Duminică, 30 noiembrie, praznicul Sfântului Apostol Andrei

 

Duminică, 30 noiembrie, credincioşii ortodocşi cinstesc marele praznic al Sfântului Apostol Andrei, propovăduitorul creştinismului pe meleagurile geto-dacice în Dobrogea de astăzi.
 Totodată, Sfântul Andrei este întemeietorul Bisericii noastre creştine şi un martor de seamă la cele mai de importante evenimente religioase petrecute în zorii creştinismului.
  Istoricul sărbătorii Evanghelia după Ioan aduce mărturie că Sfântul Andrei a fost mai întâi ucenicul Sfântului Ioan Botezătorul. Andrei şi fratele lui Simon-Petru erau pescari în vremea când Iisus străbătea Galileea în căutarea unor ucenici.
  Pe atunci, spune Evanghelia, în pustia Iordanului, predica un ascet, renumit pentru harul lui dumnezeiesc. Acela se numea Ioan şi el vorbea oamenilor despre venirea lui Mesia, cel care va salva lumea, sacrificându-se pe sine.
  Impresionat de profeţia lui Ioan, Andrei i-a mărturisit fratelui său că vrea să-l urmeze pe Învăţătorul-salvator al omenirii despre care predica Ioan.
  Împreună cu fratele său Simon-Petru, Andrei a fost martor la minunile săvârşite de Iisus şi L-a urmat pe Acesta când le-a adresat îndemnul : „Veniţi după mine şi vă voi face pescari de oameni”. De aceea, cei doi fraţi, pescari de meserie, au mers după Hristos şi au propovăduit împreună Evanghelia în Sciţia (teritoriu situat între Dunăre şi Marea Neagră) şi dincolo de Prut.
 Părintele nostru spiritual, Sfântul Andrei, a fost martor la cele mai importante evenimentele religioase petrecute în zorii creştinismului. Andrei a suferit când a fost decapitat Sfântul Ioan Botezătorul, a fost alături de Iisus la Cina cea de Taină, a plâns la moartea Mântuitorului, dar s-a întărit în credinţă la Învierea Lui. Sfântul Andrei i-a convertit la creştinism pe geto-daci
  După Pogorârea Duhului Sfânt, Apostolul Andrei a continuat să predice Evanghelia lui Iisus în misiunea sa de creştinare în Georgia, în Armenia, în sudul Basarabiei şi a ajuns în Dobrogea de azi, fiind singurul apostol al Domnului Hristos care a convertit la creştinism populaţia geto-daco-romanilor din cetăţile acestui ţinut. Deşi la urcarea lui Decebal pe tronul Daciei raporturile cu Roma s-au înrăutăţit, Sfântul Andrei a hirotonit, în continuare, episcopi şi preoţi în Dobrogea. Documentele religioase dovedesc că peştera unde a trăit Sfântul Andrei (în comuna Ion Corvin din judeţul Constanţa) a fost primul lăcaş creştin din ţara noastră.

Duminică, 30 noiembrie, credincioşii ortodocşi cinstesc marele praznic al Sfântului Apostol Andrei, propovăduitorul creştinismului pe meleagurile geto-dacice în Dobrogea de astăzi. Totodată, Sfântul Andrei este întemeietorul Bisericii noastre creştine şi un martor de seamă la cele mai de importante evenimente religioase petrecute în zorii creştinismului. Istoricul sărbătorii Evanghelia după Ioan aduce mărturie că Sfântul Andrei a fost mai întâi ucenicul Sfântului Ioan Botezătorul. Andrei şi fratele lui Simon-Petru erau pescari în vremea când Iisus străbătea Galileea în căutarea unor ucenici. Pe atunci, spune Evanghelia, în pustia Iordanului, predica un ascet, renumit pentru harul lui dumnezeiesc. Acela se numea Ioan şi el vorbea oamenilor despre venirea lui Mesia, cel care va salva lumea, sacrificându-se pe sine. Impresionat de profeţia lui Ioan, Andrei i-a mărturisit fratelui său că vrea să-l urmeze pe Învăţătorul-salvator al omenirii despre care predica Ioan. Împreună cu fratele său Simon-Petru, Andrei a fost martor la minunile săvârşite de Iisus şi L-a urmat pe Acesta când le-a adresat îndemnul : „Veniţi după mine şi vă voi face pescari de oameni”. De aceea, cei doi fraţi, pescari de meserie, au mers după Hristos şi au propovăduit împreună Evanghelia în Sciţia (teritoriu situat între Dunăre şi Marea Neagră) şi dincolo de Prut. Părintele nostru spiritual, Sfântul Andrei, a fost martor la cele mai importante evenimentele religioase petrecute în zorii creştinismului. Andrei a suferit când a fost decapitat Sfântul Ioan Botezătorul, a fost alături de Iisus la Cina cea de Taină, a plâns la moartea Mântuitorului, dar s-a întărit în credinţă la Învierea Lui. Sfântul Andrei i-a convertit la creştinism pe geto-daci După Pogorârea Duhului Sfânt, Apostolul Andrei a continuat să predice Evanghelia lui Iisus în misiunea sa de creştinare în Georgia, în Armenia, în sudul Basarabiei şi a ajuns în Dobrogea de azi, fiind singurul apostol al Domnului Hristos care a convertit la creştinism populaţia geto-daco-romanilor din cetăţile acestui ţinut. Deşi la urcarea lui Decebal pe tronul Daciei raporturile cu Roma s-au înrăutăţit, Sfântul Andrei a hirotonit, în continuare, episcopi şi preoţi în Dobrogea. Documentele religioase dovedesc că peştera unde a trăit Sfântul Andrei (în comuna Ion Corvin din judeţul Constanţa) a fost primul lăcaş creştin din ţara noastră.

