6- Cuvânt despre viaţa în Hristos

"gândurile care vin în minte mai ales în timpul rugăciunii, vădesc existenţa patimii. Pe cât de des vin aceleași gânduri, pe atât de adânc sunt înrădăcinate respectivele patimi"
6-Cuvânt despre viaţa în Hristos

SFINTII 40 DE MUCENICI DIN SEVASTIA.

“Sfintii 40 de mucenici au primit cununa muceniciei fiind bagati pe timp de iarna intr-un lac. Unul dintre ei nemaiputand indura frigul, a primit sa aduca jertfa zeilor, si iesind din apa a intrat intr-o baie calda si a murit pe loc. Aici se implineste cuvantul Mantuitorului:

             „Cine va voi sa-si scape sufletul il va pierde” (cf. Marcu 8, 35),

pentru ca daca ar fi ramas sa mai indure putin ar fi primit cununa muceniciei si viata vesnica, insa iesind sa aduca jertfa zeilor si-a pierdut si viata aceasta si sufletul. Care este motivul pentru care el nu a mai suportat frigul? Gandul la lumea aceasta. Daca ar fi avut gandul la Hristos si la Imparatia de sus, atunci ar fi ramas impreuna cu ceilalti. „Rece este apa”, spunea cel care se gandea la cele de jos, si care si-a pierdut sufletul. „Dulce este Raiul”, spunea cel care se gandea la cele de sus, si si-a mantuit sufletul.
Avand o descoperire a bunatatilor viitoare, cel care ii pazea a sarit in apa in locul celui care a iesit afara, si a marturisit ca si el este crestin, si a luat cununa muceniciei impreuna cu ceilalti.
Noi nici nu bagam de seama de cate ori, in fiecare zi, ne lepadam de Hristos, si vrem sa placem lumii, in loc sa ne ingrijim sa placem lui Dumnezeu.
Lauda lumii si dorinta de a fi cat mai sus, lumeste vorbind, ne face sa intram intr-un joc murdar, din care, daca nu ne convertim la Hristos, nu mai iesim niciodata. Necazurile si permanenta amenintare a lor, ne fac sa renuntam la marturisire si sa gasim scaparea imediata. Astfel nu ne folosim sufleteste si nici nu scapam de necazuri, ci zi de zi, ne adancim mai mult in baia calda a cartelii care nu face altceva decat sa ne ingreuneze necazul.
Lumea aceasta il neaga pe Hristos, prin faptele ei, iar noi trebuie sa mergem impotriva curentului, avand indrazneala de a infrunta nebunia acestei lumi, prin curajul unei vieti impreuna cu Hristos“.

(Din: Singhel Ioan Buliga, Provocarile crestinului ortodox in zilele de astazi, Editura Egumenita, 2012)

Sf. Ioan Gură de Aur-Fără dragoste omul este bolnav

 Dacă iubeşti pe cel care te iubeşte, ţi-ai primit răsplata; dar dacă iubeşti pe cel care nu te iubeşte, îţi este dator Dumnezeu în locul aceluia. 

Dar în afară de aceasta, când te iubeşte cineva nu trebuie să-ţi dai multă silinţă să-l iubeşti şi tu; când însă nu te iubeşte, ai nevoie de ajutor. Să nu faci deci pricină de trândăvie pricina dragostei ! Nici nu spune: „Nu-mi pasă de el dacă e bolnav !”

 Căci este o boală răcirea dragostei. Ci tu încălzeşte ceea ce s-a răcit.

Daca vrei să fii iubit mult, iubeşte şi tu mult ! Când nu iubim puternic pe cineva să nu cerem nici de la acela, chiar dacă ar fi mare, chiar dacă ar fi celebru, să ne iubească puternic. Dar când iubim pe cineva cu caldură şi sinceritate chiar dacă cel iubit este mic şi neînsemnat, atunci dragostea aceluia faţă de noi ne înconjoară cu cea mai mare slavă.

Dacă nu ştii să te porţi bine cu fratele tău, cum vei putea să te porţi bine cu un străin ?

 Dacă nu ştii să-ţi cârmuieşti bine mădularul tău propriu, cum vei putea să atragi spre tine pe unul din afara ta şi să te uneşti cu el?

 Vrei ca să nu auzi vorbindu-se de rău de tine? Nu vorbi nici tu de rău pe alţii ! 

Vrei să fii miluit ? Miluieşte şi tu! 

Vrei să fii iertat ? Iartă şi tu !

 Vrei să nu ţi se ia bunurile tale ? Atunci nu răpi nici tu pe ale altora !

 Aşa să ne purtăm cu cei din jurul nostru, cum dorim să se poarte şi ei cu noi !

După cum sufletul fără trup şi trupul fără suflet nu formează omul, tot astfel nu se poate vorbi de dragoste faţă de Dumnezeu dacă nu este însoţită de dragostea faţă de aproapele.

 Vrei să ajuţi pe cineva ? Nu te împiedic ! 

Fă-o însă fără să păgubeşti sau să superi pe altul !

 Ne-au fost daţi învăţători nu ca să ne războim unii cu alţii, ci ca să ne unim unii cu alţii. 

 Pentru ce eşti singur ? Pentru ce nu-ţi faci mulţi prieteni ? Pentru ce nu te faci creatorul dragostei ?

 Pentru ce nu te faci izvorâtorul prieteniei, cea mai mare laudă a virtuţii ?

 După cum cei care sunt răi, printr-o tacită înţelegere supără mai mult pe Dumnezeu, tot astfel cei care trăiesc în unire şi prietenie sunt buni şi bucură mai mult pe Dumnezeu.

                                            Nu te uni cu cei mulţi la rău !

 Înainte de a-ţi construi case, înainte de a-ţi procura alte lucruri, fă-ţi prieteni !

 Dacă făcătorul de pace este fiu al lui Dumnezeu, cu cât mai mult este fiu al lui Dumnezeu cel care face prieteni !

 Dacă se cheamă fiu al lui Dumnezeu cel care împacă numai pe alţii, de ce numire nu este vrednic cel care face prieteni pe cei împăcaţi ?

Căci dacă diavolul ne porunceşte tuturor ca să ajungem vrăjmaşi unii altora, Dumnezeu dimpotrivă ne porunceşte să ne iubim şi să fim prieteni. 

Diavolul, lipindu-ne inima de lut şi de construcţii de cărămidă, adică de bogăţie, nu ne lasă să răsuflăm puţin nici noaptea. Dumnezeu, însă, ne izbăveşte de această grijă zadarnică şi inutilă şi ne porunceşte să ne adunăm comori în ceruri.

5 -Cuvant despre viata in Hristos

  Maica Domnului a primit un mare har de la Dumnezeu. Nu avem nici o descoperire care sa provina de la Maica Domnului, dar stim ca are un mare har, si Biserica il simte, ea si toti cei ce i se roaga“.

                        



„Nu exista scrieri ale sfintelor femei. Asta nu se intampla pentru ca ele ar fi sfinte mai mici decat barbatii, si sunt chiar mai multe, insa femeile sfinte au o viata ascunsa, isi pot pastra viata lor tainica.