De ce socotim virtutea ca fiind prostie,iar pacatul fiind virtute?

De ce aceasta intoarcere pe dos a lucrurilor,a esentei omenesti,de a savarsi virtutea?
De ce are placerea aceasta putere constrangatoare in fata careia sufletul omenesc,devine
rob pacatului?
De ce merita omenirea asemenea rasturnare de valori?
 Adam fata de noi nu cunostea raul ,ca sa-si poata puna una din aceste intrebari ,noi insa
cunoastem ca raul e rau si binele e bine ,datorita caderi lui Adam ,si probabil el nu ar mai
fi cazut in pacat,de aceea putem spune ca noi suntem in masura de a nu mai pacatui.
 Acest iad viitor se gaseste si pe pamant prin pacat,si il traim prin lipsirea sufletului de
Dumnezeu.Prin savarsirea pacatului de fapt noi cadem de buna voie.Avem tot ce ne trebuie
pentru a crede,si reusi impreuna cu Dumnezeu,rugaciunea,constiinta,cererea de ajutor catre
Dumnezeu,Scriptura,dar aceasta pacatoasa chemare a pacatului pare mai dulce si mai
interesanta pentru om.
 Pentru cei care pun la incercare curatenia sufleteasca,ii rog sa se gandeasca cat de absurd
este sa spui ca non-valoarea poate avea pe orice fata ai intoarce-o vreo valoare.Pentru
simplu fapt ca la baza curateniei sufletesti (fecioriei-aici nu ma refer doar la fecioria in sine ,
ci la puritatea gandurilor ,vorbelor,faptelor ) sta inaltimea spirituala,vom realiza ca nu are
rost sa ne coboram in pacat si placere:exemplu:,,Nu tot ceea ce exista ne este de folos"
  Citisem o controversa a cuiva care isi arata indignarea fata de rugaciunile in care s-ar fi
atacat identitatea umana,prin,,am gresit mai rau decat dobitocul"Aici este de fapt baza
gandirii Sfintilor ,care realizau coborarea omului prin pacat mai jos (in urma)dobitocului,
spiritual vorbind ,caci este baza chinurilor iadului,defapt ratiunea omului care NU s-a
supus (cum era corect)constiintei si care drept urmare a implinit pacatul prin faptele sub
fire,pe care animalele nu le fac.

                                          Doamne lumineaza mintea noastra!