Ego-ul este un ,,sine"fals.

         El actioneaza prin intermediul mintii si genereaza mandrie.....Si nu face decat sa ma indeparteze
de Sinele divin,de Dumnezeu,de glasul sufletului,care ne vorbeste prin har divin.
 El mi-a creat o identitate falsa,care mi-a convenit in diverse situatii,pentru a ma prezenta mai
bine in societate,la locul de munca,in familie,atunci cand nu am avut parte de intelegere si
acceptarea de catre cei apropiati si nu nmai a felului meu de a fi.Prin alimentarea ego-ului.
credeam eu,pot obtine ceeace cu Sinele timid,nedescoperit neafirmat,nu puteam obtine,dar
ranjeam sa am;atentie,iubire,intelegere,ascultare.
 Sufletul meu are nevoiesa fie ascultat,inteles,acceptat asa cum este ,iubit,are nevoie sa se
bucure si sa imparta cu cei din jur darurile primite de la Dumnezeu .
                                                 Astfel, ego-ul a ajuns sa sufoce Sinele.
Si m-am trezit falsa,nefericita,cautand mereu alte,si alte surse de fericire,de fapt,placeri exterioare
care pareau a ma face feicita/fericit....
Cand realizam ca de fapt fericirea zace in mine/tine,in noi,ca pot fi fericita, cand descopar
cine sunt eu cu adevarat,atat pentru mine cat si in fata tuturor,fara teama ca voi pierde atentia
sau iubirea lor incepe limpezirea,vindecareamea.
Pentru ca daca si acestea sunt false, asa cum a fost si ego-ul pe care ei de fapt ,il iubeau...
 atunci ce am de pierdut ,de fapt?
 Pentru ca daca e iubire adevarata divina ,nu dispare oricum niciodata...orice as face...
De fapt marea suferinta este ca de foarte multa vreme ,am neglijat ceva ce incearca sa se faca
auzit in,adancul meu,prin cautarea lucrurilor marete,ascultand ,de glasul mai puternic,mai
cu tupeu,al ego-ului...
  Acum Sinele se iveste deocamdata timid,neclar...dar simt ca exista si ca sunt aproape de o
re-nastere..
Si-mi da niste flashuri care ma inunda in liniste si pace,unde nimic rau nu mai incape...
 Si pentru prima data in viata stiu ce vreau:sa ma descopar,sa invat sa ma afirm cu curaj si
hotarare,asa cum sunt.
 Restul:carierea,reusita profesionala si recunoasterea sociala etc,au palit brusc.
 Este o vreme in care,se creeaza si extern conditiile pentru a face asta,este o vreme a cautarii
Sinelui si a purificarii,deci pot spune ca ,in sfarsit simt ca a venit vremea mea...Si Dumnezeu
ma ajuta sa fac asta,vreau sa fac asta,sa ma pun pe fregventa cu El,ca sa pot sa-L  aud mai
bine.
 El este peste tot,in mine,in jurul meu,El este totul,dar depinde de mine sa fiu pe fregventa Lui.
Pentru asta,credinta,rugaciunea,meditatia,mersul la biserica,marturisirea,Impartasania,ma
ajuta cu siguranta.
Si asa dand la o parte straturile de pacate si dorintele ego-tice ,cobor in adancul fiintei mele
si Il gasesc acolo.
 Imi vad sufletul meu,sufocat,speriat,ranit.Ranit de lipsa de grija din partea mea,pe care si-a
dorit-o atata amar de vreme....
De atatea ori a incercat sa-mi vorbeasca si l-am inabusit...el este cel care primeste har divin,
bucurie si fericire, care pot,, sa-mi sufle"ce e bine pentru mine,ce am cu adevarat nevoie
spre a fi din voia divina.Asfel intru in armonie cu sufletul meu,cu alte suflete aflate pe aceeasi
fregventa ,apoi ai face partasi si pe altii la marea noastra bucurie...
    Care sunt nevoile tale,suflete?
Vreau sa te ascult si sa te scot la lumina sa te eliberezi de sub povara ego-ului ,tu esti,de fapt
comoara cea mai de pret.
Prin tine vorbeste Dumnezeu.
 Doamne,smereste-ma!E,Calea sigura sa te cunosc ,si sa fac voia Ta!
 Prea Sfanta Fecioara,pazaste-ma sub acoperamantul tau,roaga-te pentru mina sa ma elibereze
Fiul Tau,de suferinta ,de mandrie,sa cunosc adevarul...
 Sinele este portavocea lui Dumnezeu care este peste toate si in toate.In mine este locul pur
pe care Dumnezeu l-a ales ca templu in care sa-Si puna darurile,atunci cand Il lasam.

