Alegerea partenerului

                                         Text Monahia Siluana Vlad


Care sunt criteriile in alegerea
partenerului in vederea
 unei casatorii bine placute
in fata lui Dumnezeu?
Ce trebuie sa urmarim
ca fata sau baiatul sa aiba?

Il cantaresti bine,vezi
 cate kilograme are,
cati centrimetri,
daca are masina,daca are casa...
cati ani are,unde sta ,
cum sunt parintii,
baietii se vor uita
cum e soacra-cam asa
 are sa fie si fata,eventual
 vedeti cum sta cu ADN-ul,
ca acum vedeti cum e cu genele astea,
sunt pericole mari!
Cam astea ar fi criteriile de casatorie!
Ah .nu,am uitat.
Consultati zodiacul,si pe ala chinezesc
 si pe ala romanesc,vedeti daca va potriviti.
Ca se pare ca berbecul se impunge
cu capra si nu merge,si asa..
..sunt o multime de criterii
 care mai decare mai paranormale !...
Nu!  Singurul criteriu este dragostea
 insotita de dorinta si hotararea
 de a ne mantui impreuna.
,,Mai baiatule,simt ca eu langa tine
 ma mantuiesc.Si tu simti?
Asta e tot!
,,Vrei sa porti crucea cu mine?
Noi suntem oameni,n-avem revelatii,
profitati de faptul ca sunteti
 baieti si fete,inainte de a fi
 barbat si femeie,si cand va plimbati,
jucati-va  de-a
,,cum vezi tu viata de familie?"
Si o sa aflati multe lucruri din care
 puteti sa faceti si niste criterii,
dar nu absolute.
Si o sa aflati multe.,,A ,ce bine,
eu cand am sa ma casatoresc,
sotul meu o sa imi aduca
o masina de spalat,ca trebuie neaparat
 sa aiba masina de spalat,
ca doar nu o sa ma apuc sa spal eu,
ca imi rup unghiile"
Uitati-va si la unghiute,
daca sunt lungi,lungi,lungi tare ,
s-ar putea sa fie un criteriu
Dar,sa nu va luati dupa asta,
ca stiti ce usor se taie unghiile?
Adica sa nu fugiti de fata
ca are unghiile lungi.
Luati o forfecuta ,i le taiati
si cautati inima fetei.
Nu exista criterii.
Persoana este de necantarit,
de nemasutat si este o taina.
Ea nu se cunoaste decat prin dragoste.
Cea mai mare inselaciune
 a vrajmasului este cand omul primeste
gandul ca ceilalti pot deveni
 conform dorintelor noastre.
Ba ,chiar Il si invatam pe Dumnezeu
 ce si cum sa fac pentru ca noi sa-I
putem implini  poruncile si sa-l iubim
pe aproapele.
Si eu am trait asta cand eram
 la inceputul credintei si Ii explicam
Lui Dumnezeu:,,Doamne,Tu trebuie
 sa-i schimbi pe astia
ca sa-i pot iubi.Asa cum sunt ei
acum,eu nu-i pot iubi"si-v-am mai spus
Domnul a inceput sa ma schimbe pe mine!
Apoi, o alta mare inselare este
sa crezi ca pentru a iubi trebuie mai intai
 sa cunosti omul din fata ta.
Nu,ci ca sa cunosti,..... ,trebuie sa iubesti.
Cand iubesti.
Pentru ca cel care nu iubeste
 nu vrea sa cunoasca .
Cunosti cele ascunse ale omului
 si primesti noi puteri de la Dumnezeu
 ca sa iubesti .
Iubesti intai ca frate si sora in Hristos
si abia apoi te pregatesti
pentru cunoasterea adusa
 de harul nuntii-Taina Casatoriei.
Si daca ai intalnit o fata care
,parca s-ar potrivi"si de care te simti atras
nu te opri aici ci mergi mai departe si zi:
,,Doamne ,daca Tu vrei sa fie nunta
 si sa ne mantuim impreuna,
da-mi sa o iubesc in Tine,
da-mi sa doresc sa aflu taina ei adanca,
de persoana.Sa te vad pe Tine prin ea"
Daca esti fata,nu uita
Dumnezeu v-a facut si El este petitorul vostru
.Nu va fie teama ca ramaneti nemaritate.
Nici voi ,baieti,ca ramaneti neinsurati.
Dumnezeu va gaseste mireasa.
Voi doar sa-L aveti pe Dumnezeu cu voi in voi.
Si mai ales nu va ganditi ca sunteti
 urate sau urati.Nu exista oameni urati.
Stiti de ce ni se pare ca suntem urati?
Pentru ca ne uitam in oglinda
,ne comparam,ne cantarim
 in functie de alta persoana.
Nu in oglinda va vedeti chipul,
ci in icoana.Uitati-va la Cel din icoana
rugati-va Celui din icoana,
lasati-va priviti de Cel din icoana
 si veti vedea cat sunteti de frumosi
Chipul lui Dumnezeu e in noi.
Trebuie sa-l aprindem prin rugaciune
 si sa-l lumineze .Vom fi stralucitori!

