Sf Ignatie Briancianinov
Aceasta taina mare ,a aparitiei omului,
insusi Sf Ignatie marturiseste
caci cu cat a incercat sa patrunda mai adanc ,
cu atat totul a devenit mai tainic.
El spunea ca ,,omul este o taina pentru sine insusi"
si asa va ramane pecetluita,pentru ca in urma caderii,
pacatul si-a lasat amprenta
Cei care tind catre desavarsire trebuie sa aiba in vedere
faptul ca,inainte de toate ,este nevoie de o curatie a sufletului,
de tot ce este numit patima prin acea cunoastere de sine.
Nedumerit de ceea ce va fi cu el,acesta a inceput a se intreba:
,,Cine sunt eu,omul?
Care-i rolul meu pe acest pamant?
Voi fi sters ,oare ,de pe fata lui,cand vietuirea pe acesta
se va incheia,disparand in neant ca toti ceilalti?
La toate acestea,sfantul raspunde:
,,Omul a fost creat dupa perfectiunea chipului lui Dumnezeu si dupa
asemanarea Sa"
Plinatatea asemanarii era necesara ca omul sa corespunda destinatiei sale,
si anume aceea de a fi biserica a Atotperfectiunii Dumnezeiesti.
Dar acelasi sfant ne pune in fata realitatii crude,zicand:
,,Este cu neputinta ,aflandu-ne in starea noastra de cadere ,
sa primim o clara explicatie,privind starea de desavarsire,
dupa trup si dupa suflet,in care au fost stramosii
nostri(Adam si Eva)
,,Ei si-au inceput existenta in stare de curatie si sfintenie,
noi insa am inceput-o spurcati si impatimiti.
Ei au fost nemuritori cu trupul si sufletul ,noi insa ne nastem
cu acestea afectate si zdrobite de moartea pacatului
''Noi ne-am pierdut pacea cu noi insine si lupta
pe care o ducem in agitatia de zi cu zi ,intr-un cuvant
nemultumirea existentei noastre cu asa stare.
Este uimitor cat de repede s-a savarsit caderea stramosilor
nostri si atunci pamantul a fost pus ca loc de pocainta,
pentru intreg neamul omenesc,nu ramane decat ca omul
sa cugete la cele intinate ale sale ,inaintand catre eliberarea
de sub jugul patimilor.
Starea sufletului dincolo de mormant este continuarea starii sale pamantesti ,
fie de viata ,fie de moarte.Nadajduim ca Duhul Sfant
se va salaslui in sufletele oamenilor arzand patimile pierzatoare
si ridicandu-le pe acestea pe culmi duhovnicesti .
Printre lucrurile necuprinsei creatii ma vad si pe mine-omul.
Cine sunt eu?De unde sunt?
Care-i cauza aflarii mele pe pamant?
Care este scopul vietii mele pamantesti,a acestei calatorii scurte,
istovitoare si extenuanta in raport cu tine insuti,in comparatie cu vesnicia .
Apar in aceasta lume inconstient,fara a avea contributie la aceasta,
ca mai apoi sa plec din ea impotriva vointei mele,
intr-un mod nesigur si nepravazut
Apar si ma petrec impotriva vointei mele ca un captiv.
Ba mai mult!Apar si dispar ca o creatura.
Traiesc pe pamant ,necunoscandu-mi viitorul.
Nu stiu ce se va intampla cu mine,peste o zi sau peste un minut.
Totdeauna intalnesc ceva neasteptat.
Mereu ma aflu sub influenta unor circumstante si situatii
de care sunt conditionat.
O viata petrecuta in zadar te face prada unor asemenea cugetari
.Insa ele nu pot fi ascunse de Creator.
Dupa expirarea termenului limitat al vietuirii mele pe pamant ,
ce se va intampla cu mine?Voi fi sters de pe fata lui?
Voi disparea in nestiinta asemenea celorlalti oameni?
Modalitatea trecerii mele din viata pamanteasca
e inspaimantatoare si ea se numeste moarte.
