Iertarea.

     Iertarea este miscarea sufletului prin care descoperim ,pe de o parte ca avem
nevoie sa primim si sa oferim iertare

Credinţa-filozofia faptelor

    Mântuirea adevăratei trăiri creştine constă în îmbinarea credinţei cu fapta bună,

căci credinţa fără fapte este moartă (Iac.2,20 ).
   În cultul bisericesc,mărturisim credinţa prin adorarea lui Dumnezeu ,iar în viaţa de zi cu zi continuăm a-L mărturisi prin trăirea
 preceptelot evanghelice.
    Aceasta înseamnă că se cuvine a-L slăvi pe Creatorul a toate nu numai în Sfânta Biserică ,ci şi-n trăirea zilnică ,cu timp şi fără timp. Sfintele lăcaşuri de cult nu sunt simple case ale Domnului,întrucât El este pururea prezent în sufletele celor ce cred şi mărturisesc credinţa prin faptele dragostei creştine.

  Sfântul Nicodim Aghioritul arată că omul care ajută pe cineva simte mai multă satisfacţie sufletească decât acela care beneficiază de ajutor.





       Aceasta înseamnă adevărata filozofie a facerii de bine  la care se referăşi Sf.Ioan Gură de Aur.
Nu nemai prin frumuseţea slujbelor,nu numai prin încântătoarele imne ale marilor Praznice împărăteşti ,ci şi prin trăirea virtuţilor aducem laudă Proniatorului ceresc.
  Mântuitorul Hristos a adeverit lucrul acesta : Nu oricine Îmi zice :Doamne,Doamne! va intra în Împărăţia cerurilor ,ci cel ce face voia Tatălui Meu Cel din Ceruri ( Mt.7,21)
   Prin urmare ,tot cel care pune-n practică aceste dumnezeieşti cuvinte este un autentic filizof al credinţei creştine.
   Criteriul judecăţii viitoare va consta în credinţa mărturisită prin faptele iubirii creştine,model al iubirii dumnezeieşti,căci dragostea depăşeşte orice limită spaţială şi temporală :toate le crede ,toate le nădăjduieşte,toate le rabdă..., nu piere niciodată ( 1 Co.13,13)
  Sfântul Ignatie al Antiohie,arătând raportul dintre credinţă şi faptă,spunea :E mai bine să taci şi să fii creştin,
decât să spui şi să nu fii un trăitor convins-e mai bine să fii un creştin al faptelor dragostei ,decât al vorbelor fără valoare.Nu în cuvinte ,ci în fapte concrete se câştigă Împărăţia lui Dumnezeu,căci litera ucide,iar duhul dă viaţă !

  În Predica de pe Munte ,Mântuitorul a precizat adevărata relaţie de dragoste care trebuie să caracterizeze viaţa creştinului : Dacă-ţi vei aduce darul tău la altar şi acolo îţi vei aminti că fratele tău are ceva împotriva ta,lasă darul tău acolo,înaintea altarului,şi mergi mai întâi de te împacă cu fratele tău şi numai după aceea întoarce-te şi adu darul tău (Mt .5,23-24)
  Un cult exprimat numai prin cuvinte,fără concordanţă perfectă cu buna făptuire ,este un simplu formalism. Sf Grigore Teologul arată că în nimic nu este omul mai asemenea lui Dumnezeu ,decât în a face binele. De 
unde rezultă rolul imens pe care-l deţine fapta bună în viaţa creştinului : îl aseamănă pe om cu Milostivul Dumnezeu .Iar cine a dobândit asemănarea cu Dumnezeu biruie mai lesne valurile învolburate ale acestei vieţi,având ca arme nepreţuite puterea credinţei şi sfinţita făptuire.
  Din Sfânta Biserică se iese cu pace  .... pentru a transfigura viaţa lumii,cu harul cel dătător de viaţă ce se revarsă pururea prin Sfintele Taine.După primirea Duhului ceresc,se cuvine să-L păstrăm pe Hristos Mântuitorul cu noi,pentru a-L avea pururea alături ,cum Însuşi o mărturiseşte :
      
    ,,Eu sunt pururea cu voi,până la sfârşitul veacurilor "

 Înarmaţi cu ajutorul Cerului ,devenim împreună-lucrători cu Dumnezeu spre a împlini planul dintre Creator şi creatură ,dintre har şi credinţă ,culminate cu faptele dragostei 

                Doamne ajuta! Amin!
    
