Oamenii nu Îl caută pe Dumnezeu

Jurnalul Fericiri- Jurnalul patimiri- Jurnalul mântuiri

Spre vizionare

Ce este Biserica? – Pe înțelesul tuturor

Drama omului modern

   Renumitul misionar francez Abbe Pierre afirmă că lumea este bolnavă ,

că societatea suferă din cauza lipsei semenului, a fratelui-omul.Într-adevăr, cel mai de preţ lucru de care omul are nevoie este o relaţie de suflet cu cineva care să-l înţelegă la vreme de necaz dar nu numai.
   În locul acestei comuniuni însă, omul este preocupat , mai curând , de grijile pământene, influenţat de duhul lumii actuale, de tehnica ultrasofisticată care izolează oamenii unii de alţii.

   Fenomenul izolării omului a existat întotdeauna, însă ritmul modern actual favorizează şi mai mult izolarea fiilor pământenilor.
   Persoane în vârstă părăsite, nemaifiind rentabile, nemaiposedând bunuri de valoare care ar prezenta interes, cum ar mai putea oare să aştepte pe cel ce le-ar milui, cum zice psalmistul :

  Am aşteptat pe cel ce m-ar milui şi nu era şi pe cei care m-ar mângâia nu i-am aflat ( Ps. 68,24)
     Drama acestei singurătăţi a exprimat-o şi Mântuitorul pe Cruce : Dumnezeul Meu, Dumnezeul meu , pentru ce M-ai părăsit  ? ( Mt. 27,46)
   Acest suspin divin dovedeşte că Hristos-Domnul prin natura Sa omenească, Şi-a asumat singurătatea-n
suferinţă , asemenea oricărui om - omul Christic ,cum zice Sf. Irineu al Lugdunumului .

    Mărturie concretă de izolare este şi pensionarul , aparent liniştit ; bătrâneţea , însă, înseamnă deja izolare.
Adevăratul paradox al acestui aspect îl constituie însă oamenii de ştiinţă , care încearcă să prelungească viaţa omului , iar când acesta decedează , este blamat sistemul sanitar, şi nu nepăsarea .

  Tehnica informativă , prin intermediul internetului, acordă omului omenirea întreagă, însă el rămâne străin celui din preajmă, căruia să i se adreseze direct, de la inimă şi de la suflet.( Spre exemplu, la o conferinţă , în timpul unei pauze, unii participanţi se retrag cu telefonul la ureche, în loc să schimbe o vorbă cu cel din preajmă, ori tineri care se întâlnesc la o cofetărie stau faţă în faţă 4 persoane şi toţi cu  iPhonele în faţă fără a comunica )

Cănd se găseşte la domiciulul, omul stă ore în şir în faţa calculatorului sau televizorului, fără a găsi o clipă pentru o vorbă cu soţul /soţia / copilul nu mai vorbim de vecinul de vizavi .Despre vizite reciproce nici nu se mai pune problema , aceştia complăcându-se în totală izolare a unora faţă de alţii, trăind necunoscându-se şi murind neregretându-se - drama izolării omului de către om . Dacă ne-am referi la corespondenţă electronică , aceasta reprezintă un progres fantastic, dar care îl izolează totuşi.
  Deci ceea ce, din punct de vedere tehnic, ar părea avantajos nu este întotdeauna şi benefic. Acelaşi lucru se poate constata cu privire la căsătoriile în care lipsa comunicări duce la izolare. Omul fiind fiinţă necunoscută , sufletul, mai ales , nu poate fi cunoscut decât numai de Dumnezeu. Apoi , lucrul la domiciliu , care se practică azi, comod de altfel, este păgubitor însă din punct de vedere colegial, munca având, prin excelenţă caracter social. Marea dramă este şi a persoanelor excluse din societate : cei fără domiciliu , şomerii, în căutarea cu disperare a unui loc de muncă, ocupat de tehnica modernă. Tinerii, uneori, negăsind de lucru sunt întreţinuţi de părinţi, sau de bunici. Aceasta dovedeşte că nu există răspunsuri tehnice pentru problemele de natură socială . Este ca şi cum i s-ar oferi unui copil o bomboană, în loc de gesturi concrete de afecţiune care , dacă îi lipsesc omului în copilărie , îl marchează toată viaţa .
  Prin urmare , problema zilei de mâine este determinată mai cu seamă de diviziuni sociale şi de golul spiritual al unei societăţi în care puterea economică se dovedeşte incapabilă să dea răspunsuri concrete vieţii, oamenii având nevoie de relaţii sociale cu sensuri valabile existenţei lor.  Adevăratul semn al existenţei este acela al inimii omului, al locului pe care el poate să-l ofere semenului său în inima sa şi reciproc. Această reciprocitate de sentimente constituie pilonii adevăratei existenţe, cea veritabilă , cea dreaptă şi echitabilă.
Marea dramă a societăţii actuale constă în faptul că omul suferă de lipsa celuilalt, pe care-l caută cu disperare, fără a-l afla.
 N-ar fi exclus ca aceştia să se caute reciproc, asemenea gemenilor rătăciţi în lume.Să nădăjduim că oamenii de mâine poate se vor regăsi activând mai puţin , dar cu rezultate mai bune ale ostenelii lor. Oamenii de mâine vor fi poate mai puţin egoişti decât cei de azi şi mai sufletişti în relaţiile cu fraţii lor de obârşie şi credinţă . Fără această unitate concretă , viaţa îşi pierde sensul , de vreme ce are nevoie urgentă de afectivitate interumană , căci Eu ţi-s frate, tu-mi eşti frate, în noi doi un suflet bate. 