Ce sa va spun despre dragoste?

                           

                                                                 Text Monahia Siluana Vlad

Pot si vreau sa va spun doar
ca eu am descoperit
ca nu stiu sa iubesc,
ca mi se pare ca iubesc,si,
cand am spus asta parintelui
meu duhovnic ,a zambit
cu multa dragoste si mi-a spus:
,,In sfarsit ,ai ajuns
 si tu la credinta in Dumnezeu"!
Aceasta a fost chiar marturisirea
 mea de credinta:,,Doamne ,
eu nu stiu sa iubesc,
eu nu pot sa iubesc,iubeste Tu
 in mine,vino Tu si iubeste!"

Apoi intr-un an, am facut
 ,, minuni mari" am ajuns la
 iubirea de vrajmasi!
Suna frumos si toti ne dorim asta!
Dar parintele meu duhovnic
de atunci,Sofian,cand
i-am marturisit asta,mi-a
zis:,,Ti se pare!"
Pe loc,m-am intristat si m-a durut
 si am zis ca nu ma intelege.
Dar ,cu rugaciunile Sfintiei Sale,
cu adevarat am vazut
ca mi se parea.
Ni se pare ca iubim!De ce?
Pentru ca ,iubirea fiind moarte,
iubirea fiind grea si dureroasa si,
pentru ca noi tanjim dupa ea,
dar ne ferim de moarte si de greu,
alegem sa ni se para ca iubim!
Si,cand nu mai putem iubi
 pentru ca cel,cea,cei pe care ii iubim
 nu,,corespund"asteptarilor noastre,
noi nu-i mai iubim pentru ca ei
,,nu merita" sa fie iubiti!
Atunci abia,cu mila lui Dumnezeu,
ne dam seama ca ni s-a parut ca iubim.
Si totusi Dumnezeu
ne cere sa ne iubim unii
pe altii si tot El,in fiecare dimineata,
ne da puterea sa ne iubim.
Si face asta pentru ca El nu ne-ar da
nici o porunca pentru care
 nu ne-ar da putere s-o implinim!
Asadar,cand nu putem si-L intrebam:
                 Doamne,
chiar si pe asta trebuie sa-l iubesc?
si El ne zica:,,Da!",
atunci inseamna ca primim puterea
de care avem nevoie ,
pentru a-l iubi pe omul acela.

Vedeti ca Milostivul nu ne cere
 sa-i iubim pe toti oamenii din lume,
ci pe aproapele,pe cel de langa mine,
pe cel din calea mea,pe cel pe care-l vad,
despre care aud...Sunt unii care spun:
,,Eu iubesc pe toata lumea,
nu fac rau la nimeni,
ii iubesc pe toti!"
,,Chiar asa,intreb?Chiar nu e nimeni,
pe care nu prea-l iubesti?
,,A ,zice,am o vecina pe care n-o iubesc,
nici dupa soacra-mea nu prea ma omor,
si am si cateva colege la serviciu care...
Vedeti?
Pe toti ii iubim,dar cu o conditie
sa fie cat mai departe de noi.
Da,ne amagim ca-l iubim pe ,,departele"
 pentru a ne justifica neputinta
 de a ne iubi aproapele.
Dar neputinta nu se cere justificata,
ci marturisita si altoita pe puterea
pe care ne-o da Dumnezeu.
Numai El ne da puterea sa-l iubim
pe aproapele nostru si cand e cazut
intre talhari, cand miroase urat,
cand iti raspunde rau,obraznic
sau e nerecunoscator,
cand tu faci ceva bine si el
 te vorbeste de rau..
Aceasta este iubirea.
De aceea S-a intrupat
Fiul lui Dumnezeu,S-a facut om,
ca sa-mi dea puterea sa iubesc asa,
Cand am descoperit asta,
n-am mai avut deziluzii,
n-am mai avut deceptii,
pentru ca nu-mi mai fac iluzii.
fata de nimeni pentru ca
 nu-mi mai fac iluzii
 in ceea ce ma priveste.
Aceasta este iubirea noastra:
se prabuseste la cea mai mica
miscare gresita sau altfel
 decat o asteptam noi..
Atunci Dumnezeu ne invata
si ne zice:,,Fara Mine nu puteti
 face nimic.Iubiti cu iubirea Mea!"

