Răsărit-a lumii lumina cunoştinţei

    Oraşul nostru bolnav,de care suntem bolnavi.
Condamnaţi să-l plângem şi să-l iubim.Oameni zgribuliţi şi grăbiţi.Lume mereu zorită o parte apatică,o parte pusă pe arţag.Îngrijorări de tot felul.Reclame amâgitoare cu un moş fals,fără sare,fără haz,invadează oraşul cu mult înainte de sărbătoare,practic ignorând-o,dar profitând de ea.
   Totul de vânzare .Mişună autobuze ,tramvaie,impersonale şi antipacice.Cel de care ai nevoie vine totdeauna ultimul.Cerşetori peste tot.
    S-au pus beculeţe pe bulevardele centrale.Nu pentru Crăciun...pentru Anul cel Nou,pe care toşi şi-l doresc mai bun .,,2013"-scriu pe ele.Cu puţină atenţie,până la urmă,tot acolo ajungem :la Naşterea lui Hristos.Ce bine !
  Şi ,totuşi,dincolo de toate,sentimentul irezistibil a Ceva important care se apropie.Un freamăt care creşte.O emoţie tot mai evidentă,nu totdeauna bine înţeleasă.
  Vestirea se făcuse de mult. De la începuturi( Facerea 3,15-mergeţi să citiţi ! )Apoi a fost purtată din gură în gură,din generaţie în generaţie,de profeţi mai mari sau mai mici,de aceşti colindători ai istoriei .Lumea aştepta încordată,mai mult sau mai puţin conştientă,venirea Celui promis şi vestit,Care să o recupereze şi să o salveze. Moartea înghiţea tot şi stingea orice logică a existenţei.

   ,,Iată, Fecioara va avea în pântece, şi va naşte Fiu, şi-L vor chema cu numele Emanuel,care se tâlcuieşte:Cu noi este Dumnezeu."(Isaia 7,14)
   Aştepta lumea ca Dumnezeu să fie cu ea. Aşteptarea devenise o povară. Şi a venit ceasul când timpul s-a pârguit,când Fructul a fost adus şi pus pe masa omenirii spre jertfire.Acum putem,în fine ,cânta:,,Cu noi este Dumnezeu !" O facem mai ales pe drumul Postului Mare,urcând spre Înviere.
      ,,Căci cu noi este Dumnezeu !"
 Aşadar, ,, Fecioara astăzi pe Cel mai presus de fiinţă naşte..." (Codacul praznicului,alcătuire a lui Roman Melodul)
                            Astazi!
,,În taină Te-ai născut în peşteră..."(troparul la Vecernia praznicului)  În taină S-a născut Taina !'
 Cerul s-a deschis şi a plouat cu îngeri. Potop de îngeri s-a abătut peste Pământ,încât acesta se făcuse,pe moment ,îngeresc.
   Cântări nemaiauzite vreodată.,,Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu,pe pământ pace,între oameni bunăvoire ".(Luca 2,14)...Bunăvoire....Bună-voire...Bună voie...Unde ne este buna voire ?Unde-am lepădat pacea dăruită ? Cât de capabili de slăvire mai suntem ?
    Curgea harul peste Pruncul zvârlit regeşte de Dumnezeu în lume,aşezat în paie ca într-un cuib .Mirosul de grajd.Mirosul de fân strivit prin rumegare....Paradisul pierdut..Jăratic sub aburul ocrotitor al respiraţiei dobitoacelor .Jăratic sfânt pentru ca omenirea-mârţoagă să mănânce,să se scuture de buboaiela sale purulente şi să-şi recapete tinereţea veşnică.
 Jăratic este Cuvântul,Care a fost dintru început( Ioan 1,1).Cuvântul care a deszăpezit Poezia,pentru ca ea să ne scalde existenţa.Veşnic suntem de-acum sub ocrotirea Cuvântului.
                                                            Astazi!
  ,,Cerul şi pământul astazi s-ai   împreunat..."(Stihiră a lui Ioan Monahul la Litia praznicului)
                                   Senzaţional mariaj!Mântuitoare unire!
 
