Semnul lui Iona reprezinta Calea pe care a umblat Domnul -piramina rasturnata-

                                     Semnul lui Iona reprezinta Calea pe care a umblat Domnul
                                                                   -piramina rasturnata-
                       
                                                                                                                        Text:Arh.Zaharia
                                                                                                       din: Largiti si voi inimile voastre!


 Biruinta a intrat in lume prin pogararea lui Hristos la iad si
apoi prin inaltarea Lui(cf.Ef.4:10).
 Cand Domnul ii propune lui Siluan iadul-si,prin Siluan,generatiei
noastre deznadajduite-El daruiete putinta pogararii,a plecarii
in jos;si ii dezvaluie mijlocul si calea catre smerenie,astfel
incat,devenind asemenea Domnului,sa poata dobandi biruinta
duhovniceasca.Aceasta este o calatorie duhovniceasca si
Arh.Sofronie,spune ca ,,cei care sunt calauziti de Duhul Sfant
nu inceteaza sa se osandeasca pre sinesi"in calatoria lor in jos,
spre Hristos,Care este Capul ,,piramidei rasturnate".El tine
toata greutatea piramidei pe umerii Sai si ridica pacatul lumii.
 Parintele Sofronie infatiseaza aceasta teorie a ,,piramidei
rasturnate"in cartea sa despre Sfantul Siluan.El spune ca
fiintarea intregii lumi este asemenea unei piramide:la varf stau
puternicii pamantului,care stapanesc natiunile(Cf.Mt.20:25),
iar la baza se gasesc masele.Dar duhul omului,prin firea sa,
cauta egalitatea,dreptatea si libertatea duhului si,prin urmare,
nu este multumit de aceasta ,,piramida a fiintarii".
 Atunci ce a facut Domnul?
 A luat aceasta piramida,a rasturnat-o si S-a asezat pe Sine la
baza,devenind astfel Capul ei.A luat asupra Sa greutatea
pacatului ,greutatea neputintei intregii lumi,si de atunci incolo,
cine mai poate intra la judecata cu El?
 Dreptatea Lui este mai presus de mintea omeneasca.Asfel,ne-a
descoperit noua (oamenilor)Calea Sa si,facand aceasta,ne-a aratat
ca nimeni nu poate fi indreptatit decat prin ea.Asadar ,toti cei
care sunt al Lui trebuie sa se pogoare,ca sa se uneasca cu El-
Capul piramidei rasturnate-pentru ca acolo adie,,mireasma"
Duhului Sfant,acolo se afla puterea vietii dumnezeiesti.Hristos
sustine singur piramida,dar apropiatii Sai,apostolii si sfintii
Sai,vin si impart cu El aceasta greutate.Cu toate acestea,chiar
daca nu ar mai fi fost altcineva ,El ar fi putut sustine piramida
de unul singur,pentru ca El este atotputernic;dar Ii place sa
impartaseasca totul cu apropiatii Sai.
  Cand omul constientizeaza toate acestea intelege ca trebuie sa
afle cu orice pret calea pogorarii,care este calea smereniei,si
sa devina apropiat al lui Hristos,Care este Incepatorul acestei
cai.