Tot ce va spun eu acum,nu e de la mine.
Le-am primit in Sfanta Biserica,
le-am auzit si apoi le-am incercat
 in propria mea viata.
Stiti de ce facem asta?
Ca sa ne impartasim de felul
 in care auzim,vedem si traim noi
 cele auzite si vazute.
Si asta ne imbogateste
pentru ca impartasim din adancul
 de taina al fiecaruia.
Chiar si oamenii lui Dumnezeu
din arta,din lume,au marturisit
atat de frumos despre asta.
.Nichita Stanescu zicea:
,,Prietene ,cum e albastrul tau?"
La Inviere vom fi fascinati.
Vom intreba:,,Cum e lumea ta,
cum auzi tu,cum vezi tu?"
Da, e grea iubirea!
Citeam undeva despre ce se intampla
 cu oamenii dupa ce se casatoresc,
mai ales tineri de astazi,
cand casatoriile se fac,chipurile,
din dragoste.
Dupa o vreme intreaba disperat sotul
Doamne ,cum sa o iubesc eu pe asta?
Nu mai e nimic din cea pe care
am cerut-o de nevasta.
Nu seamana deloc
"Si Dumnezeu spune:
,,Iubeste-o asa cum o iubesc Eu.
Eu o iubesc.Eu am murit pentru ea
 si Eu,in taina Sfintei Cununii
ti-am dat un har si o putere
 s-o iubesti si pe partea asta pe care
n-ai avut timp s-o descoperi atunci,
inainte de nunta.
Nu pentru ca s-ar fi ascuns de tine ,
ci pentru ca era nevazuta,nu se vedea
Dupa ce traim impreuna cu cineva
 zi de zi ,apar surprize.
Nu ni se intampla sa spunem:
nu ma asteptam la asa ceva!
Aceste surprize sunt partile ascunse
 ale noastre,care ies la iveala
in valtoarea vietii,in durerea vietii.
Si atunci,in loc sa spunem:
,,Mai bine nu stiu ce faceam decat..."
sa zicem:
,,Doamne ,acum sa Te vad
 ca esti Dumnezeu,acum sa ma ajuti
sa-l iubesc pe cutare".
Oare de ce nu ne putem iubi?
Simplu,pentru ca suntem invatati
sa iubim pentru merite
si descoperim ca nimeni nu merita
 sa fie iubit.De ce?
Pentru ca fiecare avem in noi
o parte ascunsa cu grija pana atunci
,si de noi si de cei din jur,
care iese la iveala acolo.
Aceasta este fata care trebuie iubita
,ca sa zicem asa,
a Domnului nostru Iisus Hristos.
Si cand vom trece dincolo de
 mastile de protectie sub care
 ne ascundem de frica
si de rusine ca nu suntem
 cum ne-ar placea noua sa fim
,atunci vom descoperi ce minune
este cel pe care ne porunceste
Dumnezeu sa-l iubim.
Iata de ce ne nevoim!
Iata de ce ne trudim!
Ca sa invatam sa iubim.
Iar cea mai inalta forma de iubire ,
este iertarea,si aceasta este iubirea
 lui Dumnezeu facuta accesibila noua.
Dumnezeu ,iubindu-ne,
ne iarta si ne vindeca.
Dandu-ne noua porunca sa ne iubim,
ne da porunca sa ne iertam
unul pe altul.
Daca de dimineata si pana seara
am sta la panda ,
ce sa iertam aproapelui
nostru,am adormi cu bucurie in bratele
 Domnului,ca salteaua,de multe ori,
este poala Lui,sunt bratele parintesti
 care te leagana,iti leagana
osteneala,iti leagana truda,
si te ajuta ca a doua zi dimineata
sa-ti iei crucea si sa mergi din
nou la El.Dar numai daca vom ierta
.Altfel,daca nu putem ierta
ce ne-a zis sau ne-a facut cutare,
nu vom merge mai departe.
Povara va fi din ce in ce mai grea
 si nu vom putea sa-L iubim pe
Dumnezeu,nici pe aproapele
 si nici pe noi insine.
Eu stiu ca Dumnezeu ne iubeste
asa cum suntem,
si dumneavoastra stiti
..asa cum suntem,nu trebuie
 sa ne schimbam in nici un fel
ca sa ne iubeasca Domnul.
Ne va schimba bucuria si
 recunostinta de a ne fi vindecat
de NEIUBIRE cu IUBIREA LUI.
Atunci,m-a intrebat cineva,
de ce sa ne mai chinuim sa fim buni,
daca Dumnezeu ne iubeste
 asa cum suntem?
,,Ca sa ne putem iubi noi insine"
,i-am raspuns.
Noi nu ne putem iubi asa cum suntem.
Va dau un exemplu concret.
Uitati-va la adolescentii din penitenciar
.Acolo se vede cat de mult isi iubesc
parintii copiii,si cat de puternic
 isi arata dragostea chiar si cand
copiii lor ajung la inchisoare.
Parintii ii iubesc,sunt acolo la poarta
,ori de cate ori se poate,
le aduc pachete,le aduc dragostea lor.
Parintii ii iubesc asa cum sunt acum.
Dar ei,copiii acestor parinti,
ei nu se mai pot iubi,ei nu se mai pot
 bucura de iubirea parintilor,
de dincolo de gratii.
Asa suntem si noi.
Dumnezeu ne iubeste ,
noi nu ne iubim pe noi.
De aceea trebuie sa zicem:
,,Doamne,ajuta-ma sa ma schimb,
ca sa pot sa ma iubesc si eu,
sa ma pot impaca cu mine,
sa ma pot ierta si eu
pe mine!.