           ,,Cerul şi pământul astazi , după prooroci, să se veselească;îngerii cu oamenii să prăznuiască..."

         Creştinul,creştin nu este morocănos.Sărbătoarea este sâmburele lui.Veselia în duh-structurală.
  ,,Mare şi uimitoare minune s-a săvârşit astazi: Fecioara naşte şi pântecele nu i se strică."
Trei dogme importante sunt afirmate răspicat prin Naşterea lui Hristos : Dumnezeu-Unul în fiinţă şi întreit în Persoane ;unirea ipostatică-în chip neamestecat, neschimbat,neîmpărtăşit, nedespărţit-a celor două firi :divină şi umană ;naşterea din Fecioară.
                                                          Astazi!
 De atunci până acum şi în veci suntem într-un continuu astazi.Unul Născut !Unicul!În toate cele
           Iisus Hristos este de două ori născut şi de două ori Unul Născut.
  Născut mai întâi ca Fiu al lui Dumnezeu ,iar mai apoi ca Fiu al Omului (născut din Tatăl mai înainte de veci, şi mai pe urmă din Fecioară întrupat fără sămânţă ..)Naşterea din Tatăl este o taină infinită pentru noi.Felul cum un tată, fie el şi Dumnezeu ,poate să nască ne rămâne de neînţeles.Dar de abia când înţelegi că nu poţi înţelege, începi să înţelegi câte ceva.Naşterea din Tatăl este o naştere în Duhul Sfânt ,şi aşa rămâne posibilă pentru totdeauna orice naştere dintr-un părinte duhovnicesc : în duh ,naştere duhovnicească .
  Prin Maria , umanitatea devine maternă Fiului lui Dumnezeu .Hristos ia trup omenesc ,reabilitându-l în acest fel.Trupurile noastre devin înrudite cu al Lui şi găsesc viaţa .Preţul de nepreţuit al materiei, bine făcută de Dumnezeu ,este acum scos la iveală .
    Noi mărturisim prin Crez ,că Iisus Hristos este născut ,nu făcut.
Care ar fi deosebirea dintre facere şi naştere ? Numai Dumnezeu şi omul pot să facă.Facerea este un act ce presupune conştiinţă .Facerea este un act nobil .Cel ce face devine autor.
     Cel ce naşte este părinte.Ceea ce este făcut rămâne în sine ,nu face mai departe.Numai cel născut poate să facă.Singura abatere o constituie omul .Acesta, dintru început, a fost făcut.Cu ,,mâna " Lui l-a  plămădit Dumnezeu )plămada fiind Însuşi Plămăditorul ! .L-a creat oarecum artistic, s-ar putea spune..frumos compus,desenat şi colorat.Dar ,odată cu suflarea de viaţă şi în virtutea faptului că este alcătuit după chipul şi asemănarea (la care trebuie să lucreze toată viaţa )lui Dumnezeu,omul capătă putinţa naşterii.Ştim însă că omul este îndemnat  la înmulţire şi că acest lucru se va face prin naştere în dureri (Facerea 3, 16) .
  Sigur,facerile omului presupun ,şi ele,inspiraţie,participare divină.Omul nu este niciodată autor absolut .Naşterea presupune viaţă.Presupune posibilitatea pentru cel născut de a naşte în continuare şi de a genera viaţă .Naşterea presupune taină,co-participare cu necesitate a lui Dumnezeu.
 Ce ştim ,de pildă ,despre propria naştere ?Numai ,eventual câteva amănunte exterioare,medicale sau sentimentale.Nu avem amintiri nici despre viaţa noastră dintre zămislire şi naştere,deşi cercetări ştiinţifice ale veacului din urmă au arătat că embrionul reacţionează la ceea cese petrece în jur încă din primele zile,că fătul trăieşte şi reacţionează la toate semnalele care-i sunt trimise cu voie sau fără voie,bune sau rele.Ieşirea noastră în lume încă ne rămâne tăinuită .Cu toate că nu spunem,,am fost născut " ci ,,m-am născut " ,asumându-ne astfel actul !-E de meditat la această formulare extrem de semnificativă !