  Atata insemnatate avea pentru Domnul aceasta ,,pogorare" incat
atunci cand fiii lui Zevedei au cerut tronuri imparatesti,le-a
spus ca aceasta este nebunie.Altfel spus ,a cere sa te ,,inalti"
este nebunie,deoarece este calea lui Lucifer,care voia sa-si
aseze tronul deasupra tronului lui Dumnezeu.Adevarata cale a
unui stapan este sa slujeasca,sa se pogoare,sa fie cel din urma
 Tuturor celor care se cred pe ei insisi vrednici de inaltare,
fara sa bea paharul pogorarii,Hristos le-a spus o data pentru
totdeauna:,,Nu stiti ce cereti"(Mc.10:38)
 Cat despre Capernaum ,care cu trufie,,cauta semn"(cf.Mt.12:39)
Domnul i-a spus :,,Si tu,Capernaume,care pana la cer te-ai
inaltat,pana la iad te vei pogora(Lc.10:15)
 Insa El l-a ridicat si indreptatit pe vames care ,,nu voia nici
ochii sai la cer sa-i ridice"(Lc.18:13),ci implinea legea lui
Hristos,care zice:,,Cel ce se va inalta pre sine se va smeri si
cel ce se va smeri pre sine se va inalta"(Mt.23:12,cf.Lc 18:14)
 Vamesul si-a plecat capul si mintea ,si pogorandu-se si-a
aflat inima,iar in inima L-a aflat pe Dumnezeu(cf.Lc.18:10-14)
 Cand Domnul era slavit de oameni ,El nu Se temea de mandrie,
ci cautaintotdeauna sa ne dea pilda Calea Sa smerita,zicand:
,,Ca trebuie sa Se dea Fiul Omului in mainile oamenilor
pacatosi si sa Se rastigneasca si a treia zi sa invieze"
(Lc.24:7).Adica ne dadea pilda sa nu ne avantam la lucrurile
marete.
 Astfel ,Calea Domnului se intinde,prin moarte pe Cruce,pana la
partile cele mai intunecate ale iadului;tot asa si pogararea
in apele botezului.In botez,facem legamant ca vom fi
,,morti pacatului" si ,,vom via numai lui Dumnezeu" Botezul este
o urmare a pildei Caii Domnului .Cand ne pogaram in apele botezului
Il intalnim pe Hristos si ne imbracam in El(Gal.3:27),si ne
ridicam renascuti ,,intru innoirea vietii"(Rom.6:4),pentru ca El
S-a pogorat mai intai in ape si le-a sfintit.Pogorandu-ne mai
intai in apa,in ascultarea poruncii Sale,ne ridicam reinnoiti
 ,,Pogorarea" noastra inchipuie moartea Sa,si este o moarte
adevarata,pentru ca murim pacatului(stramosesc),iar,,ridicarea"
inseamna renasterea noastra ca fii ,,intru innoirea vietii"
 La fel si intampla si atunci cand ni se porunceste sa ne pogoram
la iad(aici e vorba de iadul din launtru nostru ,dar nu numai)
nu pentru ca sa pierim,ci ca sa putem face cunostinta
chiar si acolo cu minunata taina a dumnezeiestii si smeritei
iubiri care se pogoara pana in acele inspaimantatoare tinuturi
 Pentru ca astfel inaintea acestei iubiri marete sa ne putem
smeri pana in sfarsit si,la randul nostru,sa-I fim recunoscatori
lui Hristos in chip atat de desavarsit si de neclintit,astfel
incat,nici un loc,nici macar iadul,sa nu ne poata desparti de
Dumnezeu si Mantuitorul nostru(cf.Rom.8:35-39).
 Omul nu va avea niciodata deplina cunoastere a tainei lui
Hristos,daca nu va fi trecut el insusi,asemenea Lui ,prin iad
  Aceasta smerita calatorie in jos este calea pe care Sfanta
Biserica ne-o arata.Daca cercetam cu atentie gandirea sa,asa
cum este ea exprimata in rugaciunile sale,vom vedea din nou
aceasta indoita miscare de pogorare si ridicare.De exemplu,
inaintea slujbei botezului sau a Sfintei Liturghii,il vedem pe
slujitorul Domnului( calugar,preot )smerindu-se pe sine si
pogorandu-se in duh asa incat sa poata fi imbracat cu putere de
Sus,ca sa savarseasca slujba lui Dumnezeu si astfel sa fie
ridicat la cele de Sus ,impreuna(dimpreuna)cu credinciosii pe
care Duhul Domnului i-a incredintat lui.(Rugaciunea de dinaintea
Heruvicului).
