O iubire ca o religie dar niciodă
renuntând să fiu sub jurământul
iubirii...har
ce binecuvantează realitate şi vis.
Citat
Ce minunat ar fi, dacă
inima şi creierul ar fi rămas împreună, îngemănate, să nu facă niciodată inima
ce nu vrea creierul şi mai cu seamă creierul să nu facă ce sfâşie inima!”
―
Liviu Rebreanu-
Inima mea...un loc de care sa-mi amintesc si niciodata sa nu uit...
Destinul m-a facut sa fug, atunci cand trebuia sa merg.
Imi bantuie prin corp trecutul si iarna lasa-n urma lui...
De
as gasi acel remediu sa alung povara timpului!
Sa nu ma-ntreb intotdeauna unde incepe viata mea,
Sa nu mai ratacesc eu calea fara dorinta de-a zbura.
De ce ma inchid intr-o clepsidra cand insetata-s de real ?
De ce durerea-i calauza cand vreau sa m-ancorez de mal ?
De ce respir doar compromisuri cand oxigen mi-e dragostea ?
De ce sa ma justific lumii ce imi scufunda lumea mea ?
Am iubit până la epuizare, până la durere, pentru totdeauna...
Am daruit din spatiul inimii mele dar, eu nu am avut niciodata loc in spatiul
din inima altora...
Am daruit fara sa fur dar, am primit fara sa cer, fara sa vreau, fara sa mi se
potriveasca...
Cuvinte ce au creat minciuna si fapte ce au distrus adevarul...
Inima mea...un loc de care sa-mi amintesc si niciodata sa nu uit...
by: Daniela Stan
Ştie cineva câtă dragoste există într-o lacrimă şi câtă durere într-un
zâmbet ?
Câtă iertare poate fi în cicatricea unei inimi şi câtă suferinţă în frumuseţea
unei clipe ?
Ştie cineva cât delir poate cuprinde o speranţă
şi câtă poezie poate scrie un sfarsit ?
Câte regrete pot fi în profunzimea unei cunoaşteri şi câtă esenţă în puterea
unui sacrificiu ?
Ştie cineva câte iluzii îţi pot mângâia realitatea şi câte vise renasc din
umilinţe ?
A trăit cineva generozitatea unei răni
şi a cunoscut fortăreaţa unei amintiri ?
Ştie cineva cum singurătatea îţi poate fi sărutată de dorinţe şi greşeala de un
potenţial ascuns ?
Câtă tradare poate îmbrăca o îmbrăţişare şi câtă binecuvântare descoperi în
puterea unei renunţări ?
Ştie cineva...?
Am îngenuncheat la poarta
sufletului meu şi recuperând o lacrimă, i-am scris: Iarta-mă !
by: Daniela Stan
