La rău răspunde cu bine

 Omul adevărat ,omul bun păstrător al omeniei nu se răzbună niciodată.
   A răspunde la rău cu rău este dovadă de slăbiciune.
A răspunde la rău cu bine este dovadă de tărie şi superioritate.
    Un om ales îşi alege şi mijloacele .El nu cultivă răul pentru că a fost
răsplătit cu rău.El smulge vieţii,oricât ar fi de mică,fărâma de lumină
ce scânteiază ici-colo în bezna nesăţioasă ce stăruie cu ochi de tăciune
pentru a ne înghiţi de bună voie.
      Ai în faţă un om rău .Poţi fi sigur de aceasta,totuşi nu eşti îndreptăţit
să-l alungi sau să-l loveşti.Poartă-te bine ,umblă frumos cu el ,umblă
cu mâni de aur .Omul nu e întotdeauna pe deplin ticălos.În cel mai umbrit şi apăsător suflet ,mai stăruie uneori un sâmbure al binelui.Purtarea ta bună poate aduce la viaţă o făptură nouă,până
atunci doborâtă.Conştiinţa lui încărcată de piatra cu care te-a lovit ieri,
poate fi trezită,poate fi uşurată.Mâna ta caldă,mângâierea plină de dragoste pot să sfarme urâtul din el,şi să-şi dea seama ruşinat de ceea ce a făptuit ieri.
    Aşa apare lepădarea de un trecut urât şi începe o viaţă nouă,străbătută
de razele unui îndem mereu spre bine.La omul  cel mai căzut poţi avea bucuria celor mai frumoase însuşiri şi desăvârşite abnegaţii.
   Atunci când omul nu e căzut în ireparabil şi chiar şi atunci,leacul adevărat este acela al bunătăţii,al îndemnului curat.Omul se tămăduieşte
cu iertare,cu dragoste,cu mângâiere.Cerul îşi răsfrânge din nou seninul
dacă noi avem tăria să deschidem largi ferestrele tuturor virtuţilor
binefăcătoare.