 Aproape toate rugaciunile insemnate ale Bisericii se impart in
doua parti:prima parte este pogorarea in duh,a doua este
ridicarea prin strigatul credintei,lasandu-ne in grija
nemarginitei milostiviri a mult-milosardului nostru Dumnezeu.
 Ca sa ne dam seama de acest adevar ,este de ajuns sa citim
rugaciunile de dinaintea Sfintei Impartasanii.Prin pocainta
dobandim smerita plecare ,,sub mana cea tare a lui Dumnezeu,
ca sa ne inalte pre noi in vremea cuvenita"(1Petru 5:6)
 Acel minunat dascal din Scara,Sfantul Ioan Scararul ,spune
in capitolul sau ,,Despre pocainta"ca prin primirea de bunavoie
a osandirii si pedepsei ,scapam de pedeapsa cea vesnica"
          ,,Dumnezeu nu judeca de doua ori"
 Daca acum ne judecam noi insine de bunavoire,suntem slobozi
de jedecata ce va sa fie(cf.1 Cor.11:31)
 Judecata de acum inseamna sa ne cercetam pe noi insine in
lumina poruncilor Sale.
 Pogorarea este Cale Domnului Insusi ,insa ea duce la viata
si de aceea noi nu trebuie sa deznadajduim.Dupa intruparea
Domnului ,dupa pogorarea Sa la iad si inaltarea care i-a urmat
puterea acestei taine este nemasurat mai mare,pentru ca nu mai
exista nici un loc in lumea zidita care sa nu fie plin de energia
Fetei Sale.
 Trebuie sa subliniem in chip limpede ca toata puterea tainei
ce se ascunde in cuvantul,,Tine-ti mintea in iad si nu deznadajdui"
se datoreaza faptului ca pogorarea Domnului la iad a fost de
,,Bunavoie" si ,,Fara de Pacat"
 E s-a datorat numai ascultarii si dragostei Sale fata de
 Parintele Sau-Dumnezeu Tatal-si dorintei de a mantui pe omul
cel cazut.
 Iata de ce,pentru ca pogorarea noastra sa fie binecuvantata
si roditoare,trebuie sa fie de bunavoie si dupa porunca
Domnului.Este greu pentru noi sa-i intelegem profunzimea,fara
sa fi avut o traire similara.Totusi ,intrucat aceasta traire
este expresia traditiei vietii nevoitoare a Bisericii,
vom incerca ,referindu-ne la Sfintii Parinti,sa patrundem
pana la esenta ei si sa-i intelegem puterea ,fie si numai
in parte.
 Acest cuvant ,,Tine-ti mintea in iad si nu deznadajdui " este
o porunca a Domnului ,prin care suntem chemati sa-I urmam Lui
in pogorarea Sa,incredintandu-ne in acelasi timp milostivirii
Sale si mantuirii vesnice pe care a dobandit-o pentru noi prin
inaltarea Sa.Simpla deschidere a inimii spre a primi acest
cuvant si a-l implini in viata noastra atrage harul lui
Dumnezeu.Fiind Lumina dumnezeiasca,acest har descopera si
intareste acest adevar:Iadul este locul in care omul se afla pe
sine despartit de Dumnezeul dragostei"
 Omul afla acolo pacatul,nedreptatea ,saracia lui duhovniceasca.
 Aceasta cunoastere pentru om aduce pocainta sufletului.
 Pocainta este un dar pretios al lui Dumnezeu;este inceputul
smereniei si pregateste ,,salas" lui Dumnezeu in noi.Ea da
nastere curajului duhovnicesc
 Vedeti ,putem merge la un psiholog,si el ne va analiza si va
scoate la lumina toate neputintele si defectele noastre,insa
nu castigam prea multe cu asta.Dupa aceea,cadem in deznadejde!