Notiunea de moarte este legata de cea a intreruperii
existentei;insa,in interiorul meu exista in mod involuntar
convingerea ca eu sunt nemuritor
Ma simt nemuritor si toate actiunile mele
vin in concordanta cu acest simtamant.
Cei care mor actioneaza in acel moment ca niste trecatori
ca unii care se stramuta si nu ca unii care sunt sortiti
unei totale disparitii.
Omul este o taina pentru sine insusi.
Oare aceasta taina va ramane pecetluita si nu exista
nici un mijloc pentru a fi descoperita?
Da!
A pecetluit-o pentru om pacatul si caderea.
Omul este lipsit de adevarata discernere
si cunoastere .Atata timp cat ma aflu
in propria-mi cadere,tot atat si taina-adica omul
va ramane pentru mine neexplicata,caci ratiunea mea stricata,
bolnava si orbita de minciuna nu are capacitatea
de a o descoperi.Imi este neinteles ce se petrece
in sufletul si trupul meu.Chiar si cunostintele pe care
le acumulez in momentul unei ample cercetari
se dovedesc a fi insuficiente si in mare masura gresite.
Inteleptii acestei lumi bantuie prin bezna iluziilor si ratacirilor
atribuind invataturii despre om un caracter plin de libertinism
si desertaciune,schimband astfel adevarul prin tot felul de ipoteze
si supozitii.In aceeasi prapastie a iluziilor
si ratacirilor nimeresc orbii condusi de alti orbi.
Taina-omul-se deschide in masura accesibila si benefica
pentru noi de Dumnezeu Care a luat chipul omului,
de Domnul nostru Iisus Hristos
,,Intru care sunt toate visteriile intelepciunii si ale
cunostintei ascunse"(Col.2,3)
Acumulata prin intermediul revelatiei dumnezeiesti,cunosterea despre om
ramane totusi relativa din cauza capacitatii noastre
limitate si a existentei necesitatii in cunoastere
Dumnezeu ne invredniceste cu darul perceperii si cunoasterii
necesar pentru pocainta,mantuirea si fericirea vesnica;
dar motivul de baza al crearii omului,conditiile existentei sale
si in general intreaga lui faptura ii sunt cunoscute numai
unicului Dumnezeu.
Actiunile Atotputernicului Creator nu pot fi intelese
cu toata exactitatea nici chiar de creaturile rationale
Cunoasterea deplina si in totalitate a tuturor creaturilor
o are numai Creatorul lor ,adica Dumnezeu.
Aceasta cunoastere se deosebeste de cea care ne este specifica noua
prin distinctia nesfarsitului.
Calauziti de lumina cuvantului dumnezeiesc,emanata din Sfanta Scriptura
si scrierile Sfintilor Parintii,va ofera prin harul
Duhului Sfant -sa cunoastem invatatura despre om,in masura saraciei
capacitatilor noastre,cat si a lipsei inaintarii noastre duhovnicesti.
Toate cate s-au supus de catre ratiunea umana cazuta,diavoleasca si mandra,
dar care se considera lucida si bine cultivata,nu merita atentie
si vor ramane necomentate. Procedand astfel,vor urma Duhului Sfant,
asa cum ne spune si Sf.Apostol Pavel:,,Socotiti casa nu va fure pe voi cineva
cu filosofia si cu inselaciunea desarta,dupa predania oamenilor,dupa stihiile
lumii "
Motto
Sacrificiul sacrificiilor e acela de a suferi si a muri pentru pacatele pe care nu le-am comis( ele nu sunt in Mine ) dar Le-am asumat si asta numai Iisus Hristos a facut !
Să biruiesc lipsa de măsură a răului printr-o iubire şi un bine fără măsură pentru că nimic nu dăinuie în afara iubirii !
Textele ce le pun la dispoziţia cititorului nu au intenţia să ofere răspunsuri finale,oferirea lor este parte a unui proces continuu de căutare,atât a mea cât şi a voastră.
Dumnezeu să vă binecuvinteze !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.