    Într-un fel ,continuăm să ne naştem şi după ce ne-am născut. Aşadar,venim pe lume...Plecăm din această lume...Petrecem pe lume..Trecem prin ea...Suntem nişte trecători...Nu  spunea Lucian Blaga despre - Marea Trecere ?! Dumnezeu a venit , prin Fiul Său, să petreacă cu noi şi să ne petreacă spre El .
         Hristos este Călăuza !Nu mai există acum scuză pentru rătăcire !
  Extraordinar mai este şi faptul că ,o dată cu Naşterea lui Hristos, apare pentru om posibilitatea unui alt fel de naştere, de sorginte divină ,de această dată. După ce Fiul lui Dumnezeu ,,S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Maria Fecioară " ,ca om , omului i se dă posibilitatea să se nască cu o naştere cu totul nouă , pe care nu o mai avusese până atunci :de la Dumnezeu ,din apă şi din Duh . Dacă la început Dumnezeu numai îl făcuse pe om,acum îl naşte ! Şi cum mai seamănă cristelniţa ,în care ne îmbrăcam în Hristos ( ne botezăm ) cu Potirul euharistic din care-L mâncăm noi pe Hristos ,întrupat şi înviat !
 Cu venirea lui Hristos ,clepsidra Istoriei a fost răsturnată.Până atunci timpul curgea spre El, totul Îl pre-vestea .Acum curge de la El.Toţi suntem grăunţe de nisip  chemate să trecem prin Poarta -Hristos şi să ne adăugăm părţii celor aleşi.Dar încă Îl vestim, vestim bucuroşi şi uimiţi Naşterea-I mai presus de fire şi de înţelegere.
  Colindători străbat oraşul cenuşiu ş mohorât, aşteptând mantia izbăvitoare a zăpezii.
                ,,Stopi-mă-vei cu isop,şi mă vei curăţi,spăla-mă-vei ,şi mai alb decât zăpada mă vei albi "-Ps 50
                                     Dorul nostru tot mai vârtos de imaculat !
Unii Îl vestesc luminat ,chip luminat ,alţii au numai nevoie de un bănuţ ,cerşit (uneori jalnic)ca să le mai astâmpere mizeria .Dar şi cei din urmă rămân vestitori, în felul lor.Nimeni nu se poate sustrage sărbătorii,fie şi numai că profită de ea. Grupuri de ascorişti colindă întreaga lună marile spitale.Hristos Se naşte şi pentru suferinzi ,şi pentru muribunzi Mai ales pentru ei !
  ,,Când colindele nu se vor mai auzi pe pământ ,vor ieşii diavolii,şi astfel lumea va încăpea pe mâna lor ",se spunea prin Bucovina .Şi e limpede că aşa ar fi.
   Spre vindecarea firii omaneşti S-a întrupat Hristos Între altele ne-a vindecat de ignoranţă :,,Naşterea Ta ,Hristoase ,Dumnezeul nostru,răsărit-a lumii lumina cunoştinţei ( Troparul praznicului).Naşterea Lui este evenimentul central al istoriei ,restul sunt numai lucruri cu care înconjurăm spre sărbătorire ,tocmai pentru a ne domoli uimirea.Adesea trecem,totuşi ,destul de uşor pe lângă realitatea Minunii .
  O tratăm istoric sau simbolic,ceea ce nu este suficient. Ea trebuie asumată mistic.Prinşi în focul şi zorul pregătirilor de Crăciun .riscăm să pierdem dulceaţa neimaginată a privegherii de Naşterea Domnului.
   ,,Bogaţii au sărăcit şi au flămânzit ,iar cei ce-L caută pe Domnul nu se vor lipsi de tot binele(Ps.33, 10  )
 Să nu ajungem să nu vedem Darul din pricina darurilor după care alergăm crispaţi.
                                                 Darul este în Potir !
Toate simţurile ne-au fost activate şi spiritualizate spre a-L putea vedea, auzi, pipăi, săruta, mirosi, gusta -că bun este Domnul !
                        Cum spune un colind ,, naşterea lui Hristos să vă fie de folos "
  Dar ce înseamnă ,cu adevărat ,de folos ?
                                                                 Emanueeeeel !