Potolirea furtunii -o lucrare în universul exterior omului ,dar si interior.

                                    Duminica a IX-A după Rusalii

                                            (  a potolirii furtunii )

      În Duminica aceasta , avem un gest al lui Dumnezeu , o lucrare asupra unor elemente înconjurătoare omului.         Este o minune care se săvârşeşte , în universul exterior omului ,dar si interior. Dumnezeu a venit să reabiliteze omul .În felul acesta , înţelegem  că iconomia mântuirii, se referă doar la om  .Nici măcar la îngeri. Nu-L vedem pe Mântuitorul  săvârşind nimic regeritor la actul mântuirii , adresat îngerilor.Diavolii rămân diavoli chiar după lucrarea Mântuitorului în lume şi chiar după pogorârea Duhului Sfânt. 
  
Singurul subiect al lucrării de mântuire , al reabilitării, este omul. Nu elementele exteriare, nu materia neânsufleţită ( fie ea şi pâine) contează  sau intră în economia mântuirii.Nu pâinea a fost subiectul mutaţiei , ci omul din pustie, omul flămând , omul lipsit de bucurie, lipsit de Dumnezeu. Aţi văzut ca Dumnezeu Se identifică cu pâinea. Hrana omului este ,  întâi de toate, Dumnezeu. 
   Spune Mântuitorul : ,, nu numai cu pâine va trăi omul, ci şi cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu "  . Iată-L pe Dumnezeu hrana originară a omului. În capitolui 6, la Ioan , Mântuitorul va spune  : ,,Eu sunt pâinea " ,El este hrana originară a omului . În Evanghelia de astăzi numită a ,, potolirii furtunii ", a modificării meteorologice, se adresa , de fapt, omului. Omul trebuie să înţeleagă cine este el, fie în pustie fără pâine, fie în raiul bunătăţilor în care a fost unde nu a ştiut cine este şi de aceea nu a rămas ;    la fel în furtună şi în întuneric , înconjurat de spaime şi năluci ale nopţii. De obicei acolo unde este întuneric , năluci, în general , sunt duhuri demonice  . De aceea spune un poet german  , Novalis  : ,, noaptea şi singurătatea sunt pline de demoni "    
  Omul trebuie să rămână şi să se definească cu putere mare în orice împrejurare : fie împrejurarea slavei  ( şi să nu se mândrească precum în Rai ) , fie în împrejurări îngrozitoare , ameninţătoare ( cum este cea din Evanghelia de astăzi )   Omul trebuie să nu se împuţineze , să rămână identic cu sine însuşi , neclătinat din locul în care a fost creat, în întreg universul. Din această poziţie omul a căzut şi a devenit o fiinţă a servituţilor de tot felul, a fost umilit de foame, de lipsuri, de boli. 
    Ce este boala ? Boala este lipsa integrităţii puternice în care a fost creat el de către Dumnezeu .Este o ciuntire a integrităţii lui minunate. Să nu fie umilit nici chiar de stihiile cele mai puternice ale universului : furtuni,foc,îngheţuri ,puhoaie de apă. De ce ? 
 Pentru că universul , în toată infinitatea lui stihială, nu poate fi contracarat cu tehnica superioară din ziua de astăzi. Dovada : un crâmpei al tehnicii la vârf s-a prăbuşit în fundul oceanului, în fundul Mării Barents , cu om cu tot . Omul a fost acolo umilit prin aceea că a murit în pântecele propriului monstru, creat de el. Această tehnologie nu a fost creat pentru Dumnezeu, după Dumnezeu. L-a creat ca să se apere de această forţă stihială , care este universul. A fost creat împotriva universului. Submarinul , ca şi avionul de bombardament, ca şi satelitul, au fost create din raţiuni de spionaj în primul rând. Sunt create de fapt pentru războiul cel dintre noi. De aceea ele ucid pe cel pentru care au fost create, dar te ucid întâi pe tine, cel care ai creat unealta morţii. Primul mort din lume nu este Abel , ci Cain. 
  Revenim. Ne aflăm în pântecele unei nopţi cu furtună , la discreţia mării care a înghiţit atâţea şi atâţea oameni, strivindu-i . Marea trebuia să asculte pe om, dar l-a făcut pe om să se supună ei şi l -a strivit .Întregul univers îl umileşte pe om. Chiar şi un purice îl umileşte . Îl poate muşca un purice infecta şi moare omul. 
   Tu, care erai împăratul universului , că aşa te-a creat Dumnezeu !
Aici , în Evanghelia de astăzi , ni se pun în faţă cele două direcţii. Una este dimensiunea umilirii omului prin păcat, prin neascultare . Această dimensiune a degenerării duce până în fundul oceanului , al universului, până în pământ .Iar cealaltă direcţie : direcţia slavei, mutaţia de la cele materiale spre cele spirituale. Nu vom învinge universul material decât pe o singură direcţie , care este a noastră : direcţia spiritualizării. 
  Unde se face, cum se face această mutaţie a omului de la cele umilitoare ? Este o singură cale : rugăciunea.
   Aţi luat aminte ?În Evanghelie se spune că Iisus S-a dus în munte să Se roage.
Este un exemplu dat pentru noi , Dumnezeu nu avea nevoie , dar omul are . Şi mai avea nevoie să Se mai urce . Unde să Se mai urce ? 
                   Rugăciunea este starea dumnezeiască , starea autentică. Este starea de contemplaţie şi pentru Dumnezeu care este duh, spirit, neavând legătură cu materia.
  Rugăciunea este starea divină a omului creat după chipul lui Dumnezeu. Numai pe această cale putem progresa cu adevărat . Oamenii au pirdut această stare. De aceea omul astăzi este cel mai umilit din toată istoria lui. De ce ? Pentru că nu mai ştie, nu mai poate , nu mai vrea să se roage.
  Avem de toate, în cantităţi inutile de mari. Un singur lucru trebuie, zice Mântuitorul Martei . Noi suntem Marta, generaţia societăţii de consum. Marta asta făcea :pregătea consumaţia zilei. Hristos îi spune : Marto, Marto, te sileşti şi de multe te îngrijeşti ;UN SINGUR LUCRU TREBUIEŞTE :RUGĂCIUNEA.
 Maica Domnului , în primul rând , şi-a ales rugăciunea, contemplaţia. De aceea Dumnezeu a întâlnit-o la nivelul cel mai înalt, până la limita de sus a umanităţii, în drum spre Dumnezeu. 

