Iadul din mine

 Când am crezut ca un anumit lucru rau n-o sa-l mai fac niciodata,m-am mândrit si am vazut ca mai este loc .
Cea mai mare tulburare e deceptia.Acesta este semnul mandriei
ascunse Ca sa nu ne mâdrim sa-L bagam pe Dumnezeu înainte,si sa zicem
                    ,,multumesc  Doamne pentru toate si rele si bune".
 Depresia este o boala.Deznadejdea însa vine de la faptul ca te crezi mântuitorul lumii,mai vine de la lipsa de credinta sau de la oboseala.
Nu noi îi vindecam pe oameni,nu noi i-am îmbolnavit,nu noi îi mântuim pe cei din preajma noastra.
Daca esti obosit culca-te.Simturile noastre sunt coplesite
de durere si de necazuri,dar în adâncul sufletului meu este o liniste o mângâiere.Aceasta este defapt bucuria traita în necazuri.
Eu plâng lânga omul bolnav,lânga cersetor,lânga pacatos pentru ca îi iubesc,
dar ma bucur cu ei când sunt bucurosi.Viata are tot timpul
aceste doua dimensiuni:bucurie si plâns.
Se poate spune ca bucuria noastra este printre lacrimi,acum pe pamânt.
Sunt multi oameni care traiesc pe muchie .Multi înteleg
în multe feluri dar eu cred asa,in inima mea este o parte buna si una rea,tine mintea in inima ta(mea),acolo este lipsa de nadejde ,de neuitare,de neiertare,
acolo e frica de om dar si de Dumnezeu,tine mintea ta acolo spune-le iad
si striga-L pe Dumnezeu,si El vine in iadul nostru si aduce lumina.
Simturile trupesti exterioare corespund unor simtiri launtrice ale inimii.Când vom intra cu urechea în inima o sa simtim cu simturile duhovnicesti.
Eu nu ma pot bucura de ce e urat,ar fi pervers nu?
Atâta timp cât eu privesc urâtenia lumii,traiesc durerea si e normal sa sufar.
Nu pot simti si bucuria si durerea pe amândoua în acelasi timp,
dar ele sunt acolo în adâncul sufletului meu.Asa ca trebuie sa invatam sa intram în inima noastra fara sa tulburam apele ei  si vom descoperi cum
 sa ne pastram cumpatul în greutatile noastre.

                                                               Doamne ajuta !

E o crima sa spui irecuperabil!

  Dupa cum am mai spus sufletul nostru are trei dimensiuni:
mintala,sufleteasca(psihica,sentimentala)si trupeasca(poftitoare)
Omul este suflet intrupat si trup insufletit.Spargerea integritati trupesti prin pacate,
(rautati )va aduce suferinta si sparge si integritatea (sanatatea)sufleteasca.
                          Nu exista pacat sa nu fie suferinta!
                      Insa nu exista pacat fara vindecarea.
Omul  care a gresit(pacatuit)nu mai este intreg,nici trupeste,nici sufleteste.Aceasta rana
ramane in sufletul nostru ,si daca asta ar fi toata povestea ar fi trista.
Dar povestea omului nu e trista,daca este om ,,Adevarat".
Fie ca vrem sa recunoastem fie ca nu ,vindecarea noastra incepe atunci cand L-am gasit
pe Dumnezeu.Doar El ne vindeca integral.Medicina te poate vindeca psihic,trupeste insa
sufleteste nu poate,acolo doar Dumnezeu vindeca.
Spunea Sfantul Nicolar Cabasila:Dumnezeul nostru este un Dumnezeu,,nebun de iubire"
care iubeste ca un ,,nebun"si face o multime de nebunii.
Dumnezeu l-a facut pe om sa iubeasca,sa fie in comuniune;pe femeie a facut-o sa aiba mire,
si pe barbat sa aiba mireasca.Cine nu are mire sau mireasa,innebuneste,dar exista mire
omenescsi mire Ceresc.Barbatul poate sa faca dintr-o femeie care a gresit ,una noua,si
o femeie poate sa faca din barbatul ei unul nou ,principala conditie este sa se iubeasca,apoi
sa comunice,si sa creada in vindecarea care o face Dumnezeu.
Dumnezeu nu le-a scos ochii ucenicilor,cand s-au intalnit in Marea Tiberiadei:
                       Ce-ati facut?Ati fugit,m-ati lasat,v-a fost frica?"
I-a reprosat oare lui Sf Petru,,nu ti-am zis Eu ca ai sa ma parasesti,ca ai sa te lepezi de Mine?
               Asa-ti trebuie ca nu m-ai ascultat!?Nu i-a zis asa!
                                   Ci ,i-a zis:,,Ma iubesti?"
                               Iar raspunsul a fost DA!
                  Atunci ,daca tu barbate, si tu,femeie ,ai gresit mult,iubeste mult dar curat !
          Si sa stiti  ca nu exista om irecuperabil ,( nu ma refer la cei bolnavi psihic)ci  doar
sufleteste .E o crima sa spui irecuperabil!