                                                                                                   Text:Costin Nicolescu

Fuego - Limba noastra

Asculta mai multe audio soul

Doamne!

          Rugaciune



Asculta mai multe audio soul

Buna vestire a colindelor

   Colindatul ,în esenţa sa ,este vestire a Nasterii lui Hristos,asadar o bună-vestire .Aşa cum Apostolii au fost trimişi să vestească venirea Fiului lui Dumnezeu întrupat şi apoi înviat în lume,aşa sunt meniţi şi colindătorii să facă acest lucru în fiecare an în satul ,oraşul ,ţara lor.
  Colindătorii sunt purtători de Dumnezeu,în sensul cel mai propriu al cuvântului,pentru că Dumnezeu este cu ei,în mijlocul lor.În Bucovina se crede că Dumnezeu a lăsat colindele ca să-i scape de păcate,prin pomenirea în fiecare an a numelui Sfânt al Domnului.

  Crăciunul este o sărbătoare extrem de dinamică.Pe măsură ce Crăciunul se apropie,forfota domină orasul,satul...Un fel de zumzăit de albine.Iarna parcă sporeşte în frumuseţe....Mai ales dacă este omăt.
Zarva copiilor creşte,pregătirile se-nmulţesc,oamenii trebăluiesc din zori până-n noapte...În sate de pe la Ignat încep să se audă guiţături disperate de porci,miroase a porc pârlit,încep să duduie cuptoarele pentru colaci.
  De la Sfântul Nicolae,uneori şi mai devreme..,colindătorii încep ,,repetiţiile ".În satul de-altădată,învăţătorul şi preotul erau doi piloni bine implicaţi în pregătirea colindatului,şi aşa s-ar cuveni să fie şi astazi.

  Se colindă în mod obişnuit în seara de Ajun.De altfel exista nu numai Moş Crăciun,dar şi Moş Ajun,prieten bun cu cel dintâi.
       Moş Crăciun  şi Moş Ajun,amândoi
 ,,Cu  barba de ibrişim,
   Cu mustăţi de fân " ,stau într-o mânăstire cu pereţii de alămâie şi cu uşa de tămâie-(text Moldova)

În unele locuri din Transilvania ,cu o seară înainte,copiii colindători rămâneau în şcoală şi dormeau acolo.Ce mai năzdrăvănii,ce mai veselie !Amintiri ale copilăriei mele poate şi a voastră....La miezul nopţii ei se urcau pe un deal cel mai înalt ,aveau pregătite ,de cu ziuă ,lemne şi aprindeau un foc mare.E un foc cunoscut în satele de jos ,din câmpie,până hăt departe...De acolo de pe deal ,încep să-şi strige,peste sat colindele..

 În multe sate,diferitele grupuri de colindători pleacă de la biserică,cu binecuvântarea peotului,luând fiecare o altă direcţie în sat.Pleacă în ordinea inversă a vârstei:cei mici mai întâi,după-amiază până pe înserate,iar cei mai învârstă pleaca  pe seară şi colindă mai mult în puterea nopţii sau chiar ,,noaptea pe la
cântători". Era o pregătire pentru colindat ,dar şi o pregătire  pentru a primi colindători.Primirea colindătorilor echivala cu primirea lui Hristos.De aceea porţile erau ţinute deschise.Colindatul se făcea in seara de Ajun.
               Cum o spun multe colinde,seara de Ajun este o seară mare!
Tocmai pentru că se face o bună vestire a bucuriei Naşterii lui Hristos-Mesia,Mântuitorul lumii,confirmare făcută de Arhanghel cu nouă luni în urmă. 
                                Hristos este acum oaspetele lumii vestit de oaspeţii colindători