Make Money at : http://bit.ly/copy_win

Duminică, 30 noiembrie, credincioşii ortodocşi cinstesc marele praznic al Sfântului Apostol Andrei, propovăduitorul creştinismului pe meleagurile geto-dacice în Dobrogea de astăzi. Totodată, Sfântul Andrei este întemeietorul Bisericii noastre creştine şi un martor de seamă la cele mai de importante evenimente religioase petrecute în zorii creştinismului. Istoricul sărbătorii Evanghelia după Ioan aduce mărturie că Sfântul Andrei a fost mai întâi ucenicul Sfântului Ioan Botezătorul. Andrei şi fratele lui Simon-Petru erau pescari în vremea când Iisus străbătea Galileea în căutarea unor ucenici. Pe atunci, spune Evanghelia, în pustia Iordanului, predica un ascet, renumit pentru harul lui dumnezeiesc. Acela se numea Ioan şi el vorbea oamenilor despre venirea lui Mesia, cel care va salva lumea, sacrificându-se pe sine. Impresionat de profeţia lui Ioan, Andrei i-a mărturisit fratelui său că vrea să-l urmeze pe Învăţătorul-salvator al omenirii despre care predica Ioan. Împreună cu fratele său Simon-Petru, Andrei a fost martor la minunile săvârşite de Iisus şi L-a urmat pe Acesta când le-a adresat îndemnul : „Veniţi după mine şi vă voi face pescari de oameni”. De aceea, cei doi fraţi, pescari de meserie, au mers după Hristos şi au propovăduit împreună Evanghelia în Sciţia (teritoriu situat între Dunăre şi Marea Neagră) şi dincolo de Prut. Părintele nostru spiritual, Sfântul Andrei, a fost martor la cele mai importante evenimentele religioase petrecute în zorii creştinismului. Andrei a suferit când a fost decapitat Sfântul Ioan Botezătorul, a fost alături de Iisus la Cina cea de Taină, a plâns la moartea Mântuitorului, dar s-a întărit în credinţă la Învierea Lui. Sfântul Andrei i-a convertit la creştinism pe geto-daci După Pogorârea Duhului Sfânt, Apostolul Andrei a continuat să predice Evanghelia lui Iisus în misiunea sa de creştinare în Georgia, în Armenia, în sudul Basarabiei şi a ajuns în Dobrogea de azi, fiind singurul apostol al Domnului Hristos care a convertit la creştinism populaţia geto-daco-romanilor din cetăţile acestui ţinut. Deşi la urcarea lui Decebal pe tronul Daciei raporturile cu Roma s-au înrăutăţit, Sfântul Andrei a hirotonit, în continuare, episcopi şi preoţi în Dobrogea. Documentele religioase dovedesc că peştera unde a trăit Sfântul Andrei (în comuna Ion Corvin din judeţul Constanţa) a fost primul lăcaş creştin din ţara noastră.