Dumnezeu isi retrage harul Sau iar parasirea este data tuturor

   Exista trei feluri in care omul poate trai parasirea:prin pronia lui Dumnezeu,
spre pedepsire sau spre invatatura.
1)
Parasirea din pronie este data tuturor oamenilor,fara sa fie meritul nici unui om.
Primul har,este chemarea lui Dumnezeu catre om de a purcede  intr-o noua
calatorie si de a incepe o noua viata si este pur si simplu un dar.
Omul,pentru a-l redobandi,trebuie sa-si arate in mod liber toata  intelepciunea
 si credinciosia,si atunci mostenirea Domnului devine  a sa pe veci.
El trebuie sa se supuna formarii dupa legea lui Dumnezeu si sa fie  povatuit de
 Cel Preainalt in taina legii infierii.Cand esti povatuit intru voia lui Dumnezeu,
suferind cu rabdare arsita si secatuirea acestei perioade de parasire,atunci
 bogatiile daruite la inceput care sunt ale lui Dumnezeu  devin ale omului  cu
 adevarat.
                                     Toate ale mele,ale tale sunt(Lc,15:31)
2)

 A)Din pricina vointei libere a omului ,Dumnezeu ingaduie cel de-al doilea fel de
parasire,si anume parasirea spre pedepsire.
                                                De ce se intampla asta?
Pentru ca omul trece si se lasa stapanit de tendinta mandra spre ,,indumnezeire de sine"

                                                Ce inseamna acest lucru.
 Mintea omului se intoarce spre sine (catre el insusi) cu iubire de sine si crede ca el reuseste
schimbarea lui .Trebuie sa intelegem ca vointa de a cere schimbarea e a mea  dar realizarea
 schimbari o face Dumnezeu,nu eu omul ,  si atunci Duhul bland si plin de noblete a lui
Dumnezeu ,mahnit fiind pleaca.
 Duhul lui Dumnezeu este asa de gingas,incat nu poate suferi nici macar cea mai
mica miscare de egoism.

B)Tot parasire spre pedepsire are loc de asemenea cand crestinul cade in pacat
sau devine lenes si nu se mai ingrijeste de mantuirea sa(in greaca poarte numele
akedie)atunci Dumnezeu ingaduie aceasta spre mantuirea credinciosului si
precum spune apostolul-,,de Domnul suntem certati -cercetati,ca nu cu lumea
sa fim osanditi(1Cor,11:31)
                        Tot ceea ce face cu noi Dumnezeu,din dragoste o face.

