Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel

 
 De  Sfantul Nicolae Velimirovici (“Proloagele de la Ohrida”)

Învăţaţi şi neînvăţaţi, dar aceiaşi în duhul,
Puternici ca îngerii în a Domnului iubire,
Petru cel simplu şi Pavel cel mult învăţat,
Erau amândoi luminaţi de al Duhului har.
Ei două lumânări aprinse au fost,
Candele nestinse,
Înalte şi preafrumoase, ca stelele strălucind.
Ele pământul au străbătut cu a lor lumină,
 De la oameni nimic cerând şi pe veci îmbogăţindu-i.

Ei mai săraci erau decât cei mai săraci,

Dar au îndestulat lumea;

Ei robi şi întemniţaţi au fost, dar lumea au biruit.
Cu învăţătura lui Hristos ei au îmbogăţit lumea,
Şi cu arme noi pe ea desăvârşit o au biruit.
Ei o au biruit cu smerenia şi dumnezeiasca pace,
Cu fericita blândeţe, cu rugăciunea, postirea
Şi cu milostivirea cea de necuprins.
Când a vieţii lor zbuciumată zi
S-a plecat spre zbuciumata seară,
Sângerosul Nero năpraznic capăt i-a pus.
Dar când Nero, al lumii dement conducător
Poruncit-a a Apostolilor moarte,
Lumea nu mai era a lui, ci a lor.
Iar ei prin moarte au dobândit împărăţia.

     Sfânta Liturghie de astăzi se zideşte pe numele corifeilor Apostolilor.Este vorba de cei doi oameni care au lucrat în istorie lucrarea creştină numită apostolat :Petru şi Pavel .

  Dacă aţi luat aminte la ,, Apostol " şi la  ,, Evanghelie ", cele două lecturi se referă la ei. . 
   ,, Apostol " nu este altceva decât o autobiografie apostolică pe care şi-o face sfântul Pavel . 
   ,, Evanghelie " este o minimă definiţie pe care şi-o dau unul altuia ,Petru şi Hristos -omul şi Dumnezeu .
    Petru Îi dă definiţia Mântuitorului ,spunând :
 ,, Tu eşti Hristosul ,Fiul lui Dumnezeu " , iar Mântuitorul îi spune  : tu eşti Petru , adică omul credinţei . Prin tine , prin credinţa ta , se va întemeia biserica universală  ". 

 Să revenim la ,, Apostolul " citit astăzi , unde Pavel îşi face apologia lui de om al Bisericii , de ziditor împreună cu Hristos .
Lui i se contestase în Corint ( de către anumiţi iubitori de sfadă şi de scindare a comunităţii creştine de acolo ) calitatea de Apostol al lui Hristos , întrucât nu trăise alături de Acesta . El face această biografie .

 „Voiesc ca voi să ştiţi, fraţilor, că cele petrecute cu mine s-au întors mai degrabă spre sporirea Evangheliei, în aşa fel că lanţurile mele, pentru Hristos, au ajuns cunoscute în tot pretoriul şi tuturor celorlalţi; şi cei mai mulţi dintre fraţii întru Domnul, îmbărbătaţi prin lanţurile mele, au mai multă îndrăzneală să propovăduiască fără teamă cuvântul lui Dumnezeu. Unii, e drept, vestesc pe Hristos din pizmă şi din duh de ceartă, alţii însă din bunăvoinţă. Unii o fac din iubire, ştiind că stau aici pentru apărarea Evangheliei; ceilalţi, însă, - din zavistie - vestesc pe Hristos, nu cu gânduri curate, ci socotind să-mi sporească necazul în lanţurile mele. 
                                                          Dar ce este? 
Nimic altceva decât că, în tot chipul, fie din făţărie, fie în adevăr, Hristos se propovăduieşte şi întru aceasta mă bucur. Şi mereu mă voi bucura. Căci ştiu că aceasta îmi va fi mie spre mântuire, prin rugăciunile voastre şi cu ajutorul Duhului lui Iisus Hristos  (Filipeni 1, 12-19)“

• Greutăţile slujbei.

• ⁷ Comoara aceasta o purtăm în nişte vase de lut, pentru ca această putere nemaipomenită să fie de la Dumnezeu, şi nu de la noi.
• 2Cor 5.1; 1Cor 2.3; 2Cor 12.9;
• ⁸ Suntem încolţiţi în toate chipurile, dar nu la strâmtorare; în grea cumpănă, dar nu deznădăjduiţi;
• 2Cor 7.5;
• ⁹ prigoniţi, dar nu părăsiţi; trântiţi jos, dar nu omorâţi.
• Ps 37.24;
• ¹⁰ Purtăm întotdeauna cu noi, în trupul nostru, omorârea Domnului Isus, pentru ca şi viaţa lui Isus să se arate în trupul nostru.
• 1Cor 15.31; 2Cor 1.5-9; Gal 6.17; Filip 3.10; Rom 8.17; 2Tim 2.11-12; 1Pet 4.13;
• ¹¹ Căci noi, cei vii, totdeauna suntem daţi la moarte din pricina lui Isus, pentru ca şi viaţa lui Isus să se arate în trupul nostru muritor.
• Ps 44.22; Rom 8.36; 1Cor 15.31-49;
• ¹² Astfel că, în noi lucrează moartea, iar în voi viaţa.
• 2Cor 13.9;
• ¹³ Însă, fiindcă avem acelaşi duh de credinţă, potrivit cu ceea ce este scris: „Am crezut, de aceea am vorbit!”, şi noi credem, şi de aceea vorbim.
• Rom 1.12; 2Pet 1.1; Ps 116.10;
• ¹⁴ Şi ştim că Cel ce a înviat pe Domnul Isus ne va învia şi pe noi împreună cu Isus şi ne va face să ne înfăţişăm împreună cu voi.
• Rom 8.11; 1Cor 6.14;
• ¹⁵ Căci toate aceste lucruri se petrec în folosul vostru, pentru ca harul mare, căpătat prin mulţi, să facă să sporească mulţumirile spre slava lui Dumnezeu.
• 1Cor 3.21; 2Cor 1.6; Col 1.24; 2Tim 2.10; 2Cor 1.11; 2Cor 8.19; 2Cor 9.11-12;
• 
  

