Noi nu suntem in liniste cu noi

Toti avem in noi viata,si totusi noi nu suntem in liniste cu noi,oare de ce?
Pentru ca noi nu suntem in noi,suntem inafara noastra.Pentru a invata sa traim in pace cu noi
si cu cei din jurul nostru trebuiei sa urmata o singura cale:
                                                          ,,de la minte la inima mea".
Aceasta cale inseamna sa lucram asupra mintii,ca sa unim mintea cu inima.Daca bagam o
minte imprastiata in inima,nu vom face altceva decat sa tulburam si mai mult apele inimii.
Mestesugul prin care putem incepe e ,,linistirea",acest lucru se poate face de toti oamenii.
Exista o ,,linistire in galagia vietii,pe care o putem castiga facand doar un mic efort in
timpul unei zile,facand un loc pentru liniste,si apoi sa-mi cercetez adancul meu.Sufletul
nostru e mai adanc decat percepem noi cu mintea.Pe masura ce constientizam  marea
comoara pe care o avem in noi ,ne va fi din ce in ce mai usor,sa invatam arta de a-mi
pastra pacea,pentru ca intradevar este o arta.
                                                                            Cum ?
                              Intorcandu-ma tot timpul spre cei rai cu partea mea buna.
                                                                       Si stiti de ce?
Simplu , daca la rau raspundem cu rau intai ne ranim pe noi,apoi  pe cealalta persoana,
 si e o zicala care spuna cam asa:,,la rau daca raspunzi cu rau primesti raul.
,,Cu o vorba rea si dintr-o persoana buna faci un om rau"
Cand ranim facem din persoana respectiva un zid de care ne vom lovi mereu,
in loc sa facem un zid de sprijin,si pentru ca noi oamenii mereu ne mandrim,sa nu uitati
de acel proveb chinezesc,,nu scuipa in fantana pentru ca nu sti cand vei bea primul
apa din ea"si atunci cand vom primi ajutorul de la persoana ranita vom realizea rautatea
noastra ,si sa nu spune-ti nu am nevoie de ea,pentru ca Dumnezeu ne va smeri .
Ca sa devenim mai buni ,sa avem pace,bucurie in noi, trebuie sa lucram la schimbarea
mentalitati noastre printr-o miscare launtrica,ma cercetez pe mine,ma stapanesc,si nu
voi raspunde cu raul ,nu se face raul nici in numele binelui,pentru ca tot rau este.
Apoi dupa ce se linistesc apele voi purta o discutie cu acea persoana daca stiu ca o poate
duce,daca nu tac ,iar timpul vindecari sa nu crede-ti ca nu o sa vina,insa toate la timpul lor.


Un om trist de-abia merge,un om bucuros ,merge de zece ori mai mult decat un om necajit.