 Iată-L pe Mântuitorul călcând pe apă. Ne aflăm în condiţia normală. Aceasta este condiţia normală a omului. Mântuitorul materiei este omul. Dar este vorba de om la nivel de Iisus . Întregul univer este un dar făcut de Dumnezeu omului. Iar omul îl aduce pe acelaşi univers lui Dumnezeu zicând :,, Ale, Tale dintru ale Tale, Ţie aducem de toate şi pentru toare  " Acolo nu mai este nici spaimă, nici nălucă. Este realitatea cea mai puternică . Este realitatea dumnezeiască , mereu spre Dumnezeu. Amin .

                          Text: Pr. Prof. Ion Buga .

                                         

Schimbarea la faţă

  Tot ce se face sau ceea ce ar trebui făcut
în Ortodozie, tot ce face omul, toate au un singur scop : să ne ridice acolo unde ne aşteaptă Dumnezeu , la măsura pe care a pus-o El în noi. De aceea , ori de câte ori lucrăm ceea ce trebuie sau lucrăm prost ceea ce noi credem că trebuie , nu numai că nu urcăm , dar coborâm.
      Nu sunt decaât două stadii , două căi.      Una duce sus până la Dumnezeu    .Dumnezeu nu pune stavilă omului. El îl cheamă să ajungă până la El . Aşa l-a făcut : după chip şi după asemănarea Lui.
Cealaltă cale merge împotriva chipului , coborârea până la iadul neasemănării , în întunericul cel mai din afară. Astăzi ,bunăoară , este sărbătoarea asemănării omului cu Dumnezeu: aşa vrea Dumnezeu. Pentru că El ne iubeşte atât de mult ,încât ne vrea fiii Lui. De aceea spune în Evanghelia de astăzi :
,, Acesta este Fiul Meu cel iubit întru Carele am binevoit " ( adică pe care Îl iubesc Eu ) şi ,, pe El să-L ascultaţi " Ce să-L ascultăm ? Ce trebuie să facem astăzi , ascultându-L pe El ? Vom ajunge şi noi ca şi El , fiii iubirii lui Dumnezeu , fiii bunăvoinţei Lui . Va binevoi Dumnezeu şi în noi cum a binevoit în Iisus.
  De ce a binevoit în Iisus Hristos , Fiul Lui ? Pentru că Iisus Hristos este primul şi singurul care a făcut voia Tatălui . Adam , fiul cel făcut după chipul şi asemănarea Lui ( nu născut , ca Hristos ) , nu a ascultat şi nu
L-a iubit pe Dumnezeu ca pe Tatăl lui. Adam s-a întors de la iubirea lui Dumnezeu către iubirea altor lucruri : a lumii, a plăcerilor, a demonilor.Demonul i-a spus o şoaptă care i-a plăcut. În momentul când ţi-a plăcut  şoapta demonul , îl iubeşti pe demon , nu-L mai iubeşti pe Dumnezeu care ţi-a spus cu glas mare :
  ,, din toţi pomii să mânănci , numai din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci " ; nu pentru că nu te las Eu , ci pentru că vei muri.
      Dumnezeu nu interzice nimic omului. Omul este liber.Până unde poate să fie omul liber ?
Până unde poate omul să urce sau până unde poate să coboare. Astăzi ne spune Sfânta Scriptură că dacă urcăm spre Dumnezeu pe Tabor , pe muntele luminii, spre lumină, ajungem ca El. Ajungem aşa pentru că aşa vrea El.,nu pentru că vrem noi. Există şi calea cealată,când vreau eu să ajung la Dumnezeu.Exact ceea ce i-a