     Dacă citim cu atenţie , toată biografia lui ,ne dăm seama într-adevăr că, în primul rând ,creştinismul este mare prin întemeietorul lui -Iisus Hristos , Dumnezeu şi om ,Fiul lui Dumnezeu , Cuvântul care a întemeiat cu putere multă totul : şi cerul şi pământul; şi Biserica şi pe noi şi viaţa noastră .Când citim biografia Apostolului Pavel înţelegem că această măreţie această lume ,minunată ,puternică, numită creştinătate ,nu se opreşte nici chiar aici. În Iisus Hristos am fi putut spune că este cuprins totul şi că nu este nimic de adăugat. La acest tot ,la acest infinit ,se mai poate adăuga încă unul numit Saul şi apoi Pavel .Se poate adăuga la infinit la infinit şi rezultă ceea ce avem noi astăzi . 
   
     Mai trist este dacă ne punem întrebarea ,ce este cu noi , posesorii acestei bogăţii la nesfârşit :Iisus -Dumnezeu ,Apostolii,sfinţii  mucenici , ierarhii , mărturisitorii uriaşi ai pustiei , preoţi ca liturghisitori uriaşi ? Este vorba şi de noi cei de astăzi ,cei de acum ,cei care ne aflăm la terminalul unor milenii de lucrare de care amintim astăzi puţin . Suntem atât de mici ,atât de puţini , atât de speriaţi de puţinătatea noastră ,atât de nehotărâţi în lucrarea noastră ....Stăm să ne întrebăm sincer : mai avem vreo legătură noi cu oamenii aceştia de la care noi venim şi din care noi ne-am născut , pe linia Biserici , care se naşte pururi din mâinile lor , din timpul lor ,al lui Hristos ? Ne mai poate recunoaşte astăzi cineva ,cu terţ ochi , în dialogul pe care l-au purtat generaţiile între ele ? Aşa se poartă astăzi dialogul între Hristos şi Petru , între cer şi pământ . Dialogul a continuat . Acesta este creştinismul : dialogul generaţiilor harul lui dumnezeu care circulă ,suflă ,înviorează şi dă viaţă .
   Vă rog să vă întrebaţi foarte sincer şi foarte personal în ce măsură ne aflăm fiecare în parte şi toţi laolaltă în unul din aceste puncte ale marelui dialog creator, viu . Dacă nu ne găsim acolo, dacă suntem în cu totul altă dimensiune , loc ,spaţiul , concepţie ,să ne întristăm de două ori . O dată pentru Biserică . Nu există o Biserică în afara noastră. Tu eşti Biserica , noi suntem Biserica . Noi suntem parte de dialog , de răspuns la interpelările divinităţii. 

 Aşa cum Petru a existat la puterea lui, la frumuseţea lui, la spontaneitatea lui în punctul de răspuns la întrebarea lui Dumnezeu ,, cine zic oamenii că sunt Eu ?" 
  Petru răspunde :Tu , Cel văzut de toţi că eşti doar fiu de om , eu Îţi spun: eşti Fiul lui Dumnezeu   .Aici Biserica se împlineşte cu amândouă laturile ei . Petru este cel care reuşeşte să facă un tot din cele două mari lumi : lumea dumnezeiască şi cea omenească Ele se întâlnesc perfect : Dumnezeu şi omul în mărturisirea lui Petru .Este puţin lucru acesta ?
  Care din noi putem să răspundem cu puterea lui Petru ,cu cunoaşterea lui , cu bucuria şi cu sinceritatea lui , cu toate frumuseţile pe care le avea ? Se ştie prea bine că Pavel a avut atâta putere în el , încât a reuşit să lege acest dialog dintre divinitate şi omenitate . Acest om a colindat întreaga lume cunoscută atunci , a legat-o într-un curmei ţesut de el , cu această sfoară a legat lumea întreagă şi I-a dat-o lui Dumnezeu . Ba , s-a dus personal cu ea , cu tot universul pe care l-a luat în spinare (viu fiind ) şi s-a dus cu el până la al treilea cer şi l-a prezentat lui Dumnezeu . 
  Ei , de două mii de ani , astăzi , definesc întregul univers existenţial divino-uman cu cea mai scurtă definiţie posibilă : cu două nume - Petru şi Pavel .
   Iată ce prăznuim ,iată ce purtăm astăzi în înţelegerea noastră , în privirea noastră , în pofta noastră de a fi , astăzi suntem împreună : Petru şi Pavel . 
    Motivaţia este una singură :iubirea nebună pentru Dumnezeu care ne-a iubit cu aceeaşi iubire nebună .  Şi El a sărit din cer pe pământ tot de dragul nostru . Alt dialog nu există , capabil să ne poarte prin infinituri , prin veşnicii , de la om la Dumnezeu , de la Dumnezeu la om şi împreună pururi în bucurie nesfărşită .Amin !
  
                                               Text : Pr . Prof . Ion Buga