Răsărit-a lumii lumina cunoştinţei

    Oraşul nostru bolnav,de care suntem bolnavi.
Condamnaţi să-l plângem şi să-l iubim.Oameni zgribuliţi şi grăbiţi.Lume mereu zorită o parte apatică,o parte pusă pe arţag.Îngrijorări de tot felul.Reclame amâgitoare cu un moş fals,fără sare,fără haz,invadează oraşul cu mult înainte de sărbătoare,practic ignorând-o,dar profitând de ea.
   Totul de vânzare .Mişună autobuze ,tramvaie,impersonale şi antipacice.Cel de care ai nevoie vine totdeauna ultimul.Cerşetori peste tot.
    S-au pus beculeţe pe bulevardele centrale.Nu pentru Crăciun...pentru Anul cel Nou,pe care toşi şi-l doresc mai bun .,,2013"-scriu pe ele.Cu puţină atenţie,până la urmă,tot acolo ajungem :la Naşterea lui Hristos.Ce bine !
  Şi ,totuşi,dincolo de toate,sentimentul irezistibil a Ceva important care se apropie.Un freamăt care creşte.O emoţie tot mai evidentă,nu totdeauna bine înţeleasă.
  Vestirea se făcuse de mult. De la începuturi( Facerea 3,15-mergeţi să citiţi ! )Apoi a fost purtată din gură în gură,din generaţie în generaţie,de profeţi mai mari sau mai mici,de aceşti colindători ai istoriei .Lumea aştepta încordată,mai mult sau mai puţin conştientă,venirea Celui promis şi vestit,Care să o recupereze şi să o salveze. Moartea înghiţea tot şi stingea orice logică a existenţei.

   ,,Iată, Fecioara va avea în pântece, şi va naşte Fiu, şi-L vor chema cu numele Emanuel,care se tâlcuieşte:Cu noi este Dumnezeu."(Isaia 7,14)
   Aştepta lumea ca Dumnezeu să fie cu ea. Aşteptarea devenise o povară. Şi a venit ceasul când timpul s-a pârguit,când Fructul a fost adus şi pus pe masa omenirii spre jertfire.Acum putem,în fine ,cânta:,,Cu noi este Dumnezeu !" O facem mai ales pe drumul Postului Mare,urcând spre Înviere.
      ,,Căci cu noi este Dumnezeu !"
 Aşadar, ,, Fecioara astăzi pe Cel mai presus de fiinţă naşte..." (Codacul praznicului,alcătuire a lui Roman Melodul)
                            Astazi!
,,În taină Te-ai născut în peşteră..."(troparul la Vecernia praznicului)  În taină S-a născut Taina !'
 Cerul s-a deschis şi a plouat cu îngeri. Potop de îngeri s-a abătut peste Pământ,încât acesta se făcuse,pe moment ,îngeresc.
   Cântări nemaiauzite vreodată.,,Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu,pe pământ pace,între oameni bunăvoire ".(Luca 2,14)...Bunăvoire....Bună-voire...Bună voie...Unde ne este buna voire ?Unde-am lepădat pacea dăruită ? Cât de capabili de slăvire mai suntem ?
    Curgea harul peste Pruncul zvârlit regeşte de Dumnezeu în lume,aşezat în paie ca într-un cuib .Mirosul de grajd.Mirosul de fân strivit prin rumegare....Paradisul pierdut..Jăratic sub aburul ocrotitor al respiraţiei dobitoacelor .Jăratic sfânt pentru ca omenirea-mârţoagă să mănânce,să se scuture de buboaiela sale purulente şi să-şi recapete tinereţea veşnică.
 Jăratic este Cuvântul,Care a fost dintru început( Ioan 1,1).Cuvântul care a deszăpezit Poezia,pentru ca ea să ne scalde existenţa.Veşnic suntem de-acum sub ocrotirea Cuvântului.
                                                            Astazi!
  ,,Cerul şi pământul astazi s-ai   împreunat..."(Stihiră a lui Ioan Monahul la Litia praznicului)
                                   Senzaţional mariaj!Mântuitoare unire!
 
