
bucurie pentru ca iubeste!Adevarata fericire nu este doar sa ma simt iubit,ci sa iubesc,sa simt
cum ies din inima mea,din inima fiintei mele pentru Dumnezeu si pentru aproapele meu.
Recunostinta si multumirea cresc in mine ,primind,si sufletul meu se inchina pana la pamant
pentru acestea.Bucuria in schimb ,creste daruind,sufletul meu creste pana la cer daruind.
Minunat esti Doamne!
Text scris de C.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.