Make Money at : http://bit.ly/copy_win

Duminică, 30 noiembrie, credincioşii ortodocşi cinstesc marele praznic al Sfântului Apostol Andrei, propovăduitorul creştinismului pe meleagurile geto-dacice în Dobrogea de astăzi. Totodată, Sfântul Andrei este întemeietorul Bisericii noastre creştine şi un martor de seamă la cele mai de importante evenimente religioase petrecute în zorii creştinismului. Istoricul sărbătorii Evanghelia după Ioan aduce mărturie că Sfântul Andrei a fost mai întâi ucenicul Sfântului Ioan Botezătorul. Andrei şi fratele lui Simon-Petru erau pescari în vremea când Iisus străbătea Galileea în căutarea unor ucenici. Pe atunci, spune Evanghelia, în pustia Iordanului, predica un ascet, renumit pentru harul lui dumnezeiesc. Acela se numea Ioan şi el vorbea oamenilor despre venirea lui Mesia, cel care va salva lumea, sacrificându-se pe sine. Impresionat de profeţia lui Ioan, Andrei i-a mărturisit fratelui său că vrea să-l urmeze pe Învăţătorul-salvator al omenirii despre care predica Ioan. Împreună cu fratele său Simon-Petru, Andrei a fost martor la minunile săvârşite de Iisus şi L-a urmat pe Acesta când le-a adresat îndemnul : „Veniţi după mine şi vă voi face pescari de oameni”. De aceea, cei doi fraţi, pescari de meserie, au mers după Hristos şi au propovăduit împreună Evanghelia în Sciţia (teritoriu situat între Dunăre şi Marea Neagră) şi dincolo de Prut. Părintele nostru spiritual, Sfântul Andrei, a fost martor la cele mai importante evenimentele religioase petrecute în zorii creştinismului. Andrei a suferit când a fost decapitat Sfântul Ioan Botezătorul, a fost alături de Iisus la Cina cea de Taină, a plâns la moartea Mântuitorului, dar s-a întărit în credinţă la Învierea Lui. Sfântul Andrei i-a convertit la creştinism pe geto-daci După Pogorârea Duhului Sfânt, Apostolul Andrei a continuat să predice Evanghelia lui Iisus în misiunea sa de creştinare în Georgia, în Armenia, în sudul Basarabiei şi a ajuns în Dobrogea de azi, fiind singurul apostol al Domnului Hristos care a convertit la creştinism populaţia geto-daco-romanilor din cetăţile acestui ţinut. Deşi la urcarea lui Decebal pe tronul Daciei raporturile cu Roma s-au înrăutăţit, Sfântul Andrei a hirotonit, în continuare, episcopi şi preoţi în Dobrogea. Documentele religioase dovedesc că peştera unde a trăit Sfântul Andrei (în comuna Ion Corvin din judeţul Constanţa) a fost primul lăcaş creştin din ţara noastră.

Make Money at : http://bit.ly/copy_win

Duminică, 30 noiembrie, credincioşii ortodocşi cinstesc marele praznic al Sfântului Apostol Andrei, propovăduitorul creştinismului pe meleagurile geto-dacice în Dobrogea de astăzi. Totodată, Sfântul Andrei este întemeietorul Bisericii noastre creştine şi un martor de seamă la cele mai de importante evenimente religioase petrecute în zorii creştinismului. Istoricul sărbătorii Evanghelia după Ioan aduce mărturie că Sfântul Andrei a fost mai întâi ucenicul Sfântului Ioan Botezătorul. Andrei şi fratele lui Simon-Petru erau pescari în vremea când Iisus străbătea Galileea în căutarea unor ucenici. Pe atunci, spune Evanghelia, în pustia Iordanului, predica un ascet, renumit pentru harul lui dumnezeiesc. Acela se numea Ioan şi el vorbea oamenilor despre venirea lui Mesia, cel care va salva lumea, sacrificându-se pe sine. Impresionat de profeţia lui Ioan, Andrei i-a mărturisit fratelui său că vrea să-l urmeze pe Învăţătorul-salvator al omenirii despre care predica Ioan. Împreună cu fratele său Simon-Petru, Andrei a fost martor la minunile săvârşite de Iisus şi L-a urmat pe Acesta când le-a adresat îndemnul : „Veniţi după mine şi vă voi face pescari de oameni”. De aceea, cei doi fraţi, pescari de meserie, au mers după Hristos şi au propovăduit împreună Evanghelia în Sciţia (teritoriu situat între Dunăre şi Marea Neagră) şi dincolo de Prut. Părintele nostru spiritual, Sfântul Andrei, a fost martor la cele mai importante evenimentele religioase petrecute în zorii creştinismului. Andrei a suferit când a fost decapitat Sfântul Ioan Botezătorul, a fost alături de Iisus la Cina cea de Taină, a plâns la moartea Mântuitorului, dar s-a întărit în credinţă la Învierea Lui. Sfântul Andrei i-a convertit la creştinism pe geto-daci După Pogorârea Duhului Sfânt, Apostolul Andrei a continuat să predice Evanghelia lui Iisus în misiunea sa de creştinare în Georgia, în Armenia, în sudul Basarabiei şi a ajuns în Dobrogea de azi, fiind singurul apostol al Domnului Hristos care a convertit la creştinism populaţia geto-daco-romanilor din cetăţile acestui ţinut. Deşi la urcarea lui Decebal pe tronul Daciei raporturile cu Roma s-au înrăutăţit, Sfântul Andrei a hirotonit, în continuare, episcopi şi preoţi în Dobrogea. Documentele religioase dovedesc că peştera unde a trăit Sfântul Andrei (în comuna Ion Corvin din judeţul Constanţa) a fost primul lăcaş creştin din ţara noastră.