3)Al treilea fel de parasire ,spre invatatura,este un dar plin de putere al Duhului Sfant,
precum putem vedea in viata Sf.Siluan.Temelia acestui fenomen se afla in viata lui Hristos
Hristos cu rabdare a suferit parasire si moarte pe Cruce,ca sa tamaduiasca
parasirea noastra si sa faca moartea noastra nelucratoare.
 Parasirea si moartea au intrat in viata noastra prin neascultarea de porunca
lui Dumnezeu(cf,Fac.2:17;Rom.5:12)
   Parasirea si moartea lui Hristos au tamaduit si mantuit pe om pentru ca au
fost de buna voie si FARA DE PACAT (cf.Rom.5:18)
 Cand suferim dupa lege parasirea,adica cu bunavointa si urmand pilda
Domnului ,moartea pustiului nostru launtric se biruieste si mostenim harul
care a izvorat din Crucea si din Invierea Incepatorului credintei noastre.
  Intrucat parasirea este parte din viata Domnului ,este de neaparata trebuinta
ca si noi sa trecem prin ea,astfel incat sa putem ajunge sa cunoastem fiecare pas
de pe Calea Domnului si sa dobandim cunoastere a Persoanei Sale.
Cu alte cuvinte daca nu trecem prin parasire ,nu-l putem cunoaste deplin pe
Hristos.
                           Iertati-ma ,si Domnul sa ne ajute !

Nasterea omului nou prin moartea omului vechi

 Scriptura spune ca pacatul unui om,al stramosului nostru(Adam si Eva)
si moartea,care a venit ca urmare a acestuia .s-au rasfrant asupra
intregului neam omenesc(de la primul om Adam pana ultimul om ce se va
naste pe pamant)asta inseamna ca toti ne nastem cu pacatul stramosesc
Ne aflam pe noi insine,prin urmare,intr-o stare potrivnica firii si
indepartata de ceea ce ne-a sortit noua dintru inceput Dumnezeu si stim ca
la inceput  Adam si Eva erau fara pacat .
 Ca sa ne nastem din nou in starea nestricacioasa,neantinata si nevestejita
aveam nevoie iarasi de harul,milostivire ,...de un om,iar acesta a fost
   Noul Adam adica Iisus Hristos.El ne cheama la aceasta renastere prin
cuvintele Sale,,se cade voua a va naste din nou:(In.3:7)
 Aceasta chemare este a lui Dumnezeu ,Celui in Treime,este o chemare
din dragoste iar acceptarea si primirea ei aduce harul Duhului Sfant,care
il impodobeste pe om,calauzindu-l spre o nesfarsita asemanare cu Hristos
Fiul lui Dumnezeu.Aceasta dragoste nu este pamanteasca ,ci cereasca.
Prin fire,Dumnezeu este cu totul liber in relatia Sa cu omul,El ramane
slobod de patima si nevoie.Omul de asemenea este  zidit dupa chipul lui
Dumnezeu ,(gasim la capitolul Facerea 1:26-Sa facem om dupa chipul si
dupa asemanarea Noastra..iar la Fac 1:27-Si a facut Dumnezeu pe om dupa
chipul Sau...) de aici rezulta ca asemanarea a
lasat-o libera la dorinta noastra ea este o conlucrare intre Dumnezeu si
mine dar cu acordul meu ,cu vointa mea exprimata libera si Puterea lui
Dumnezeu care ma  transforma in asemanare,asta inseamna ca eu am o
 libertate de la Dumnezeu  care nu poate fi constransa de nimeni si nici
chiar Dumnezeu nu mi-o incalca .
 Pe parcursul vieti noi suntem chemati la aceasta renastere si prima
cercetare a omului de catre Dumnezeu rodeste abia atunci cand il gaseste
deschis sprea a primi energia harului Sau cu buna vointa  a omului.
  Cresterea intr-o viata crestina are doua vointe care trebuie unite,cea
dumnezeiasca si necreata  impreuna cu cea creata si omeneasca.
 Impreuna-lucrarea  Duhului Sfant cu vointa omului savarseste o taina
in viata fiecarui om.Masura darului Sau depinde de liberul
 consimtamant al omului.
                                 Iertati-ma ,si Domnul sa ne ajute !