Sufetintele lui Iov nu sunt pedepse pentru pacatele sale

           O alta invatatura este aceea ca relele care se abat asupra lui Iov si indeobste asupra oricarui om-nu sunt pedepse pentru pacat.Prietenii lui Iov,dimpotriva ,cauta sa-l incredinteze ca pe sfanta dreptate ,pentru pacatele sale,il pedepseste Dumnezeu.

       Prietenii lui Iov urmeaza logicii predominante in Vechiul Testament,potrivit careia,in aceasta lume ,Dumnezeu ii rasplateste pe drepti si-i pedepseste pe nelegiuiti vedem asta in cuvintele lor:Cei ce ara nelegiuirea si seamana rautatea au parte de asemenea roade.La porunca Domnului ei vor pieri,de suflarea maniei Lui se vor stinge(Iov4,8-9);

Nelegiuitul se chinuieste in toate zilele vietii sale(15,20)Dumnezeu intoarce omului dupa faptele sale si Se poarta cu fiecare dupa purtarea lui(34,11)

Pornind de la aceste principii,prietenii lui Iov se straduiesc sa-l convinga ca trebuie sa indure toate aceste necazuri de care are parte,pentru ca a pacatuit;daca ar fi fost drept ,cum striga fara incetare,s-ar fi bucurat pe mai departe de avutiile lui si nu s-ar fi abatut asupra lui nenorocirea.Scopul lor este sa scoata la iveala vinovatia lui Iov,daca nu vazuta si stiuta ,atunci cumva tainuita si nestiuta,si sa-l induplece pe Iov sa-si recunoasca pacatul.

Nelegiuirea ta insufla gura ta(15,5);Tu zici:Credinta mea este curata si in ochii Tai nu am nici o vina.Dar cine va face pe Dumnezeu sa vorbeasca.El cunoaste pe cei ce traiesc din inselaciune,El vede nedreptatea (11,4-11)

In felul acesta,ei se arata cugetand stramb despre Dumnezeu,despre bunatatea si dreptatea Sa.

          Ei socotesc in chip gresit ca suferinta si relele care se abat peste om sunt pedepse ale pacatelor lui trecute sau prezente.Iar atunci cand,convinsi de raspunsurile lui Iov ,ca este nevinovat,trei dintre prietenii sai inceteaza de a-l mai invinui(Iov32,1)dar incep a-L osandi pe Dumnezeu de nedreptate.

      Cu alte cuvinte ei nu inceteaza de a stabili,intr-un sens sau altul,o relatie necesara,de la cauza la efect,intre suferintele omului,pacatele sale si dreptatea lui Dumnezeu.Dupa cum vedem ei nu pot iesi din aceasta logica binara si nu pot intelege ,de pilda ,ca omul poate suferi fara sa fi facut pacate,sau ca poate sa pacatuiasca fara sa sufere din pricina aceasta,si ca in ambele situatii Dumnezeu ramane totdeauna drept.

      Conceptia si atitudinea prietenilor lui Iov sunt vrednice de blama atat din punct de vedere teologic,cat si moral si spiritual.Atitudinea lor e cu adevarat fatarnica,pentru ca ,sub cuvant ca vor sa-l ajute sa priceapa pricina suferintelor sale si sa-l mangaie in nenorocirea lui,ei nu fac decat sa-i sporeasca durerea,adaugand la suferintele sale fizice suferinte morale si sufletesti,prin incercarea lor de a-l face sa admita ca e raspunzator de ce i se intampla,ca unul care a pacatuit.

    Felul lor de a-L vedea pe Dumnezeu si legatura Lui cu oamenii este insa respinsa de Iov-voi spuneti lucruri strambe si spre apararea Lui croiti minciuni-13,7si este respins de

Insusi Dumnezeu care raspunde unui prieten al lui Iov:Mania Mea arde impotriva ta si impotriva celor doi prieteni ai tai,pentru ca n-ati vorbit de Mine asa de drept precum a vorbit robul Meu Iov(42,7)