           ,,Cerul şi pământul astazi , după prooroci, să se veselească;îngerii cu oamenii să prăznuiască..."

         Creştinul,creştin nu este morocănos.Sărbătoarea este sâmburele lui.Veselia în duh-structurală.
  ,,Mare şi uimitoare minune s-a săvârşit astazi: Fecioara naşte şi pântecele nu i se strică."
Trei dogme importante sunt afirmate răspicat prin Naşterea lui Hristos : Dumnezeu-Unul în fiinţă şi întreit în Persoane ;unirea ipostatică-în chip neamestecat, neschimbat,neîmpărtăşit, nedespărţit-a celor două firi :divină şi umană ;naşterea din Fecioară.
                                                          Astazi!
 De atunci până acum şi în veci suntem într-un continuu astazi.Unul Născut !Unicul!În toate cele
           Iisus Hristos este de două ori născut şi de două ori Unul Născut.
  Născut mai întâi ca Fiu al lui Dumnezeu ,iar mai apoi ca Fiu al Omului (născut din Tatăl mai înainte de veci, şi mai pe urmă din Fecioară întrupat fără sămânţă ..)Naşterea din Tatăl este o taină infinită pentru noi.Felul cum un tată, fie el şi Dumnezeu ,poate să nască ne rămâne de neînţeles.Dar de abia când înţelegi că nu poţi înţelege, începi să înţelegi câte ceva.Naşterea din Tatăl este o naştere în Duhul Sfânt ,şi aşa rămâne posibilă pentru totdeauna orice naştere dintr-un părinte duhovnicesc : în duh ,naştere duhovnicească .
  Prin Maria , umanitatea devine maternă Fiului lui Dumnezeu .Hristos ia trup omenesc ,reabilitându-l în acest fel.Trupurile noastre devin înrudite cu al Lui şi găsesc viaţa .Preţul de nepreţuit al materiei, bine făcută de Dumnezeu ,este acum scos la iveală .
    Noi mărturisim prin Crez ,că Iisus Hristos este născut ,nu făcut.
Care ar fi deosebirea dintre facere şi naştere ? Numai Dumnezeu şi omul pot să facă.Facerea este un act ce presupune conştiinţă .Facerea este un act nobil .Cel ce face devine autor.
     Cel ce naşte este părinte.Ceea ce este făcut rămâne în sine ,nu face mai departe.Numai cel născut poate să facă.Singura abatere o constituie omul .Acesta, dintru început, a fost făcut.Cu ,,mâna " Lui l-a  plămădit Dumnezeu )plămada fiind Însuşi Plămăditorul ! .L-a creat oarecum artistic, s-ar putea spune..frumos compus,desenat şi colorat.Dar ,odată cu suflarea de viaţă şi în virtutea faptului că este alcătuit după chipul şi asemănarea (la care trebuie să lucreze toată viaţa )lui Dumnezeu,omul capătă putinţa naşterii.Ştim însă că omul este îndemnat  la înmulţire şi că acest lucru se va face prin naştere în dureri (Facerea 3, 16) .
  Sigur,facerile omului presupun ,şi ele,inspiraţie,participare divină.Omul nu este niciodată autor absolut .Naşterea presupune viaţă.Presupune posibilitatea pentru cel născut de a naşte în continuare şi de a genera viaţă .Naşterea presupune taină,co-participare cu necesitate a lui Dumnezeu.
 Ce ştim ,de pildă ,despre propria naştere ?Numai ,eventual câteva amănunte exterioare,medicale sau sentimentale.Nu avem amintiri nici despre viaţa noastră dintre zămislire şi naştere,deşi cercetări ştiinţifice ale veacului din urmă au arătat că embrionul reacţionează la ceea cese petrece în jur încă din primele zile,că fătul trăieşte şi reacţionează la toate semnalele care-i sunt trimise cu voie sau fără voie,bune sau rele.Ieşirea noastră în lume încă ne rămâne tăinuită .Cu toate că nu spunem,,am fost născut " ci ,,m-am născut " ,asumându-ne astfel actul !-E de meditat la această formulare extrem de semnificativă !
