Text C....
Intoarcerea nu este posibila in mod real decat prin pocainta.Suna atat de metaforic,atat de
bisericesc,dar aici e cuprinsa o realitate cat se poata de concreta.Exista miscari de cadere ale
sufletului,care deschid in noi posibilitatea permanenta ca raul sa ne cuprinda adesea,dupa
bunu-i plac.Nu reusesc acum sa exprim altfel acest gand ,decat utilizand cuplurile:
cadere-ridicare;
deschidere-inchidere.
Parerea de rau(pocainta)dar nu ca o forma gresit inteleasca de autoviolenta,autoagresivitate
abuziva si drastica,ci ca redeschidere catre bine.atat catre mine, catre aproapele meu si deci catre
Dumnezeu,pune sufletul meu in miscare intr-o directie opusa adica il RIDICA. Si nu cu de la
sine putere (de la mine ca om)ci prin har de la Dumnezeu ,pocainta(curata si adevarata)
inchide poarta raului si simultan deschide printr-o miscare (atat de simpla!)fereastra catre
lumina,catre bine,catre Domnul Hristos.
Ce ciudat nu?!
Noi credem gresit ca pocainta inseamna o constrangere exterioara in interior,o bruscare a
sufletului,o retezare a placerilor dinspre exterior inspre interior.De fapt pocainta vine dinauntru
in afara.In greaca pocainta se numeste metanoie,ceea ce reprezinta:schimbare,reorientare a
sufletului meu catre har ,catre Duhul Sfant,catre Dumnezeu.
De aceea noi cand intelegem gresit ,ne apucam adesea sa facem pocainta de capul nostru,dupa
regulile noastre,dupa interdictiile noastre personale,si apoi ne revoltam pe noi insine ca nu
avem nici un rezultat,ca sufletul nostru ramane la fel de bolnav.
Cand de fapt pocainta este atat de simpla:nu implica nici un efort supraomenesc,nu e nimic
din ceea ce mintea noastra sau diavolul ne sugereaza pentru a amana totul.
Nu trebuie decat sa te opresti o clipa in fata unei icoane(nici macar icoana nu este necesara)
si sa spui simplu si sincer:
Doamne ,am luat-o pe cai gresite,am luat-o razna,m-am incurcat,m-am ratacit,am gresit,(sau
orice alta forma extrem de scurta)Ajuta-ma,indruma-ma!
De aceea ,pocainta ca poarta catre inviere este posibila intr-o fractiune de timp.
Exemplu:talharul de pe cruce.
Dupa acea fractiune de secunda extraordinara in care sufletul nostru s-a rasucit
catre Dumnezeu,tot ceea ce urmeaza nu este decat o permanentizare a pocaintei,o adancire a
bucurie de a fi cu Dumnezeu,in bratele Lui,de a ne intari in bine prin Sfintele Taine(Impartasania)
de a ne fixa in libertatea lui Dumnezeu,de a ne elibera tot mai mult si mai mult din legaturile
pacatului,de a respira cu ambii plamani aerul curat,de a inota cu ambele brate,de a alerga cu
ambele picioare.Atat de des uitam ca in pocainta Dumnezeu nu este un zeu crud si rece care
sta la la capatul drumului,ci este prietenul nostru de drum,El ne insoteste pe drum
si vorbim cu El in rugaciune,(rugaciuni simple)in acest drum al reintoarcerii noastre.
In Pilda Fiului risipitor ,simt ca intreaga istorie a umanitatii e cuprinsa in ea,si la nivel individual
viata mea.In Taina Iubirii de Dumnezeu si de aproapele este cuprinsa toata lumeea,Adamul
intreg.Incep sa inteleg caTraditia nu este ceva separat de Sfanta Scriptura,ci este implicata de
Revelatie si deci de Sfanta Scriptura.Renuntand la Traditie ,de fapt,majoritatea cultelor,s-au
re-expus inutil caderilor si ereziilor pe care unitatea initiala a Bisericii a avut forta si logistica
sa le invinga prin impreuna lucrare cu Sfantul Duh,deci riscurile sunt uriase,deoarece pentru
fiecare suflet vrajmasul duce o lupta teribila.Iar la final ,daca va birui acel suflet,va descoperi ca
a dus individual lupta dusa de Sfintii Parinti,si va intelege ca nu a facut decat sa reitereze intraga
Traditie in anii vietii lui.Si ca Dumnezeu a fost mereu ,pas cu pas,alaturi de el.
Doamne Iti cer mereu cu umilinta,rabdare si cu bucurie,sa nu ma lasi sa ma grabesc.
Ceea ce-mi dai sa inteleg,da-mi si sa iubesc,altfel sufletul meu nu poate duce.
Doamne ajuta!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.