spus demonul lui Adam : ceva ţi-a ascuns acolo, te-a păcălit .
  Există direcţia să ajungem la Dumnezeu după voia Lui, făcând voia Lui , sau să ajungem demoni. Nu aşi văzut oameni mai răi ca demonii ? Vă spun eu : nu a omorăt nici un demon atâţea câţi a omorât Stalin sau Hitler. sau câţi alţii .Deci , omul poate să ajungă demon şi chiar mai rău, dacă se ia după şoapta lui şi coboară , trage în jos. Amintiţi-vă că demonul îl ispiteşte pe Iov cu cele mai grele suferinţe, dar, de omorât , nu poate, fiindcă Dumnezeu nu îngăduie aşa ceva ; cel ce-l ucide pe om, dintotdeauna , nu este nici Dumnezeu , nici diavolul, ci numai omul, începând cu Cain şi terminând cu Anticrist,care va fi tot om.
  Iată ce ne pune în faţă sărbătoarea de astăzi : cele două direcţii fără oprire. Amândouă depind de tine, de voia ta, cui te predai, de cine asculţi, cui te laşi.
  Psalmistul spune : ,, aruncă voia ta la Domnul şi El îţi va împlini toate cererile tale.El te va izbăvi pe tine de toată primejdia "
  Veniţi , nu pregetaţi  !Veţi vedea ce bucurie veţi găsi.Veţi zice şi dumneavoastră ca Petru : ,, Doamne, aici este cel mai bine !" Să ne ajute Dumnezeu ! Amin !

                                                   Predică : Pr. Prof. Ion Buga.

Sfântul Nicolae Velimirovici

                                                                                                          

                                                                                                    Te-am iertat .

  

                Încredibilă tensiune!  Voiam să iert,dar simţeam o extraordinară împotrivire a întregii mele fiinţe, pentru ca el mă rănea din nou... . Se plasase într-o postură de om neputincios,vulnerabil,iar  eu trebuie să-l iert...Mişcarea sufletului este în ambele direcţii, imi simt fiinţa trasă în cele doua sensuri contrapuse: iertarea ,si dure .Este incredibil de dificil şi de complex totul,de aceea trebuie să-mi  unesc voia ,voia mea cu voia lui Dumnezeu. Doar prin unire reusim. asta o mai trăisem şi altădată .Voia mea e încă bolnavă e în covalescenţă însa voia Domnului e minunată, ea ne elibereaza din robia acestei nevoi de  ,,dreptate",din nevoia de a face celuilalt răul pe care noi înşine l-am suferit de la el .   Această incredibilă tensiune e crucea mea,e crucea noastră a fiecărui om. Învierea lui Dumnezeu ne aduce mereu şi mereu mai multă Lumină,mai multă îndrăzneală de a ne lepăda de noi,ca să ne unim cu El şi să biruim în El pornirea ucigaşă şi sinucigaşă care ne chinuie şi ne mutilează sufletele şi trupurile!    Binecuvintează Doamne pe  el şi pe toată lumea!            

                                Şi am iertat ....

 .