Poezie

Rugăciunea din amurg

Mă rog si pentru viii si pentru mortii mei.                        
Tot una-mi sunt acuma partasii si dusmanii,
Cu ei deopotriva mi-am sfaramat eu anii,
Si dragostea si vrajba le-am impartit cu ei.

Pe morti în rugaciunea de seara mi-i culeg.
Acestia sunt, Doamne, iar eu printre morminte.
Au fost în ei avanturi si-au fost si pogoraminte.
Putin în fiecare, în toti am fost intreg.

De viforele vietii ei sunt acum deserti,
Dar dragostea, dar vrajba, din toate ce ramane?
Zdrobita rugaciune la mila ta, Stapane,
Sunt si eu printre mortii rugandu-mă să-i ierti.

Si adunandu-mi viii, la mila ta recurg,
Când crugul alb al zilei pamantul incununa:
Tu da-le, Doamne, da-le cu toata mana buna

Tarzia-ntelepciune din tristul meu amurg.

                                                  

                                    Rugaciune pentru pace

 

                                                         

Slava Tie, Doamne, pentru-aceasta noapte.
Somnul meu in unda lunii s-a scaldat,
Din abisul pacii somnului i-ai dat
Deslegari de taine prin naluci de soapte,
Slava Tie, Doamne, pentru-aceasta noapte!

Semana cu noaptea umilintei nasteri
Cand ai rupt pecetea vechiului blestem,
Pacea Ta-nsteland-o peste Betleem
Si varsand lumina vesnicei cunoasteri
Seamana cu noaptea umilitei nasteri.

Ingerul lasa portile-ntr-o parte,
Cantec fara sunet Te slavea-n sobor,
Unduiau azurul aripi fara zbor,
Cand spre-abisul pacii, nazarit departe,
Ingerul lasase portile-ntr-o parte.

Doamne, da-mi si mie pacea Ta cereasca,
Miezul de tacere al strigatei vieti
Care-nflacareaza din fricosi profeti,
Maduva ce-mpige varful sa-nfloreasca,
Doamne, da-mi si mie pacea Ta ceresca.

Da-mi si mie pacea inimii, Stapane,
Flacara ce nu se zbate-n uragan,
Sa razbesc razboiul duhului dusman,
Caci tarana trece, sufletul ramane,
Da-mi si mie pacea inimii, Stapane.

Tu, racoarea celui ars pe rug, Iisuse,
Si dulceata celui sfasiat de leu,
In arena mortii, Dumnezeul meu,
Fii si rasaritul vietii mele-apuse,
Tu, racoarea celui ars pe rug, Iisuse!

     
                                                                                   

                                                                                           Ceva ca rugăciunea

                Autor:  Marin Sorescu                     

                          Nu știu ce am,
Că nu dorm când dorm
Nu știu ce am,
Că nu sunt treaz,
Când stau de veghe.
Nu știu ce am,
Că nu ajung nicăieri,
Când merg.
Nu știu ce am,
Că stând pe loc
Sunt, hăt, departe.
Doamne, din ce fel de humă
M-ai luat în palmele tale calde
Și cu ce fel de salivă
Ai amestecat și-ai frământat huma-mi?
De nu știu ce am
Că exist,
Nu știu ce am
Că nu mai am nimic,
Decât pe tine.

         Am fost candva...Autor: Bogdanel Constantin  |  Album: ratacind prin lume 

     

Am fost candva, un strop de bucurie,                            
ce reverie,
un gand curat ce strabatea inaltul,
eram altul,
am fost candva suras si zamber dulce,
ce printre oameni aduce mangaiere,
am fost balsam pentru orice durere,
ce cutezanta sa privesti catre stele,
cata importanta aveau clipele-acele.

O Doamne vreau sa fiu din nou,
un suflet care poate sa cante,
sa cante o iesle si-o cruce,
care bucurie aduce, in suflete frante.

Dezleaga Tu, lantul robiei,
ce ma tine,
da frau bucuriei sa ma poarte...                                                    
mai aproape de Tine,
de sfanta Ta carte,
inviorare deplina in mine imparte,
un sfant razboi aducator de moarte,
a trecut sunt ravasit...
si sunt stins...
dar Domnul cel tare o lumina-aprins,
care lumineaza, un drum singuratec ce duce
departe... in locul biruintei si al iertarii...
la cruce.

                                                               Un gând.....

Cu cât ai mai multe, cu atâta îi eşti mai dator lui Dumnezeu, aşa că nu văd de ce te-ai putea mândri când trăieşti ca un datornic!  - Binecuvantarea Domnului creste.
Ea nu scade niciodata ci se revarsa zilnic peste cei care asculta de El.