                                                                                                  Mihaela.

Devenirea ta si lupta ta,e pentru mine o mangaiere ,cu toate ca sufar impreuna cu tine cele
prin care treci!Tu stii,deja:De acum numai rugaciunea te invata pas cu pas ce si cum sa faci!
Important e sa nu te temi de greseli,ci sa inveti din ele,cele de cuviinta:fie experienta,
fie smerenie,fie bucurie,fie intelepciune!
                                                                       Curaj,fetita mea iubita!
                                                                                    Cu dragoste si respect M.Siluana.

Traire

Incredibila tensiune!Voiam sa iert,dar simteam o extraordinara impotrivire a intregii mele fiinte,
pentru ca el (ea)cerea pedeapsa .
 Se plasase intr-o postura de om neputincios,vulnerabil,gata de a-si primi lovotura ,insa eu
trebuie sa-l iert...Miscarea sufletului este in ambele directii,imi simt fiinta trasa in cele doua
sensuri contrapuse:iertarea ,si respectiv,pedeapsa,cel putin cu gandul.Este incredibil de dificil
si de complex totul,de aceea trebuie sa ne unim voia ,voia mea cu voia lui Dumnezeu.
Prin unire reusim.Voia mea e inca bolnava e in covalescenta insa voia Domnului e minunata,
ea ne elibereaza din robia acestei nevoi de a pedepsi,acestei nevoi de ,,dreptate",din nevoia
de a face celuilalt raul pe care noi insine l-am suferit de la el/ea.
 Aceasta incredibila tensiune e crucea mea,e crucea noastra a fiecarui om.
 Invierea lui Dumnezeu ne aduce mereu si mereu mai multa Lumina,mai multa indrazneala de
a ne lepada de noi,ca sa ne unim cu El si sa biruim in El pornirea ucigasa si sinucigasa care ne
chinuie si ne mutileaza sufletele si trupurile!

                                            Binecuvinteaza Doamne pe toata lumea!

                                                          Si am ierta .

Nu te teme !

                     ,,Fericiti cei curati cu inima,ca aceia vor vedea pe Dumnezeu"