              
    Noaptea de Ajun este de priveghere bucuroasă,asa cum naşterea oricărui copil pe lume este ,în mod normal,întâmpinată cu emoţionată veghe.Şi,atunci,cum să nu ceară colindătorii:
                                ,,Sculaţi,sculaţi,boieri mari!",,aprideţi făcliile"-colind Ardeal
    Venirea lui Hristos face din toţi cei care-L primesc boieri mari,iar curţile lor devin curţi împărăteşti,numai bune de petrecere,,Masa să vă'ncărcaţi" În multe părţi,aşa cum o arată culegerile existente,unul dintre colindele nelipsite,de frunte,este însăşi cântarea bisericească pe care o costituie troparul praznicului:,,Naşterea Ta,Hristoase,Dumnezeul nostru,răsărit-a lumii lumina cunoştinţei ;că întru dânsa cei ce slujeau stelelor de la stea s-au învăţat să se închine Ţie ,Soarele dreptăţii,şi să Te cunoască pe Tine,Răsăritul cel de sus;Doamne,mărire Ţie!"
Este un text de mare frumuseţe poetică şi de o profundă teologie.Dominanta lui este lumina.Lumina de multe feluri. O dată cu Hristos răsare lumii lumina cunoştinţei.
   Ceea ce ignoră destul de mulţi dintre creştini este faptul că venireape lume a Fiului lui Dumnezeu întrupat este un eveniment care are explicaţii în ceeace priveşte cunoaşterea.Prin Hristos Revelaţia atinge punctul ei maxim,este împlinită desăvârşit.Hristos asumând firea omenească,S-a coborât la putinţa de sesizat a omului,a simţurilor sale şi a raţionalităţii sale.Chenoza e maximă! Pe măsură ,şi foloasele omenirii.
Dacă apariţia unui copil obişnuit schimbă complet viaţa unei familii,venirea Pruncului Iisus cu atât mai mult viaţa întregii omeniri.Pruncul venit acum pe lume este numai aparent,după chipul smerit pe care l-a luat,un copil ca toţi copiii,în fond este un copil cum n-a mai fost altul pe lume,este chiar Dumnezeu,este Fiul Sfânt,lucru pe care colindele îl afirmă cum nu se poate mai direct şi clar.Este Fiul cerului şi Domnul pamântului,un Domn preabun,un Domn frumos,nâscut din Duhul Sfânt ,la Care Dumnezeu râde(Ed.Saeculum 1977-Sărbători la români)
  Pruncul acesta este spălat cu vin,limpezit cu apă şi miruit cu mir.Uneori Pruncul plânge.Nu plânge pentru că nu ar avea cu ce să se joace,cum pare să creadă Maica Lui,care,ca să-L liniştească,Îi promite ,,două mere argintate"sau ,,două mere aurele"
Nu,El plânge cu gândul la Patimile Sale de mai târziu:
                             ,,Nu plâng,maică ,de aceea
                              Ci uită-te,maică'n jos
                              Acolo'n josu,mai din jos,
                              De vezi fauri făurind
                              Mie piroane făcând"-colind din Ardeal

  În alt colind,Maica plânge şi ea cu lacrimi ,,grele ca pietrele" şi ,,mari ca merele "văzând cum se meştereşte deja pe lume la crucea răstignirii Fiului ei.
  Colindele fac,de altfel,foartea adesea legătura între bucuria Naşterii lui Hristos şi jalea Patimilor Lui( Ardeal -Muntenia)
  Marea veselie a Naşterii poartă în ea şi dramatismul Patimilor,dar şi imensa bucurie ulterioar ,cea a Învierii.Sunt colinde în care patimile sunt prezente foarte amănunţit:
,,La naşterea lui Hristos
Toţi oamenii-au fost voioşi
Când au fost la răstignire,
Toţi am fost cu tânguire
Când a fost la'nmormântare,
Toţi am fost cu supărare
Vineri pe la doisprezece
Clopotele le trăgeau
Pe Iisus Îl răstigneau
Cuiele I le băteau
Sângele pe stâlpi curgea
Maica sfântă că-l oprea
Şi'n biserică-l ducea şi din gură-aşa zice:
Acesta-i sânge curat
Că-i din trup nevinovat
Acesta-i sânge cu milă
Că-i din trup fără de vină
Acesta-i sângemilos
Că-i din trupul lui Hristos "- Colind din Ardeal

