Este o călătorie pe o mare necunoscută în care pândesc din toate părţile primejdii :aici furtuni,dincolo stânci scufundate,mai încolo vârtejuri de ape şi curenţi ascunşi.Cât de atent şi cunoscător trebuie să fie cineva pentru a nu pieri ?
Pentru toţi oameni care însetează după învăţătura duhovnicească şi mântuire,să ne fie îngăduit să înfăţişăm cele două căi principale ale vieţii :a mândriei şi a smereniei.Atunci când semănăm nu toate seminţele pier,nu toate sunt ciugulite de păsările cerului.Mare parte din ele cad totuşi şi pe pământ bun.Dacă nu am avea această încredinţare ce semănător ar mai porni la semănat ?Iar în semănatul duhovnicesc deseori se întâmplă şi minuni,cu ajutorul lui Dumnezeu Cine ştie ?Poate chiar sămânţa căzută pe piatră va afla acolo o crăpătură şi va răsări!Adesea pe stâncile golaşe ale munţilor cresc minunaţi pini uriaşi.
Ştiţi,oare,care este cel dintâi păcat care a apărut în lume ?
Înainte chiar de a fi existat furturi,minciuni,înşelăciuni,ucideri,desfrânări,lăcomie,vorbire de rău,mânie,pizmă şi celelalte,a fost mândria.Unul dintre primii şi cei mai luminoşi îngeri ai lui Dumnezeu -Lucifer- s-a mândrit înaintea lui Dumnezeu şi a voit să fie asemenea Celui de Sus.Dar această mândrie nu l-a înălţat ,ci l-a doborât în cele mai de jos ale pământului.În loc să devină dumnezeu a devenit Satana cel întunecat.Această mândria a pus început răului în lume.Din ea s-au născut şi toate celelalte păcate.Ea a fost cea care a pirdut neamul omenesc.Ea este temelia iadului,izvorul patimilor,cheia păcatului,pricină a căderii,cale spre pierzanie.Satana a pus stăpânire pe împărăţia întunericului şi s-a aşezat pe tronul mândriei.
Domnul Iisus Hristos ,Care a venit pe pământ să piară lucrurile diavolului(I Ioan 3,8)ne-a arătat leacul împotriva mîndriei,smerenia.Aceasta este cea dintâi virtute pe care El a propovăduit-o în minunata Sa predică de pe munte.Fericirile încep cu dumnezeieştile cuvinte:,,Fericiţi cei săraci cu duhul,că a lor este Împărăţia cerurilor"(Matei 5,3)După mărturia unanimă a Sfinţilor Părinţi,cei săraci cu duhul sunt cei smeriţi.
Motto
Sacrificiul sacrificiilor e acela de a suferi si a muri pentru pacatele pe care nu le-am comis( ele nu sunt in Mine ) dar Le-am asumat si asta numai Iisus Hristos a facut !
Să biruiesc lipsa de măsură a răului printr-o iubire şi un bine fără măsură pentru că nimic nu dăinuie în afara iubirii !
Textele ce le pun la dispoziţia cititorului nu au intenţia să ofere răspunsuri finale,oferirea lor este parte a unui proces continuu de căutare,atât a mea cât şi a voastră.
Dumnezeu să vă binecuvinteze !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.