Make Money at : http://bit.ly/copy_win

Părintele Arsenie Boca 1910 - 1989

Nu suntem născuţi de timp, ci de veșnicie

• Locul nașterii: Vața de sus, Hunedoara

•   Ocupaţia
  Monah, Mărturisitor din temnițele comuniste, Preot, Duhovnic român, Pictor
• Zi comemorare: 28 Noiembrie
• Locul înmormântării: Mănăstirea Prislop, Hunedoara

 

 

Cărţi

• Părintele Arsenie Boca , Tinerii, familia și copiii născuți în lanțuri, Ediția 3, 2009
• Adrian Alui Gheorghe, Părintele Iustin Pârvu și morala unei vieți câștigate
• Ala Rusnac, Cugetări duhovnicești - din înțelepciunea Părinților contemporani, vol. II, 2011
• Părintele Arsenie Boca, Omul, zidire de mare preț, 2002
• Părintele Arsenie Boca, Mărgăritare duhovnicești
• Ieromonah Arsenie Boca, Cărarea Împărăţiei, Ediția 5, 2006

Intrarea în Biserică a Maicii Domnului-21 noiembrie

   Praznicul Vovideniei: lumină, bucurie, aleasă trăire! Primul popas duhovnicesc al perioadei de ajunare pe care o traversăm îl reprezintă sărbătoarea de pe 21 noiembrie, dedicată Fecioarei Maria, o călăuză luminoasă în Postul Crăciunului, dar, în acelaşi timp, un stăruitor îndemn la creșterea, la educarea pruncilor în credința sfântă a Bisericii noastre dreptmăritoare, la normalitatea și necesitatea familiarizării copiilor cu Dumnezeu.