Ganduri bune si ganduri rele

 Ganduri bune si ganduri rele

Intr-o clipa is pe pamant si in cer!
De la marginile lumii si din adancuri
se reintorc se ne spun in soapta lor tot
ce avem de indeplinit;bine sau rau,
dar tu,omule ,alege!
Gandurile rele...puzderie!
Ele tabarasc de obicei in mintea omului
concentrat la rugaciune sau hotarat a
savarsi binele!
Musafirii nedoriti,daca incoltesc ca
buruienile prin straturi,smulge-le
mai inainte de a creste in propria ta minte.


Ce strat minunat!
Un pamant atat de roditor...
Dar daca nu vei plivi buruienile din vreme,
te vei pomeni in toamna vietii tale
 cu o serparie intreaga.
Doresti sa fii de folos pentru tine,
pentru viata,pentru omenire;
smulge din stratul pe care-l ai
buruiana gandului stricat
si nu privi gandurile rele
ca intr-o oglinda si nici nu le rasuci
 pentru a le vedea pe toate fetele.
Caci de aici incepe pacatul,
indulcindu-te sub amagirea lor.
Cu hotii nu se face targ,ci se alunga!
De vrei le poti socoti pasari zburatoare;
dar nu-ti deschide fereastra inimii
 ca sa le arunci graunte.
Lasa-le sa treaca in zbor peste
ograda sufletului tau,fara sa le dai hrana.
Te vei uita si nu vor mai fi,
ca ele vor zbura mai departe
si pacatul se va risipi ca un fum
mai inainte de a se face jeratic
 pe vatra sufletului tau.
O,voi,ganduri abia nascute,de ce va lasati
tulburate?
De ce fugiti(de sub cenzura mintii)
ca o turma de oi cand
dau  peste pasune straina?
Vedeti cum se risipesc de sub ochii pastorului?
Ori le sfasie salbatica fiara
ori le otraveste o iarba rea
Vraja ispitelor de a scapa de sub supravegherea
multa,paguba aduce.
   Omule!
Pune mana pe toiagul rugaciunii
si fa-le ocol in staulul mintii
 ca sa stea acasa sub mila Domnului
sub frana constiintei,
Care le hraneste si Care primeste
rugaciunile noastre:,,sufletele le sfinteste,
trupurile le curateste,cugetele le indrepteaza,
gandurile le curateste si asa ne izbaveste pe noi
de tot necazul celor rele si al durerii(din Ceaslov)