  Refuzul de ati vedea neputinta ,slabiciunea vine din teama ,dar si de la cel rau.
Daca sta si analizam din exterior lucrurile (stiu ca acest lucru e greu),dar daca vrem si cerem
 ajutorul Domnului se poate.De aceea S-a facut Om ca sa faca El in noi si cu noi ceea ce ,altfel
nu putem.Nu te teme ,Dumnezeu nu se supara pe tine,ci sufera pentru tine pana te vei hotara
sa alegi bucuria de a fi cu El!.El ne asteapta ,ne intelege ca nu putem mai mult acum,si asteapta
sa vrei Tu sa te ajuta El,nici nu realizam cata rabdare si dragoste are Dumnezeu cu cei ce cad
din neputinte.Daca tu faci ce poti si totusi cazi ,INDRAZNESTE sa ceri mereu,si mereu,iertare
ajutor si ridicate ca sa faci binele pe care il doreste inima ta.Frica aceasta nu vine de la
Dumnezeu,vine de la cel rau,si e nevrotica.Fugi de ea si alege increderea ,cere ajutorul lui
Dumnezeu si lasa-L sa te ajute! Nu ii da peste mana vrand sa faci tu !Trecerea de la omul cel
vechi plin de rani de pacate, la omul cel nou cuprinde intreg omul: trup si suflet.Vindecarea
omului se face si prin post,si efectul postului se vede prin cresterea omului cel nou care cu timpul
rastigneste patimile omului vechi si invie in Hristos.La inceput noi nu putem intelege adancimea
pacatului nostru.Straturi peste straturi ,peste alte straturi,intarite peste inima noastra.
De atatea ori am cantat Fericirile.
,,Fericiti cei curati cu inima,ca aceia vor vedea pe Dumnezeu"Si din neputinta mea,am inteles
mult mai tarziu .Doamne cat pacatuim intelegand Scriptura o colectie de metafore si mituri...
Chiar daca ne-ar urla cineva in fata:Acesta este Adevarul!.nu suntem capabili sa-l acceptam
sa-l intelegem,ca nu ducem doar povara pacatelor personale.Cand eram copila si tanara
mi se parea tare nedrept,pe masura ce Tu ,Doamne  ma cresti mintea si inima mea accepta tot
mai mult aceasta.Ducem povara pacatelor personale,impreuna cu pacatele stramosilor
nostri,si pe cele ale neamului nostru si ale omului intreg,pentru ca suntem cu totii un singur om
intr-o multitudine de persoane stiuta doar de Dumnezeu!Le mostenim atat pe cele bune cat si
pe cele rele ale stramosilor nostri,pe verticala timpului,iar pe orizontala,mostenim mereu
prezentul celor impreuna cu care traim,fata de care gresim sau facem bine.Insa ca persoane
unice suntem deplini raspunzatori de modul in care ne raportam la trecut si la prezent .
Insa cu cat ne apropriem mai mult de Iisus ,cu atat suntem mai aproape de firescul vietii
noastre,si reducem schizofrenia(neputinta,boala,pacatul) noastra interioara si exterioara cu
lumea.Si numai recunoscand cat suntem de slabi si neputinciosi asumandu-ne acest lucru,cu
durerea noastra si mila Lui,incepem sa ne vindecam si sa-i ajutam si pe ceilalti.
Aceasta povara o traim  ca pe un blestem pana ce descoperim ,,darul" lui Dumnezeu facut
noua de El :energia Sa necreata prin care se transforma acest blestem in binecuvantare,
purtandu-ne povara cu iubire din Iubirea Lui!Atunci totul se transforma si se preface in dar!
Si viata devine un dar sfintit!Aceasta este Euharistia (Sfanta Impartasanie)pe care suntem
chemati fiecare in parte,sa o savarsim cu noi insine si cu toata viata noastra.
 Vom descoperi ca exista un punct in care trebuie sa intelegem ca nu-l mai ajut pe celalalt
cocolosindu-l si mentinandu-l in caldicelul unei relati precaute,fade.In acel punct facem gestul
prin care ies,fac pasul in afara,dar nu oricum,ci INAINTE pentru ca vad ca celalalt ,de mandrie,
de frica,din neputinta,refuza asta si cu rugaciune si dragoste ,Dumnezeu imi mangaie sufletul
prin darul increderii ca celalalt ,vazandu-ma reusind va face si el pasul inainte.
Da!Exista momente in care pasul nu-l mai putem face impreuna ,ci singuri,si sa fim siguri
ca Dumnezeu nu-i va uita pe cei dragi prin credinta si rugaciunea noastra.
Cand nu te rogi si nu crezi exista riscul ca lelalalt sa inteleaga gestul nostru drept lepadare de el,
si nimic nu este mai dureros si mai groaznic decat sa se simta cineva lepadat.Exiasta o limita
prin care putem risipi frica celuilalt prin prezenta si totusi absenta noastra doar in cuprinderea
iubirii Lui,Dumnezeu care va risipi complet teama.
 Nu ma lasa ca lepadarea mea de vrajmas (cel rau)sa fie o lepadare de aproapele!
Oamenii induhovniciti,au acest discernamant,aceasta capacitate de a intelege cum sa tina
aproape omul,indepartand simultan pacatul.
                              Binecuvinteaza Doamne pe toata lumea!

Echilibru fragil in relatiile mele cu ceilalti ,cu mine...

