Rostul vieţii este să-L regăsim pe Dumnezeu.În rest toate sunt deşertăciuni ;ziua de mâine nu ne-a
făgăduit-o nimeni şi cele de aici nu le putem lua cu noi.
A nu avea inima legată de ceva pământesc este lucru aducător de pace, şi nefiind împovărat poţi să te înalţi.Despărţindu-te de cele de jos ,nu poţi fi înţeles de cei pe care i-ai lăsat în urmă ,mulţi vor încerca să te tragă înapoi.Cu cei de lângă noi trebuie să avem răbdare ,se vor zbate până ce le vor slăbi simţurile şi până ce nu vor mai avea cu ce să se zbată.Înainte de a le slăbi vederea prea tare,vor vedea cum se ruinează cele după care au alergat.
Va fi ultima şansă de a se înţelepţi .
Dacă o vor prinde ,atunci vor auzi pentru prima dată ceea ce li s-a spus din totdeauna :
,, de ce zideşti cele ce se ruinează , de ce aduni cele ce se risipesc ? "
Dacă toată viaţa ai fost rob al deşertăciunii, măcar acum slujeşte adevărului !
Nu este prea târziu ;ai fost trimis pe pământ ca să-L cauţi,
şi te afli încă aici........ regăseşte pe Dumnezeu !
Părintele Nectarie ne transmite :«Să-l vedem pe aproapele nostru cum iese din păcat, nu doar cum face păcate».
«Credinţa fără fapte este moartă, iar evlavia vine prin smerenie. Dacă omul este smerit şi credincios, el devine evlavios. Dacă nu eşti în ascultare, atunci nu eşti evlavios şi nici credincios. Evlavia vine prin rugăciune. Dumnezeu îţi dă atunci când îl rogi. Fiecare creştin trebuie să se pregătească astfel încât Duhul Domnului să aibă unde coborî», predică părintele Nectarie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.