Nemiloasa boala a sufletelor omenesti,
microbul strecurat in rana sufletului,
cuiele diavolului batute
in pomul vietii omenesti,smulge-le cu clestele
rugaciunii si-ti unge durerea
cu harul Sfintei Taine.
Scapa-te de satana;l-ai cunoscut poate
 la o injuratura
Ooo..si e asa viclean.
Caci spune Sf Iacob ca limba
isi are locul ei intre madularele noastre,
dar spurca tot trupul
 si vara in flacari aria vietii.
Crezi ca injuratura(ori vorba urata)
 te astampara sau iti sporeste
puterile?
E numai o morfina a sufletului
te usureaza pentru o clipa
si te incarca de amaraciune pentru
o vesnicie.
Fii hotarat!
Incearca si ai sa vezi cat poate un om
 care vrea sa fie curat.
Un inger bun mereu doreste sa te
ajute,nu-l refuza.
Sau poate ai ajuns robul bautirii de necaz,
din necumpatare,din patimi?Ooo...!
nu stii ca betia e culcusul satanei
in sufletul ametit?
N-ai vazut ca unde-s balariile
 se ascund serpii si viperele?
Dar,oare,in balariile betiei
tulburarea sangelui si a creierului
 nu se ingramadesc serpii patimilor
murdaria trupeasca si sufleteasca,
vorbe josnice si glume necontrolate,
injuraturi,desfrau si altele?
Adu-ti aminte ca Sf Pavel scrie
corintenilor ca: nici curvarii,
nici furii,nici nesatiosii de averi,
nici betivii,nici cei rai de gura
 nu vor mosteni Imparatia lui Dumnezeu.
Mantuitorul nostru voieste ca:toti oamenii
 sa se mantuiasca si la cunostinta
 adevarului sa vina
(I Corinteni2,4)-Nu intarzia!
Nu uita ca esti calator prin viata asta!
Oare nu stii,omule,ca din prima
si pana in ultima zi a vietii tale
tu alergi mereu?Iti transporti sufletul
spre limanul Imparatiei lui Dumnezeu,
in caruta trupului tau.
Te-ai gandit cum sa-ti pregatesti aceasta caruta?
Nici un om chibzuit ,sau intreg la minte,
nu incarca lemne,fan sau altceva
 in carul sau pana nu-l pregateste
 mai intai:il lungeste,pune lanturi
prajina,unge osiile  si apoi
incarca povara pe care doreste sa o transporte.
Daca pentru incarcatura
unei poveri obisnuite ne pregatim caruta
 cu atat mai mult si vartos
trebuie sa ne pregatim caruta
trupului cu lanturile infranarii
 pentru ca sa putem transporta
 cu pace sufletul nostru.
Daca noi,oamenii,nu indraznim
 sa incarcam o caruta nepregatita
cu atat mai vartos Domnul
nostru Iisus Hristos nu va revarsa harul
 Sau intr-un trup neingrijit
si un suflet pustiit.
Nu o spun eu,ci Sf Apostol Pavel care zice:
orice faceti cu cuvantul sau cu lucrul,toate
sa le faceti din tot sufletul ,ca pentru Domnul
iar nu ca pentru oameni(Coloseni3,23)
In numele Domnului Iisus
 si prin El sa multumiti lui
Dumnezeu Tatal,iar vorbirea voastra sa fie
dreasa cu sare si cu graba sa asculte,
(atent)zabavnic la vorba,zabavnic la manie
(Iacov1,19)
Daca cineva socoteste ca e cucernic .dar nu-si
tine limba in frau,isi amageste inima,
cucernicia acestuia este zadarnica(Iacov 1,26)
De aceea,omule ,cand vorbesti,gandeste-te
ca vorba ta ramane scrisa in sufletul celui ce o
asculta,gandeste-te sa te zidesti pe tine si pe el