    Într-un fel ,continuăm să ne naştem şi după ce ne-am născut. Aşadar,venim pe lume...Plecăm din această lume...Petrecem pe lume..Trecem prin ea...Suntem nişte trecători...Nu  spunea Lucian Blaga despre - Marea Trecere ?! Dumnezeu a venit , prin Fiul Său, să petreacă cu noi şi să ne petreacă spre El .
         Hristos este Călăuza !Nu mai există acum scuză pentru rătăcire !
  Extraordinar mai este şi faptul că ,o dată cu Naşterea lui Hristos, apare pentru om posibilitatea unui alt fel de naştere, de sorginte divină ,de această dată. După ce Fiul lui Dumnezeu ,,S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Maria Fecioară " ,ca om , omului i se dă posibilitatea să se nască cu o naştere cu totul nouă , pe care nu o mai avusese până atunci :de la Dumnezeu ,din apă şi din Duh . Dacă la început Dumnezeu numai îl făcuse pe om,acum îl naşte ! Şi cum mai seamănă cristelniţa ,în care ne îmbrăcam în Hristos ( ne botezăm ) cu Potirul euharistic din care-L mâncăm noi pe Hristos ,întrupat şi înviat !
 Cu venirea lui Hristos ,clepsidra Istoriei a fost răsturnată.Până atunci timpul curgea spre El, totul Îl pre-vestea .Acum curge de la El.Toţi suntem grăunţe de nisip  chemate să trecem prin Poarta -Hristos şi să ne adăugăm părţii celor aleşi.Dar încă Îl vestim, vestim bucuroşi şi uimiţi Naşterea-I mai presus de fire şi de înţelegere.
  Colindători străbat oraşul cenuşiu ş mohorât, aşteptând mantia izbăvitoare a zăpezii.
                ,,Stopi-mă-vei cu isop,şi mă vei curăţi,spăla-mă-vei ,şi mai alb decât zăpada mă vei albi "-Ps 50
                                     Dorul nostru tot mai vârtos de imaculat !
Unii Îl vestesc luminat ,chip luminat ,alţii au numai nevoie de un bănuţ ,cerşit (uneori jalnic)ca să le mai astâmpere mizeria .Dar şi cei din urmă rămân vestitori, în felul lor.Nimeni nu se poate sustrage sărbătorii,fie şi numai că profită de ea. Grupuri de ascorişti colindă întreaga lună marile spitale.Hristos Se naşte şi pentru suferinzi ,şi pentru muribunzi Mai ales pentru ei !
  ,,Când colindele nu se vor mai auzi pe pământ ,vor ieşii diavolii,şi astfel lumea va încăpea pe mâna lor ",se spunea prin Bucovina .Şi e limpede că aşa ar fi.
   Spre vindecarea firii omaneşti S-a întrupat Hristos Între altele ne-a vindecat de ignoranţă :,,Naşterea Ta ,Hristoase ,Dumnezeul nostru,răsărit-a lumii lumina cunoştinţei ( Troparul praznicului).Naşterea Lui este evenimentul central al istoriei ,restul sunt numai lucruri cu care înconjurăm spre sărbătorire ,tocmai pentru a ne domoli uimirea.Adesea trecem,totuşi ,destul de uşor pe lângă realitatea Minunii .
  O tratăm istoric sau simbolic,ceea ce nu este suficient. Ea trebuie asumată mistic.Prinşi în focul şi zorul pregătirilor de Crăciun .riscăm să pierdem dulceaţa neimaginată a privegherii de Naşterea Domnului.
   ,,Bogaţii au sărăcit şi au flămânzit ,iar cei ce-L caută pe Domnul nu se vor lipsi de tot binele(Ps.33, 10  )
 Să nu ajungem să nu vedem Darul din pricina darurilor după care alergăm crispaţi.
                                                 Darul este în Potir !
Toate simţurile ne-au fost activate şi spiritualizate spre a-L putea vedea, auzi, pipăi, săruta, mirosi, gusta -că bun este Domnul !
                        Cum spune un colind ,, naşterea lui Hristos să vă fie de folos "
  Dar ce înseamnă ,cu adevărat ,de folos ?
                                                                 Emanueeeeel !

                                                                                                   Text:Costin Nicolescu