 Dar cand harul lui Dumnezeu il descopera pe om vadindu-i
toata goliciunea ,toata neputinta,toata saracia (pentru aceasta
este nevoie ca fiecare sa aiba duhovnic-preot,asa ne vorbeste
 Dumnezeu)-acel har ii da si curajul sa le depaseasca.
           In aceasta consta deosebirea!
Putem merge la un psiholog ca sa ne cunoastem pe noi insine,si
aceasta poate fi un lucru bun,dar nu are valoare mare.Dar cand
Dumnezeu ne descoprera starea noastra cea adevarata,(si de obicei
se face prin duhovnic-dar nu numai)El ne va da si puterea sa o
depasim,iar acest lucru este de mare pret.
 De aceea prorocul spune:,,Doamne,arata-mi mie si voi cunoaste"
 Adevarata cunoastere de sine vine de la Dumnezeu prin
 cunoasterea lui Dumnezeu.Ca o trasatura a harului ,aceasta
cainta da nestere barbatiei duhovnicesti.Sfantul Simeon Noul
Teolog spune :,,Ce este mai viteaz decat<<o inima infranta si
smerita>> (Ps.50:18)Fara nici o greutate alunga multimile
cetelor dracesti si le urmareste pana in sfarsit
 Aceasta cainta este barbatia duhovniceasca ,intrucat este
singura stare in care omul ,insuflat de harul lui Dumnezeu,
indrazneste sa-si priveasca in fata saracia duhovniceasca,
si nadajduind ca Cel Ce i-a descoperit adancurile pustiirii
sale este,de asemenea ,in stare sa-l treaca nevatamat pe malul
celalalt,unde Se afla Dumnezeu,atribuind toata dreptatea lui
Dumnezeu in timp ce propria fata ii este acoperita de rusine
(cf.Dan.9:7)Pentru aceasta ,Sfantul Ioan Scararul zice ca
barbatia duhovniceasca inseamna biruinta,si este un dar pentru
urcusul nostru dohovnicesc
,,Fericiti cei saraci cu duhul ,ca a acelora este imparatia
cerurilor"(Mt.5:3)
 Sfantul Siluan in cantarea sa mult iubita:
Curand am sa mor si sufletul meu ticalos se va pogora in
intunericul iadului.Am sa ma chinui de unul singur in flacarile
intunecate,plangand dupa Domnul meu:Unde esti Tu,Lumina
sufletului meu?Pentru ce m-ai parasit?Nu pot trai fara de Tine>>
 In prima jumatate a ,,psalmului" el isi aseaza sufletul
in focul iadului,care stinge tot gandul patimas(mandria),in
timp ce in a doua parte se indreapta in duh catre dragostea
si milostivirea lui Hristos,pe Care Il cunostea si Il purta
in inima sa.In prima parte ,el isi croia drum,cu smerenie,in jos
o cale a pogorarii,pe care trufasul vrajmas (cel rau) nu o poate
urma.Vrajmasul vrea intotdeauna sa se inalte si de aceea,atunci
cand incercam sa ne pogoram,ne lasa in pace-el nu se poate
pogora.Drept aceea,atunci cand suntem chinuiti de ganduri,
mai lucrator decat rugaciunea este sa ne oprim,sa ne adunam
mintea in inima,si sa spunem:
 Doamne ,Tu stii ca sunt cel mai rau dintre toti!"
 Acest gand ,,arde "inima si atunci vrajmasul pleaca.
Este mai lucrator decat rugaciunea :este tot rugaciune
dar de alt fel.
 Si as dori sa inchei amintind cuvintele Sfantului Vasile
cel Mare :
,,Faceti de bunavoie ceea ce este de facut de voie.Nu crutati
viata care fara de voie se va lua de la noi"
 Altfel spus,trebuie sa alegem:ori sa traim pentru a muri,
ori sa murim (pacatului)pentru a trai(Cf.Mt.10:39)
 
                                                                                                                   Iertati.
                                                                                                            Doamne ajuta!
                                                                                                                Amin!