Potolirea furtunii -o lucrare în universul exterior omului ,dar si interior.

                                    Duminica a IX-A după Rusalii

                                            (  a potolirii furtunii )

      În Duminica aceasta , avem un gest al lui Dumnezeu , o lucrare asupra unor elemente înconjurătoare omului.         Este o minune care se săvârşeşte , în universul exterior omului ,dar si interior. Dumnezeu a venit să reabiliteze omul .În felul acesta , înţelegem  că iconomia mântuirii, se referă doar la om  .Nici măcar la îngeri. Nu-L vedem pe Mântuitorul  săvârşind nimic regeritor la actul mântuirii , adresat îngerilor.Diavolii rămân diavoli chiar după lucrarea Mântuitorului în lume şi chiar după pogorârea Duhului Sfânt. 
  
Singurul subiect al lucrării de mântuire , al reabilitării, este omul. Nu elementele exteriare, nu materia neânsufleţită ( fie ea şi pâine) contează  sau intră în economia mântuirii.Nu pâinea a fost subiectul mutaţiei , ci omul din pustie, omul flămând , omul lipsit de bucurie, lipsit de Dumnezeu. Aţi văzut ca Dumnezeu Se identifică cu pâinea. Hrana omului este ,  întâi de toate, Dumnezeu. 
   Spune Mântuitorul : ,, nu numai cu pâine va trăi omul, ci şi cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu "  . Iată-L pe Dumnezeu hrana originară a omului. În capitolui 6, la Ioan , Mântuitorul va spune  : ,,Eu sunt pâinea " ,El este hrana originară a omului . În Evanghelia de astăzi numită a ,, potolirii furtunii ", a modificării meteorologice, se adresa , de fapt, omului. Omul trebuie să înţeleagă cine este el, fie în pustie fără pâine, fie în raiul bunătăţilor în care a fost unde nu a ştiut cine este şi de aceea nu a rămas ;    la fel în furtună şi în întuneric , înconjurat de spaime şi năluci ale nopţii. De obicei acolo unde este întuneric , năluci, în general , sunt duhuri demonice  . De aceea spune un poet german  , Novalis  : ,, noaptea şi singurătatea sunt pline de demoni "    
  Omul trebuie să rămână şi să se definească cu putere mare în orice împrejurare : fie împrejurarea slavei  ( şi să nu se mândrească precum în Rai ) , fie în împrejurări îngrozitoare , ameninţătoare ( cum este cea din Evanghelia de astăzi )   Omul trebuie să nu se împuţineze , să rămână identic cu sine însuşi , neclătinat din locul în care a fost creat, în întreg universul. Din această poziţie omul a căzut şi a devenit o fiinţă a servituţilor de tot felul, a fost umilit de foame, de lipsuri, de boli. 
    Ce este boala ? Boala este lipsa integrităţii puternice în care a fost creat el de către Dumnezeu .Este o ciuntire a integrităţii lui minunate. Să nu fie umilit nici chiar de stihiile cele mai puternice ale universului : furtuni,foc,îngheţuri ,puhoaie de apă. De ce ? 
 Pentru că universul , în toată infinitatea lui stihială, nu poate fi contracarat cu tehnica superioară din ziua de astăzi. Dovada : un crâmpei al tehnicii la vârf s-a prăbuşit în fundul oceanului, în fundul Mării Barents , cu om cu tot . Omul a fost acolo umilit prin aceea că a murit în pântecele propriului monstru, creat de el. Această tehnologie nu a fost creat pentru Dumnezeu, după Dumnezeu. L-a creat ca să se apere de această forţă stihială , care este universul. A fost creat împotriva universului. Submarinul , ca şi avionul de bombardament, ca şi satelitul, au fost create din raţiuni de spionaj în primul rând. Sunt create de fapt pentru războiul cel dintre noi. De aceea ele ucid pe cel pentru care au fost create, dar te ucid întâi pe tine, cel care ai creat unealta morţii. Primul mort din lume nu este Abel , ci Cain. 
  Revenim. Ne aflăm în pântecele unei nopţi cu furtună , la discreţia mării care a înghiţit atâţea şi atâţea oameni, strivindu-i . Marea trebuia să asculte pe om, dar l-a făcut pe om să se supună ei şi l -a strivit .Întregul univers îl umileşte pe om. Chiar şi un purice îl umileşte . Îl poate muşca un purice infecta şi moare omul. 
   Tu, care erai împăratul universului , că aşa te-a creat Dumnezeu !
Aici , în Evanghelia de astăzi , ni se pun în faţă cele două direcţii. Una este dimensiunea umilirii omului prin păcat, prin neascultare . Această dimensiune a degenerării duce până în fundul oceanului , al universului, până în pământ .Iar cealaltă direcţie : direcţia slavei, mutaţia de la cele materiale spre cele spirituale. Nu vom învinge universul material decât pe o singură direcţie , care este a noastră : direcţia spiritualizării. 
  Unde se face, cum se face această mutaţie a omului de la cele umilitoare ? Este o singură cale : rugăciunea.
   Aţi luat aminte ?În Evanghelie se spune că Iisus S-a dus în munte să Se roage.
Este un exemplu dat pentru noi , Dumnezeu nu avea nevoie , dar omul are . Şi mai avea nevoie să Se mai urce . Unde să Se mai urce ? 
                   Rugăciunea este starea dumnezeiască , starea autentică. Este starea de contemplaţie şi pentru Dumnezeu care este duh, spirit, neavând legătură cu materia.
  Rugăciunea este starea divină a omului creat după chipul lui Dumnezeu. Numai pe această cale putem progresa cu adevărat . Oamenii au pirdut această stare. De aceea omul astăzi este cel mai umilit din toată istoria lui. De ce ? Pentru că nu mai ştie, nu mai poate , nu mai vrea să se roage.
  Avem de toate, în cantităţi inutile de mari. Un singur lucru trebuie, zice Mântuitorul Martei . Noi suntem Marta, generaţia societăţii de consum. Marta asta făcea :pregătea consumaţia zilei. Hristos îi spune : Marto, Marto, te sileşti şi de multe te îngrijeşti ;UN SINGUR LUCRU TREBUIEŞTE :RUGĂCIUNEA.
 Maica Domnului , în primul rând , şi-a ales rugăciunea, contemplaţia. De aceea Dumnezeu a întâlnit-o la nivelul cel mai înalt, până la limita de sus a umanităţii, în drum spre Dumnezeu. 

 Iată-L pe Mântuitorul călcând pe apă. Ne aflăm în condiţia normală. Aceasta este condiţia normală a omului. Mântuitorul materiei este omul. Dar este vorba de om la nivel de Iisus . Întregul univer este un dar făcut de Dumnezeu omului. Iar omul îl aduce pe acelaşi univers lui Dumnezeu zicând :,, Ale, Tale dintru ale Tale, Ţie aducem de toate şi pentru toare  " Acolo nu mai este nici spaimă, nici nălucă. Este realitatea cea mai puternică . Este realitatea dumnezeiască , mereu spre Dumnezeu. Amin .

                          Text: Pr. Prof. Ion Buga .