„De ce a poruncit Domnul să ne iubim vrăjmaşii? Nu pentru ei, ci pentru noi. Căci atâta timp cât ţinem în noi gândul despre vătămarea pe care ne-au adus-o vrăjmaşii, prietenii sau cei de un neam cu noi, nu avem pace şi nici linişte. Trebuie să ne lepădăm de asta. Cum? Trebuie să iertăm din inimă. Dacă se iartă din inimă, e ca şi cum nu a fost nimic. Apoi nu mai avem aceste munci lăuntrice, care nu ne dau pace şi linişte.
Iertare – pacea a pus stăpânire.”
„Noima vieţii noastre este să ne întoarcem în sânul lui Dumnezeu şi să dobândim harul Duhului Sfânt, să fim călăuziţi de Duhul Sfânt. Să ne întoarcem la starea cea dintru început. Să fim întotdeauna bucuroşi, întotdeauna paşnici, liniştiţi, să nu fie rău în noi şi atunci nici în jurul nostru nu va fi rău, căci gândurile ne sunt întotdeauna bune.
Căci răul nu este zidit, ci este reaua întrebuinţare a binelui de către fiinţele raţionale. Ce este răul în duhurile căzute? Cugetarea lor. Căci ele nu au trupuri fizice, materiale, ca să păcătuiască cu ceva, ci păcătuiesc în cuget. Iar noi suntem la fel, mai întâi săvârşim răul în cuget, şi abia apoi şi fizic.”
.jpg)
„Suntem într-o neîncetatã luptã a gândurilor. Rãzboiul gândurilor nu conteneşte în noi. Numai prin rugãciunea cãtre Dumnezeu putem lupta împotriva acestui rãzboi. Domnul este luptãtor, ostaş pentru noi. Când ne încredințãm Lui – iatã mântuirea noastrã!”
Starețul Tadei de la Mănăstirea Vitovnița
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.