    

                                                                                           

Cuvinte alese

Neruşinarea este o nerecunoştinţa faţă de Mântuitorul

 

     Nu vă faceţi, aşadar, mădularele ca ale unei desfrânate. Nu trupul vostru va fi întinat atunci, căci  trupul  vostru nu este al  vostru, ci al  lui Hristos.
      A zis acestea El, ca să arate că ne iubeşte, pentru că l-a făcut al Său trupul nostru – ca să ne scoată din puterea care ne duce la rău.
      Căci dacă trupul vostru nu este al vostru, n-aveţi puterea – zice el – de a întina un trup care nu-i al vostru, mai cu seamă dacă el este al Domnului – şi nici de a întina templul Duhului.
     Dacă cineva vine în locuinţa cuiva şi se poartă necuviincios, el va putea fi aspru pedepsit. Cel ce, din templul regelui face   spelunca   unui   bandit,   cugetaţi   ce   pedeapsă   îl aşteaptă!
     Gândiţi-vă aşadar, la acestea – şi respectaţi pe cel ce locuieşte în voi (…) Nu v-aţi făcut toţi mădulare ale lui Hristos? Aduceţi-vă aminte – şi aceasta vă va ţine în curăţie – ale cui erau aceste mădulare – şi ale cui sunt ele acum.
     Aşa că, de aici înainte, putere nu mai aveţi să faceţi ce vreţi cu ele, ci să slujiţi celui ce v-a eliberat. Noi ne arvunisem carnea noastră diavolului, ticălosul domn al desfrânării, Hristos văzând aceasta a descătuşat-o şi a scos-o de la această afurisită tiranie. Ea, aşadar, nu mai e a noastră, ci a aceluia care a eliberat-o. Vreţi sa-i daţi cinstire ca unei mirese regeşti, nimeni nu vă împiedică. Iar dacă vreţi s-o scufundaţi iarăşi în viaţa cea de odinioară, veţi suferi cuvenita pedeapsa pentru asemenea nelegiuire.
   Voi   sunteţi   mădularele   lui   Hristos,   voi   sunteţi templul Duhului Sfant.

SFÂNTUL IOAN GURĂ DE AUR

Cuvânt despre viaţa în Hristos

  

  ,,Rugăciunea Ţie unuia am păcătuit dar numai Ţie unuia şi slujim " are o mare însemnătate teologică,adică îi slujim lui Dumnezeu dar nu putem trai împreună cu El ,aceasta este o oglindă care descoperă urâţenia noastră, astfel omul creşte duhovniceşte şi înspre cele de jos şi înspre cele de sus .
   Smerenia are multe trepte  



   Rugăciunea să se facă înlăuntru, cu mintea şi nu cu buzele, pentru a nu lăsa loc dezbinării, separării, iar mintea să alerge încolo şi-ncoace. Într-un mod delicat noi să ducem mintea la Hristos, zicând încet, încet: “Doamne Iisuse Hristoase, miluieşte-mă”. Să nu vă gândiţi la altceva, ci numai la cuvintele: “Doamne Iisuse Hristoase, miluieşte-mă”. Nimic altceva. Nimic!
   În linişte, cu ochii deschişi, pentru a nu primejdui din pricina fanteziilor şi altor amăgiri, cu atenţie şi dăruire să vă îndreptaţi spre Hristos.
        Să spuneţi Rugăciunea în mod delicat şi nu în continuu, ci numai atunci când există dispoziţie specială pentru aceasta şi atmosferă deosebită, de adâncă evlavie, ceea ce este darul dumnezeiescului har. 
        Căci în absenţa harului puteţi cădea în lumini, vederi sau auziri amăgitoare.


10- Cuvânt despre viaţa în Hristos