 Într-un colind se spune chiar de acum,de la Naştere,căci Naşterea este numai un început de drum:
   ,,Bucură-te,Sfântă Cruce,
    Bucură-te,lumea-ţi cântă
    Şi-ţi cântă cu glas de jale
    Pentr-a lui Adam greşale
    Dar noaptea El o'nviatu
    şi pe noi ne-o mântuitu"
                Prin venirea lui Hristos ,pământul este acum primenit,înnoit ,înfrumuseţat
  ,,De când Domnul S'a născutu
Şi pământul s'a făcutu,
Şi cerul s'a ridicatu
Pe patru stâlpi d'argintu
Mai frumos împodobitu"
            Naşterea lui Hristos este ca o nouă facere a lumii care se repetă an de an
 În colinde sunt prezente atât începutul oamenilor din grădina Edenului 
  ,,Raiule ,grădină dulce,
De la tin',nu m'aş duce
De mirosul florilor,
De para făcliilor şi fumul tămâielor "
 Prin Naşterea lui Hristos în trup a devenit posibilă redeschiderea raiului.Pruncul abia născut ţine în mâini şi se  joacă cu chile raiului.
 Adam şi Eva ,a căror cădere este reanimată în numeroasele colinde ,sunt acum ,,recuperaţi"
tocmai prin Patimile lui Hristos.Se ştie că printe puşinii privilegiaţi a fi martor ai Naşterii se numără păstorii.În colinde,aceştia uneori sunt trei şi par a fi descinşi direct din Mioriţa
  Spune o cântare în Biserică ,luată din Evanghelia lui Luca(2,14)
   ,,Slavă între cei de sus lui Dumnezeu,pe pământ pace,între oameni bunăvoire "Este o cântare îngerească.E veselie pe pământ,dar e veselie şi mai mare în cer,unde în capul mesei stă Dumnezeu cu Fiul Său,înconjuraţi de ceata sfinţilor.Sfinţii cei mai prezenţi sunt Vasile,Ion,ale căror sărbători sunt aproape,Ilie,Toma .Dar cel mai des întâlniţi sunt Maica Sfântă şi Sfântul Ioan formând împreună cu Pruncul Hristos treimea rugătoare pe care Biserica o numeşte Deisis.Şi mai apar mereu şi cinstiţii trei Crai de la Răsărit,venind să se închine cu darurile lor simbolice :aur,smirnă şi tămâie.
  O seamă de colinde nu sunt lipsite de un umor sănătos,în ton cu sărbătoarea.Astfel ,într-unul din ele îl vedem pe ,,Crăciun bătrân ,cum vine el mereu ,deşi are un cal ciumpăvit,care ar trebui potcovit cu potcoave de colac,prinse cu cuie de cârnat,bătute cu baros de cardaboş,iar apoi adăpate cu o vadră de vinarsu"
 La sfârşitul colindării se cântă un colind de încheiere,prin care se urează gazdelor să rămână ,după trecerea colindătorilor,sănătoase şi voioase .Bucuria adusă de colindători nu-i ca orice bucurie trecătoare.Plata colindătorlor se făcea ,cu colăcei,covrigi,nuci,mere,poame,dar nu lipseau nici gologanii.
  În ziua de Crăciun ,după Liturghie,în multe locuri se colindă la biserică.Se împărţeau pizărei -nişte colaci speciali,alune,nuci,mere.
   Dar misiunea copiilor nu se termină odată cu colindatul din zilele de Ajun şi de Crăciun .Urmează ,sorcova, pluguşorul şi câte altele,până după Sfântul Vasile.Crenguţele puse în apă la Sfântul Andrei pentru sorcove erau date deja în floare-,,florile dalbe de măr ".În multe rânduri,colindele românilor ,născute la umbra Bisericii,se arată a fi o slăvire aPruncului Iisus .Ele exprimă simplu o teologie nebănuit de profundă.Felul în care se abordează temele arată o nesfârşită delicateţe.
 După atâta colindat,după atâtea pregătiri făcute întru întâmpinarea Naşterii Domnului,o anumită osteneală se insnuează în toţi,colindători şi colindaţi.
   Dar nu era bai ,căci ,,Ce ne-aduce Moş Crăciun?
                                         Tot ce e frumos şi bun "
  Uneori ,din toată sărăcia,cum se spunea alteori,din preaplinul dăruit de Dumnezeu,românul este chemat să nu uite că venirea lui Hristos s-a petrecut pentru ca el să fie creştin adevărat şi să nu uite de cei de lângă el care sunt necăjiţi sau,oricum,mai necăjiţi decât el.
                                     ,,Şi nu uita,române,când eşti vesel să fii bun !"