 Exista un echilibru fragil in relatiile mele cu mine ,cu ceilalti  ,si in relatiile dintre oameni.
Pentru a pastra echilibrul, in relatiile cu ceilalti trebuie sa ma raportez mereu la relatia
fireasca si curgatoare intre mine cu Hristos .
Adica sa-l privesc pe aproapele meu prin ochii Mantuitorului,
ca acest echilibru sa fie durabil cu pace ,liniste dragoste,pentru mine si pentru ceilalti.
....E atat de usor sa pierd pacea,bucuria,linistea pe care le primesc,le adun cu migala .
Raporturile cu ceilalti sunt foarte fragile,dar totodata sunt extraordinare ,complexe si frumoase.
 Pentru ca vreau si incerc sa fiu crestina ,efectele crestinismului meu sunt apreciate in relatiile
mele cu oameni,insa uni refuza  categoric si se sperie cand e vorba de mijloace,precum postul,
rugaciunea ,mersul la biserica,spovedania,(marturisirea)impartasania,care sunt percepute de ei
intr-un element negativ si frustrant,pentru ca,ei, le privesc si inteleg gresit, ca pe niste privari
(reguli asupritoare)venite din exterior.
 Si nu pot sa acuz pe nimeni,la fel am fost si eu odata...
 Nu intelegeam nimic,nu reuseam sa traiesc credinta crestina cu adevarat dinauntru meu.
Mult mai tarziu am inteles ca ortodoxia este firea omului induhovnicit(insanatosit)
 Acum nu am inca metodele si naturaletea de a comunica celorlalti cu decenta si finete,
ceea ce simt .Pot spune cat de gresit este sa ma grabesc,sa ofer explicatii,sa analizez eu in
locul lor,sa dau sfaturi pentru blocaje si iesirea din criza ,cand de fapt Sfinti ne spus destul de
clar ,,nu dati fara sa vi se ceara,nu explicati daca vezi ca omul inca nu e pregatit sa duca,
nu impuneti ,doar rugati-va lui Dumnezeu pentru el si lasati-L pe Dumnezeu sa lucreze .
                  Vorbiti mai mult cu Dumnezeu decat cu omul.
Doamne ,Tu vezi atat de bine zbaterile mele,nu ma lasa sa provoc suferinta in jurul meu,vrand
si intentionand sa fac bine.
Metodele aplicate de mine asupra mea,genereaza vizibil o rasfrangere asupra celorlalti,pe
care in neputinta mea,ei  o percep ca un atac.
 Se intampla acest fenomen straniu si greu de explicat ,in singuratate imi
dobandesc o liniste si un soi de echilibru ,care se simte si de ceilalti,insa atunci cand ei ma
dezechilibreaza cu greutatea lor,fie ma lovesc ,se sparge bucuria si linistea,uneori mai greu
insa uneori foarte repede,si atunci imi dau seama cate mai am de invatat,
as vrea sa invete toti odata cu mine insa suntem persoane unice si fiecare creste la timpul ei .
Aici imi vad greseala din graba cu care doresc vindecarea mea si a celorlalti,desi stiu foarte
 bine ca, cresterea inseamna rabdare,timp,incercare....mereu uit Doamne!
 Si atunci ma retrag in mine , inteleg cat de importanta este  fuga de lume,
 pentru crestere mea,eu la inceput o percepeam ca o lasitate ori un egoism, insa acum imi 
dau seama ca e necesara.
Relatiile bazate pe compensarea lipsurilor,minusurilor,complexelor,slabiciunilor,sunt nascute
din dorinta noastra fierbinte de a vindeca ceea ce eu nu am ,ori nu am primit,ceea ce vad ca
altul are,si invers.Fenomenul care se intampla este dramatic,slabiciunile se amplifica,continuu
si spontan,pentru ca orice initiativa de vindecare starneste in celalalt sau chiar in mine o
bariera compulsiva,groaza de a nu fi vindecat si parasit.In acest cerc vicios,in care eu-ea
suntem prinsi cu niste gheare invizibile,ne autodistrugem,luptand mereu sa ne vindecam .
Rezultatele sunt basculante,inversate,iar eu asist cu groaza cum toate intentiile mele bune,
