Dualismul si criza de identitate

     Dualismul este concepția filozofică potrivit căreia la baza existenței stau două principii opuse și ireductibile: materia și spiritul, corpul și sufletul, binele și răul

   Puritanismul este o  doctrină a unei secte prezbiteriene din Anglia și Scoția care luptă pentru curățarea cultului și a dogmelor religioase de rămășițele catolicismului, rigorism exagerat privind respectarea preceptelor religioase și morale

  Termenul masculinitate-provocatoare,sexualizata da inteles de mascul de prasila;insa in ceea ce-l priveste pe om,termenul se refera la instinctul de reproducere,dublat de patima,care este gata de a se impreuna,fara intentia de a intemeia vreo familie ori o relatie sufleteasca bazata pe dragoste  si care presupune doar  o permanenta atitudine provocatoare la adresa celuilalt de sex opus(femeie-barbat). ,,Indragostitul "cu o astfel de orientare sufleteasca si trupeasca se indreapta in permanenta catre  un anumit tip de satisfactie ce nu se deosebeste prea mult de ceea a unui animal in calduri. 

   In  societatea noastra din pacate conceptia masculin-provocatoare  asupra dragostei ,domina intr-o asa de mare masura incat cel ce ii este deja tributar nu mai are nici o putere sa se descotoroseasca de ea.Temelia ei poate fi aflata in puritanism si in viziunea dualista despre om care au dominat si domina Apusul,fiind accentuata de criza de identitate,care chinuie mai mult sau mai putin intreaga umantate.
  Cu cat un barbat se indoieste mai mult de barbatia sau capacitatea lui erotica,cu atat mai mult se manifesta

  si simte nevoia sa se comporte ca un animal de prasila(gata de monta).Acelasi lucru este valabil si in ceea ce priveste femeia,care este obligata sa adopte un comportament similar,cu atat mai mult cu cat se simte neglijata din punct de vedere erotic.Tragedia la care conduce aceasta situatie este de neimaginat intrucat,pe de-o parte,barbatii sunt cuprinsi de o continua neliniste,socotind ca purtarea lor nu este destul de provocatoare sexual,fapt care ar putea provoca dispretul femeilor,iar pe de alta parte femeile sunt cuprinse de o neliniste asemanatoare,de teama sa nu determine din acelasi motiv( lipsa unui sex-appeal) dispretul barbatilor În aces fel,atat barbatii cat si femeile ajung sa adopte un comportament care, in esenta este cu totul impotriva iubirii,si care nu numai ca nu satisface nevoia lor de dragoste reala,dar devine si pricina unui chin fara de sfarsit.
    Conceptia masculin-sexualizata nu se limiteaza doar la un comportament erotic ce cauta destindere sau relaxare sexuala, ci devine un intreg mod de viata, fixand in special pentru barbati,un anumit tip de comunicare,vocabularul pe care il folosesc,glumele si bancurile preferate,modul in care sofeaza,performantele de care fac dovada la fumat la bautura si tot felul de alte trivialitati.Perceptia aceasta deformata isi pune amprenta pe fiecare manifestare a vietii lor.Aceasta intelegere gresita asupra dragostei , nu face decat sa deformeze intr-un mod dramatic chipul barbatului,provocandu-i infirmitati sufletesti tragice.Una din cele mai dezastruoase infirmitati ,pe care o provoaca barbatului aceasta conceptie denaturata,este incremenirea totala a tandreteii sau subminarea totala a capacitatii lui de a exprima si de a primi tandretea celulalt ,preschimbandu-se cu totul nu numai intr-o fiinta de neiubit,dar si intr-o persoana chinuita ,care se dezumanizeaza continuu sub toate aspectele.Si toate acestea se intampla pentru ca nu mai poate exprima si implini in mod real nevoia cea mai adanca si mai umana a lui,aceea de a iubi cu toata fiinta.
  Partea tragica este data de faptul ca situatia creata nu numai ca nu ofera multumire partenerilor,ci naste neliniste si devine o povara,asezand deasupra tuturor o plictiseala vecina co moartea in relatia lor.Doua ar fi cauzele care conduc la experiente erotice nelegitime;pe de o parte ,plictisul indus de obligativitatea relaxarii sexuale a celuilalt,intarita si de convingerea gresita ca acesta este scopul insotirii legitime ,iar pe de alta parte,nasterea sentimentului ca, pana la urma,dragostea nu poate inflori in legimitate.Prin urmare ,sotia(sau viitoarea sotie) ajunge sa se identifice cu:obligatia si cu plictisul,cu grija de famile,cu rufele proaspat spalate si calcate,cu mancarea bine pregatita,in timp ce sotul(ori viitorul sot)se identifica cu cele economice,cu mijloacele de trai, cu banalitatea si ,in final,cu lipsa de sens.
 În aceste conditii,nevoia de tandrete si de joaca trebuie sa-si gaseasca implinirea oriunde in afara casatoriei,mai ales in faradelege,in subterana vietii,in cele care sunt necurate prin ele insele.
  Infirmitatea sufleteasca de care sufera omul zilelor noastre ,isi pune amprenta asupra capacitatii lui de a simti si de a exprima tandrete,de a comunica cu celalalt prin intermediul trupului sau.
         De ce oare?
   În primul rand pentru ca a omul a uitat ori nu vrea sa inteleaga ca el, esteo alcatuire psihosomatica ,ceea ce face ca toate manifestarile lui sa aiba pana la urma un caracter dual,suflet si trup,si in al doilea rand pentru ca s-a trecut la ideea pervertita de sexualzare a trupului  pentru un pacat care este al spiritului (functia cugetatoare,rationala,logica a omului) sau al duhului.Întrucat duhul este cel care cugeta trupeste,in spatiul duhului ar trebui sa aiba loc si aceasta interventie curatitoare .Atfel ,oricat al trata trupul ca tap ispasitor,nu vom obtine nimic bun,afara de cultivarea unei ipocrizii care isi cauta justificarea.
   Daca inima ta ar fi curata toata faptura ar fi pentru tine o oglinda a vietii si o carte plina de sfinte invataturi,

daca ai fi asa cum ar trebui sa fii, bun si curat, toate ti-ar sluji spre bine.Nimic nu pateaza si intunica inima omului mai mult ca iubirea diverselor patimi.Ochiul curat vede lumea şi tot ce este în lume; iar ochiul în care a intrat patima  nu poate nici să se uite, nici să vadă.
      “Omul are nevoie de dragoste. Viata fara duiosie si fara iubire nu e decat un mecanism uscat, scartaitor si sfasietor.”  Victor Hugo
                        Singura anomalie a omului  este din pacate  incapacitatea de a iubi.