 Am ezitat  mult dacă în acst text să folosesc timpul trecut sau timpul prezent.Până la urmă am ales prezentul. Dacă cele de mai sus se păstrează,desigur,într-o măsură mai mică în satul românesc contemporan,ele se păstrează deplin ,negreşit,la Dumnezeu.
   Oricum,fiţi,dacă se poate,în rândul vestitorilor de bine către cei cu care aveţi îndeosebi de-a face:
                                                       ,, Voi,acum,copiilor,
                                                          Şi voi,buni părimţilor,
                                                          Lăudaţi şi cântaţi,şi vă bucuraşi..,
                                                         Că ni S'a născut Hristos,
                                                          să ne fie de folos "-Ardeal 
                                                  Text : Costion Nicolescu
                                      Mic tratat de iubire
                                                                                          
                              

                                          

                               

 

Sfantul Ierarh Nicolae

Sfantul Ierarh Nicolae s-a nascut in localitatea Patara din Asia Mica, in a doua jumatate a secolului al III lea. Participa in calitate de episcop la primul sinod ecumenic tinut la Niceea in anul 325. Sinodul a condamnat erezia lui Arie, conform careia Iisus Hristos nu este Fiului lui Dumnezeu, ci doar un om cu puteri supranaturale. La acest sinod este recunoscut drept un mare aparator al ortodoxiei. Atat de puternic a argumentat Nicolae si atat de incapatanat a fost Arie, incat, ingrijorat de ruptura care se putea face in Biserica, viitorul sfant i-a dat ereticului o palma in cadrul sinodului. De la palma Sfantului Nicolae a ramas obiceiul ca, in 5 decembrie, celor neascultatori sa li se dea o joarda in semn de avertisment. 
 

In colindele romanesti se canta, in plina iarna, despre florile dalbe, flori de mar. Daca ne intrebam de ce de mar, trebuie sa stim ca batranii nostri cunosteau ca acea joarda a Sfantului Nicolae trebuie sa fie una de mar, iar daca aceasta, pusa in apa, va inflori pana la Nasterea Domnului, insemna ca sfantul a mijlocit pentru iertarea celui caruia i-a dat crenguta flori albe.