    Potrivit istoricilor, locașul de cult avea alături un fel de anexe cu vreo nouăzeci de camere, dispuse pe trei nivele. O latură a clădirii o ocupau copilele aduse spre slujba lui Dumnezeu, până la vârsta când deveneau capabile să-și întemeieze o familie. În palierul următor locuiau văduvele şi fecioarele vârstnice care îngrijeau de Casa Domnului, făgăduind a-și păzi curăția până la sfârșitul vieții, iar în altă parte a dependințelor trăiau sacerdoţii și erau cazaţi pelerinii. Fecioarelor vârstnice li se încredinţase instruirea celor tinere: le învățau să se roage, să citească dumnezeieștile Scripturi, deprinzându-le, de asemenea, cu rucodelii, adică lucrul mâinilor: confecționarea ori împodobirea veșmintelor.
    Dar oare doar pentru aceste pricini Maria a părăsit casa tatălui ei, schimbând-o cu cea a Tatălui Ceresc?
 Duhul Sfânt a lămurit-o pe Ana , dar și pe noi: Fecioara Maria trebuia adusă ca să stea în Casa Domnului, deoarece atât Templul din Vechiul Testament, cât şi Maica Domnului înfăţişează taina întrupării Mântuitorului Hristos. Templul din Ierusalim reprezenta imaginea zidită a venirii Izbăvitorului în lumea pământeană, fapt învederat de cuvintele Domnului, rostite înainte de moartea Sa pe Cruce: „dărâmaţi acest templu şi eu în trei zile îl voi rezidi”, prin care nu se referea la templu ca zidire, ci la trupul Său. Aşadar, relaţia tainică dintre templu, ca spaţiu al șederii lui Dumnezeu pe pământ, şi trupul lui Hristos luat din umanitate este mijlocită de Maica Domnului. De aceea, la Crăciun, nu vom vorbi de întruparea Mântuitorului fără a aminti întâi de templul Vechiului Legământ ca de o prefigurare a înomenirii lui Hristos. De ce Fecioara Maria a trebuit să intre în Templu? Se cerea ca ea să fie iniţiată în taina Sfintei Sfintelor, deoarece, nu peste mult timp, ea însăşi va deveni „biserică vie” a prezenţei lui Dumnezeu în lume. Din ea Hristos, Cel veșnic de zile, a împrumutat trup omenesc. Aceasta este cea mai evidentă legătură dintre Templu şi Naşterea lui Hristos, pe care o vom prăznui la sfârşitul postului. Cu toții așteptăm Crăciunul cu emoție, cu nerăbdare, cu bucurie. Din păcate, sărbătoarea tinde să se transforme într-o „jubilare” a consumismului, a plăcerii, într-o celebrare dezbrăcată de sacru. Tocmai de aceea praznicul Vovideniei ne atrage atenția că nu ne vom putea bucura cu adevărat, că nu vom simți prezența Sfântului Prunc Dumnezeiesc în peștera sufletelor noastre, dacă nu ne vom pregăti stăruitor pentru minunata și emoționanta întâlnire prin post, rugăciune, printr-o cercetare mai atentă a Bisericii.
Așa cum spuneam la început, praznicul Vovideniei ne arată încă un lucru: normalitatea și necesitatea familiarizării copiilor cu Dumnezeu. Numeroşi dușmani ai Ortodoxiei își ridică amenințător vocile împotriva prezenței orei de religie în școală, invocând pretexte dintre cele mai bezmetice, ba uneori chiar amuzante. Avem însă în viața pruncei Maria modelul unei creșteri frumoase, al unei educații alese în și prin Biserică. Raportat la zilele noastre, sunt de părere că prin fiecare oră de religie copiii îi urmează Mariei: se apropie de Biserică, intră în ea, devin familiari cu noțiunile elementare de credință, realizându-se astfel o întâlnire, o împrietenire a lor cu Dumnezeu, care va avea urmări pentru întreaga existență: deprinderile bune, formate în copilărie, rămân adeseori valabile în tot restul vieţii. Religia în școli nu reprezintă un simplu obiect de studiu, ea nu doar informează, ci îndeosebi formează. Da!, îi educă pe copii să trăiască frumos și curat aici, în această lume, pregătindu-i totodată să devină cetățeni ai Împărăției Cerurilor.

 

Să nu uitaţi de mine...

        Autor: Marin Bunget

 Am pus în voi iubirea şi grija de părinte.
Am ocolit tot răul, scoţându-l din cuvinte
Să nu vă-ntine viaţa, să nu-i simţiţi durerea.
În voi mi-a fost speranţa şi voi mi-aţi fost averea.

La tot ce v-aţi dorit m-am aplecat s-ascult
Şi-am încercat puţinul să-l fac să fie mult.
Cu peticul din coate am alungat nevoi.
V-am apărat cu trupu-mi de vânturi şi de ploi.

V-am împărţit averea ce bob cu bob am strâns
Şi v-am zâmbit şi-atunci când sufletu-mi a plâns.
Am pus în voi speranţa că singur n-o să fiu,
Dar aţi plecat... şi-n juru-mi s-a adunat pustiu.

Să nu uitaţi de mine... atâta cât mai sunt.
Eu nu-mi doresc prea multe, mi-ajunge un cuvânt
Să ştiu ce e cu voi, să ştiu că sunteţi bine...
Şi bucuria voastră mă ţine şi pe mine. 

SFÂNTULUI NECTARIE

          9 NOIEMBRIE 2014
 PRAZNICUL SFÂNTULUI NECTARIE,
SĂ-L CINSTIM AŞA CUM SE CUVINE !

 Sfantul Nectarie s-a nascut in ziua de 1 octombrie 1846, in localitatea Silivri, in Tracia, si a adormit in Domnul in data de 8 noiembrie 1920, pe cand se afla in Atena. Sfantul Nectarie s-a nascut intr-o familie saraca de pe malul marii Marmara. Parintii sai, Dimos si Marie Kephala, i-au pus pruncului numele Anastasie.

