ale Maicii Maria
Sufletul
Mic lemn inutil sufletul
în marile vâltori ale apelor.
Totul e o clipă fugară.
Râul curge solemn
Glasul Domnului m-a chemat
la o libertate devastatoare
Creşterile irezistibile urcă
talazul cu creastă albă se prăvăleşte
Cartea vieţii
Totul e o presimţire a timpului însemnat,
totul e o ardere premergătoare.
În pieţele lumii ne vom fi încheiat afacerile,
şi va fi trezire ,suspin şi strigăt
Soare al veşniciei,auroră purpurie ,
frigul dinaintea zorilor străbate sufletul
Noaptea e pe sfârşite .Sufletul se smulge
din visele jilave ale dimneţii
Nu mai sunt vise,realitatea se despoaie ,
simplă.Braţele crucii .
Ultim semn al ultimei pagini,
şi cartea vieţii se închide asupra veşniciei.
Să mângâi
Ce mai contează inteligenţa abilă,
ce mai contează cuvintele cărţilor,
când peste tot văd chipul mort
al disperării,al nostalgiei,al sinuciderii ?
Doamne,de ce nu e adăpost ?
De ce atâşi părăsiţi şi orfani ?
De ce rătăceşte poporul Tău amărât
în imensul,eternul pustiu al lumii !
Nu vreau să ştiu decât bucuria dăruirii.
Să mângâi din toată fiinţa durerea lumii !
Focul.strigătul zorilor însângeraţi ,
să se amestece în lacrimile compasiunii !
Motto
Sacrificiul sacrificiilor e acela de a suferi si a muri pentru pacatele pe care nu le-am comis( ele nu sunt in Mine ) dar Le-am asumat si asta numai Iisus Hristos a facut !
Să biruiesc lipsa de măsură a răului printr-o iubire şi un bine fără măsură pentru că nimic nu dăinuie în afara iubirii !
Textele ce le pun la dispoziţia cititorului nu au intenţia să ofere răspunsuri finale,oferirea lor este parte a unui proces continuu de căutare,atât a mea cât şi a voastră.
Dumnezeu să vă binecuvinteze !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.