cu fiecare cuvant caci si el si tu sunteti ai lui
Hristos
.Care pentru noi crestinii,este temelia
vietii noastre.
Dupa harul lui Dumnezeu ,cel dat mie,eu,
ca un intelept mester,am pus temelia;iar altul
zideste.Dar fiecare sa ia seama cum zideste;
caci nimeni nu poate pune alta temelie,
decat cea pusa ,care este Iisus Hristos
.Iar de zideste cineva pe aceasta temelie;
aur,argint,sau pietre scumpe
lemne,fan,trestie,lucrul fiecaruia
 se va face cunoscut
il va vadi ziua(Domnului)
Pentru ca in foc se descopera
si focul insusi va lamuri ce fel este
lucrul fiecaruia.
Daca lucrul cuiva,pe care l-a
zidit va ramane,va lua plata.
Daca lucrul cuiva se va arde,
el va fi pagubit;el insa se va mantui,
dar asa ca prin foc(I Corinteni3,12)
Nu uita ca esti o caramida duhovniceasca
din marea cladire a Bisericii lui Hristos.
Ramai cuminte in acest zid socotindu-te
legat de celelalte caramizi
cu mortarul iubirii.
Nu te smulge din linia acestui
 zid duhovnicesc ci,rotunjindu-ti
 cuvintele printr-o analiza curata
a gandurilor,
arde-le in cuptorul mintii luminate
si abia apoi trimite-le pe marele santier
 al vietii omenesti
Cladirea construita astfel niciodata
nu se va darama.
Omele,trebuie sa-ti schimbi viata
reteaza cu foarfeca voile tale
crengile rele;injuraturile
neascultarile,si va ramane un pom care
nu va putrezi in veac
e cuvantul lui Dumnezeu
In fiecare zi citeste,daca poti,macar
 un verset macar un capitol
sau un psalm de care sa-ti legi
gandurile,mutandu-le de la cele stricacioase
 la cele vesnice.
Dand astfel de lucru gandului,
nu-l vei mai lasa sa zamisleasca
 pacatul,care sa nasca rusinea.
Rugaciunea si postul aceste aripi
sufletesti,puternice arme de lupta,
cu care-ti poti castiga biruinta
 impotriva la tot pacatul,ele sunt
unelte, cand trebuie sa cosesti pacatul,
cand sa aduni virtutile si cand
sa nimicesti buruiana gandurilor
salbatice.Foloseste-te de ele cand trebuie,
caci nimeni nu cunoaste mai bine
 ca tine sa aduni si sa tai,
numai tu,omule stii.Caci scris este:
vreme este sa plangi si vreme este sa vorbesti
si vreme este sa taci si toate la vremea lor,
si toate cu aleasa intelepciune
(Ecclesiastul 3,4-8)
Fiecare om are darul sau de la Dumnezeu.
Mai degraba atata cat faci ,
fa cu duh de smerenie
pentru ca Dumnezeu celor Trufasi
 le sta impotriva iar celor smeriti le da har.
Nu uita ca postul te ajuta si este sala
de asteptare in care crestinul
imbolnavit de pacate trebuie sa cugete,
pana-i vine randul,cum sa-si dezvaluie
 boala sa mai sincer inaintea preotului la spovedanie,pentru ca de vreme
ce ai venit la doctor sa nu cumva sa te
intorci nevindecat
,ci sa ai parte in mod folositor
de cerestile doctorii,ale Sfintei Treimi.
Rugaciunea e respiratia sufltului,
iar postul e apa care stinge vapaia patimilor.
Orice uneata e cu doua taisuri.Daca nu o
folosesti cum trebuie,in loc sa taie,ea te taie,
in loc sa cladeasca te darama.
Deci fii cu nadejdea in Domnul
cand folosesti uneltele Lui.