La varsta de numai 14 ani, tanarul a plecat la Constantinopol, pentru a lucra si a invata carte. Mai apoi, in anul 1866, la varsta de numai 20 de ani, tanarul Anastasie a plecat in insula Chios, ca sa predea, ca invatator. Aici, el devine calugar, la Manastirea Nea Moni, primind numele Lazar in ziua de 7 noiembrie 1876.

In anul 1877, parintele Lazar este hirotonit ierodiacon, apoi, prin generozitatea unui crestin bogat din insula si cu ajutorul Patriarhului Sofronie al Alexandriei, a putut sa-si completeze studiile la Atena si sa obtina, in anul 1885, o diploma a Facultatii de Teologie din capitala Greciei.

Tot in acest an, Sfantul Nectarie pleaca in Alexandria, Egipt, unde a fost hirotonit preot la biserica Sfantul Nicolae din Cairo. Cativa ani mai tarziu, in anul 1889, a fost hirotonit episcop de Pentapole (episcopie corespunzand in acea vreme Libiei superioare) de catre Patriarhul Sofronie, care l-a numit si predicator, secretar partriarhal si reprezentant al sau la Cairo.

Dar, dupa doar un an, a fost alungat din Egipt in urma calomniilor unor clerici invidiosi. A trebuit sa se intoarca la Atena, singur, nebagat in seama, dispretuit, in mari lipsuri materiale. A ramas cativa ani predicator (1891-1894), iar apoi a fost numit director al scolii teologice Rizarios, care forma viitori preoti. A ramas 15 ani in acest post ecleziastic.

In anul 1904, la cererea mai multor calugarite, a fondat manastirea "Sfanta Treime" din insula Egina, devenita azi unul din marile locuri de pelerinaj din lumea ortodoxa. In luna decembrie a anului 1908, la varsta de 62 de ani, Sfantul Nectarie si-a dat demisia din postul de director al scolii teologice si s-a retras in manastirea sa din Egina, unde a ramas pana la sfarsitul vietii.

8 -Noiembrie

 In fiecare an, pe data de 8 noiembrie, Biserica cinsteste Soborul Sfintilor Mihail si Gavriil si a tuturor Puterilor ceresti celor fara de trupuri. In ceea ce priveste ierarhia ingereasca, Dionisie Areopagitul vede cetele ingeresti in numar de noua, asezate in cate trei grupuri suprapuse: Serafimi, Heruvimi, Scaune; Domnii, Puteri, Stapanii; Incepatorii, Arhangheli, Ingeri. Biserica si-a dat consimtamantul asupra acestei ierarhii prin introducerea ei in pictura bisericeasca.
 
       Sfântul Mihail este voievodul oştilor cereşti, primul din ceata Sfinţilor Arhangheli, poartă sabie de foc şi are rolul de a păzi legea lui Dumnezeu şi de a birui puterea vrăjmaşilor. Gavriil înseamnă „bărbat-Dumnezeu”, este arhanghelul bunelor vestiri. El nu poartă sabie de foc, ci crin, fiind aducătorul veştilor bune.

          Sfântul Arhanghel Gavriil este cunoscut credincioşilor ca fiind cel care a adus din cer pe pământ vestea lui Ioachim şi Anei, că va naşte pe Fecioara Maria, iar la plinirea vremii, tot el a vestit pe această Fecioară că de la Duhul Sfânt, ea va naște pe Fiul și Cuvântul lui Dumnezeu. Și tot despre Sf. Arhanghel Gavriil se spune că, înfățișându-se în veșmânt alb, a răsturnat piatra de la Mormântul Domnului și a vestit Învierea Domnului, Femeilor Mironosițe… Și așa în multe rânduri în trecut, și noi nădăjduim că și în mai multe chipuri în viitor, Dumnezeu îl va trimite cu vești mântuitoare oamenilor pe pământ, el fiind și numit înger al darului.
Sărbătoarea Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil datează din secolul al V-lea. La început, a fost o simplă aniversare a sfinţirii unei biserici a Sfântului Mihail, aceasta fiind ridicată la termele lui Arcadius din Constantinopol. Cu timpul, acest praznic a ajuns să se adreseze şi Sfântului Gavriil, ca apoi să devină sărbătoarea închinată tuturor Sfinţilor Ingeri.
      Conform tradiţiei, în ajunul sărbătorii se oficiază slujba de priveghere, seara, la care sunt prezenţi ierarhul locului şi credincişii. În unele locuri, privegherea durează toată noaptea, fiind însoţită de litie, acatistul Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil, citirea moliftelor, miezonoptica, psaltirea şi alte citiri şi cântări