Sfantul Nicolae a avut masura lucrurilor atat de buna, incat a stiut ca dupa mustrare se cere mangaiere si ca incercarile vietii pot fi pentru unii prea apasatoare. A daruit mult saracilor, a linistit pe intristati, a vindecat cu putere de la Dumnezeu pe bolnavi, aratand lumii slava Tatalui ceresc. A ramas in seama ierarhului Nicolae o poveste adevarata, dureroasa si miscatoare. Era un bărbat în cetatea aceea, dintre cei slăviţi şi bogaţi, care mai pe urmă a rămas sărac şi neslăvit, căci viaţa veacului acestuia este nestatornică. Bărbatul acela avea trei fete foarte frumoase şi acum, fiind lipsit de toate cele de trebuinţă, nu avea nici hrană, nici îmbrăcăminte şi cugeta să-şi dea fetele sale spre desfrînare, iar casa sa să o facă casă necurată, pentru sărăcia lui cea mare, ca doar astfel să aibă ceva de folos şi să cîştige pentru el şi fetele sale îmbrăcăminte şi hrană. Vai, în ce fel de gînduri necuvioase alungă pe om sărăcia cea mare! Deci bătrînul acela fiind în astfel de cugete rele şi gîndul său cel rău vrînd acum a-l aduce cu ticăloşie în fapt, Dumnezeu Care nu voieşte a vedea în pierzare firea omenească, ci cu iubire de oameni, se pleacă spre nevoile noastre, a pus bunătate în inima plăcutului Său, Sfîntul Nicolae şi l-a trimis spre ajutor către bărbatul care era să piară cu sufletul, prin însuflare tainică, mîngîind pe cel ce era în sărăcie şi scăpîndu-l din căderea păcatului.

Moare in anul 340, iar din anul 1087, moastele sale se pastreaza la Bari, in sudul Italiei.

 Nicolae este unul dintre numele personale cele mai indragite si mai raspandite. El este format din cuvintele grecesti: nike - victorie, biruinta si laos - popor, si are intelesul de "om ce face parte dintr-un popor victorios". Sarbatoarea lui are si numele de Sin Nicoara, o posibila derivatie din "Sanctus Nicolaus"
Sfantul Nicolae - Mos Nicolae
In traditiile romanesti Mos Nicolae are atributii straine de statutul sau ierarhic: apare pe un cal alb, aluzie la prima zapada care cade la inceputul iernii, , ajuta vaduvele, orfanii si fetele sarace la maritat, este stapanul apelor si salveaza de la inec corabierii si apara soldatii in timp de razboi.

   Sfantul Nicolae -este atât de iubit datorită blândeţi sale

Cei blânzi vor moşteni pământul, adică vor stăpâni pământul. Iar cei ce-şi ies din fire întru mânie se vor nimici din pământul lor.
Nemânierea este o dorinţă fără de saţiu de necinstire, după cum în oamenii lăudăroşi este o dorinţă de laudă. Blândeţea este o aşezare nemişcată a sufletului, care rămâne acelaşi şi la necinste, şi la cinste.
Blândeţea e o stâncă înălţată peste marea iuţimii, de care se sfarmă toate valurile ce se izbesc de ea, iar ea singură rămâne neclintită. Blândeţea este stânca de care se sparg toate valurile grele ale vieţii. Prin ea se întăreşte răbdarea, uşa înţelepciunii duhovniceşti.
Blândeţea este ajutătoarea ascultării, îndrumătoarea frăţiei, frâul nebiruinţei, curmarea mâniei, dătătoarea de bucurie, urmarea lui Hristos, însuşire îngerească, lanţuri pentru diavoli şi scut împotriva amărăciunii. În inimile blânde odihneşte Domnul, iar un suflet tulburat este un scaun pentru diavol. (Sf. Ioan Scărarul)
Prin blândeţe se nimiceşte stăpânitorul lumii acesteia. (Sf. Ignatie Teoforul)

Blândeţea vine dintr-un suflet mărinimos şi dintr-o cugetare sănătoasă.

Omul se pleacă în faţa dreptăţii, dar nu îngenunchează decât în faţa blândeţii! (Sf. Ioan Scărarul)

Deci, să biruim prin blândeţe pe cei care ne-au ofensat; să-i câştigăm prin evlavia noastră! Să lăsăm să-i pedepsească cugetul lor, şi nu mânia noastră. (Sf. Grigorie Teologul)

Însuşiţi-vă blândeţea, creaţi-vă din nou în credinţă, care este Trupul Domnului, şi în dragoste, care este Sângele Lui. (Sf. Ignatie Teoforul)

SF.IERH.NICOLAE AL MIREI MARE FACATOR DE MINUNI

Asculta mai multe audio diverse 




Acatistul Sf Ierarh Nicolae - Marian Moise

Asculta mai multe audio diverse