de a ma ajuta si de a ajuta,de a mangaia si de a fi mangaiata,au rezultate dezastruase pentru
mine sau pentru partenerul meu bolnav.
Iar ceea ce este extraordinar urmeaza acum:carentele,lipsurile,defectele,minusurile,
complexele -care sunt majoritatea pacate,patimi,sau consecintele patimilor si pacatelor,
le iarta si le vindeca Hristos ,la cel mai profund mod cu putinta si asta o simt concret cand ma
opresc si stau in liniste,rugaciune,in mintea mea,in sufletul si inima mea,atunci primesc
eliberarea extraordinara de o presiune,de tensiune,si de o greutate formidabila ,pe care am
purtat-o .
Astfel in curs de covalescenta ,in curs de vindecare,simt si vad in jurul meu aceasta extraordinara
realitate:relatiile mele se vindeca,se normalizeaza,ba chiar apare bucuria de a fi ,de a zambi.
E o taina extraordinara asta,prin care Hristos ne vindeca din  fiinte devenite prin  pacat,
viciate,grav ranite,in fiinte insanatosite ,implinite.
                In momentul pocaintei El are forta extraordinara de a ma salva.
Aceasta este prima piatra de temelie cand eu imi vad neputinta si ma las vindecat,si o realizez
prin , oprirea mea  de a ma autodistruge .
Senzatia care o ai in acest moment este de a pune frana ,cea a punerii de-a curmezisul ,efectiv,
mai exact imaginati-va o autostrada cu multe benzi,care te duce catre o directie oarecare,
si brusc simti ca directia e gresita si totul se dezintegreaza in mine si in jurul meu,si atunci
apas puternic frana.Din spatele meu curg puhoaiele inertiale de autovehicule care claxoneaza,
si te evita in ultima secunda,dar realezezi ca aceasta opripe pentru tine este RATIONALA
insa pentru ceilalti este IRATIONALA,de fapt este iesirea din logica tuturor pacatelor.
 Si stai acolo ,in miljocul autostrazii,simtind vartejul ametitor din jurul tau,viteza ametitoare
a lumii care apasa tot mai mult pedala de acceleratie,si intr-un calm nefiresc pentru ceilalti
dar firesc pentru tine cauti indicatoarele de pe marginea drumului,cauti exit-ul,iesirea,
pentru ca realizezi ca destinatia ta de mai inainte era catre suferinta,moarte,intuneric,si
creste in suflet credinta ca trebuie sa te intorci,sa iesi cumva din aceasta curgere pentru ca ea
nu mai este curgerea ta.
 In acel moment de liniste creste dorinta de a intoarce in mijlocul autostrazii si de a porni in
sens invers,este cea mai teribila experienta a sufletului nostru.
 Vezi chipurile stupefiante ale celorlalti venind si tracand in viteza,privindu-ma in timp ce
inaintezi pe cel mai greu traseu al vietii mele,incet,in sens invers,caut cu privirea exit-ul pe care-l
ratasem.In acest timp te simti complet iesit din rationalitatea lumi insa pentru prima data in
viata ta avand sentimentul puternic ca la capatul acestei intoarceri voi gasi iesirea catre firesc
catre normalitate.
          Ortodoxia este firea omului!Nu este o gluma si nici o metafora.Este adevar.
                        Cred Doamne ,ajuta neputintei mele de acum inainte !
Domnul te va ajuta de acum sa pornesti acest razboi  sfant , va fi  greu,si pe durata insa te va
scoate din bezna dependentelor a robiei patimilor atat de straine de bucuria,pacea,iubirea
dupa care tanjim !
 Doamne intr-o zi voi reusi si eu sa imbratisez si sa mangai mereu cu finete,precum faci Tu cu
Maica Ta.

                                                         Cu dragoste si recunostinta

                                  Text C si M Siluana -din :Cunoaste-L pe Domnul Cel Viu pe viu!