Prin Cruce a venit bucuria la toata lumea

Prin Cruce a venit bucuria la toata lumea
Text Mon:Siluana Vlad

Cercetandu-ma pe mine insami,
am descoperit ca foamea mea de bucurie
nu poate fi potolita cu nimic.
Am inceput sa-mi cantaresc avutia
(toti suntem bogati,toti avem o multime
 de calitati,chiar daca avem
 si foarte multe defecte)
si cand mi-am cantarit avutia
 mi-am dat seama ca nimic nu-i al meu
nu vine de la mine si nu ma poate ajuta
 in momentele de durere.
Oricata filozofie am citi,oricata experienta
 de viata am avea,sunt momente in care
toate acestea cad si noi ramanem
 goi si speriati.
Cunoscand aceasta experienta
 pana in adancul ei
(cat e ingaduit pentru fiecare,
nu asa cum au cunoscut-o Sfintii
 sau oamenii mai incercati
si mai daruiti de Dumnezeu)
am descoperit ca bucuria pe care o cautam
 nu putea veni decat prin Cruce,
si asa mi-am dat seama ca pentru mine
 doar acestea doua sunt:
Crucea si bucuria.
Daca acestea nu sunt,nimic nu avem.
A venit bucuria prin Cruce la toata lumea
 si,totusi....te urci intr-un tren,
te urci intr-un autobuz,intri intr-o casa
 si numai bucurie nu se gaseste acolo!
Gasesti o paruta bucurie si la o nunta ,
la o petrecere,la o distractie...
De ce,Doamne ,nu este bucuria
daca bucuria a venit prin crucea Ta
 pentru toata lumea?
Pentru ca mare este taina persoanei,
mare este taina fiintei umane.
Este o fiinta facuta dupa chipul lui Dumnezeu
chemata sa dobandeasca asemanarea
 cu Dumnezeu.
Iata o invatatura pe care
ne-o insusim si care ne aduce
 satisfactii cand o descoperim,
dar cand ne intalnim cu cineva
 care ne jigneste,sau cu cineva
 care ne fura portmoneul,
sau cu cineva care a castigat un post
prin alte metode decat cele corecte,
bucuria noastra dispare si parca
nici n-ar fi inviat,
parca nici nu ne-ar fi daruit bucuria.
Si inima noastra se impietreste la loc,
invidia noastra ne raneste din nou
 si uitam ca a venit bucuria
 prin Cruce la toata lumea.
Cercetand lumea ,am crezut
 ca nu mai e nimic de facut,
am crezut ca a venit vremea
despre care vorbea Mantuitorul
 cand se intreba:
,,Oare,cand va veni  Fiul Omului,
va mai gasi credinta?"
Am crezut ca a venit vremea aceea
cand nu mai este credinta
care sa marturiseasca despre bucurie,
dar m-am inselat!
Dumnezeu mi-a randuit
 sa lucrez cu oamenii cei mai necajiti,
care au curajul sa spuna ca sunt
nefericiti,care au curajul sa spuna
 ca-i doare,am descoperit ca acolo,
in durere,inca e loc(sa fie singurul?)
in care omul mai poate sa simta
 (nu numai sa creada ,mental)
ca bucuria a venit prin Cruce.
Cantam in Biserica despre lemnul Crucii:
prin lemn a cazut Adam,
prin lemn l-a mantuit si a adus bucuria
 al doilea Adam,
Dumnezeu-Omul ,
Fiul lui Dumnezeu intrupat.
Lemnul acesta il purtam la piept ,
lemnul acesta il avem pe biserica,
lemnul acesta are pentru noi
 o mare semnificatie.
Care este semnificatia?
Este primul obiect din lume
care nu mai poate fi idol
 De ce?
Pentru ca nimeni ,
nici cei care-L iubesc pe Hristos,
nici cei care nu-L iubesc ,
nimeni nu mai poate sa desparta
 Crucea ,
orice forma ar avea si oriunde ar fi
vazut ,de jertfa Lui mantuitoare.
Nimeni nu mai poate sa se gandeasca
 la Cruce fara sa-si aduca aminte
 de Hristos.Iata vindecarea!
Iata un obiect care nu mai poate fi
privit in sine,pentru sine!
Nu mai poate fi idol!
Iata mantuirea pentru ca noi
 ne-am despartit de Dumnezeu
 privind pomul ,
lemnul in sine,ca bun in sine
Orice obiect ,orice eveniment,
orice realitate,daca este privita in sine,
pentru ceea ce pare a fi,
devine idol pentru noi.
In clipa in care vedem un obiect
(sau o persoana) si prin el il vedem
 pe Dumnezeu sau ne amintim
 de Dumnezeu,acel obiect
 nu mai e idol,nu mai este ispita.
Or,din tot ce exista in lumea obiectelor,
doar crucea a iesit definitiv
 din aceasta capcana!
Doar prin cruce noi nu mai suntem idolatri;
altfel ramanem in idolatrie
chiar daca nu ne dam seama.
Pe Cruce S-a spanzurat
Cuvantul lui Dumnezeu intrupat,
un trup rupt,un trup plin de durere.
Sa ma uit la trupul acesta strapuns!
Eu imi simt durerile mele:
ma doare capul,ma doare stomacul,
ma doare sufletul pentru cei care
se chinuiesc,ma dor amintirile mele
din vremea in care toata vointa mea
era impotriva vointei lui Dumnezeu.
Ma dor nadejdile mele neimplinite,
ma dor copiii care n-au parinti.
Suntem plini de durere.
Daca privesc durerea in sine
eu n-o pot suporta .
Simt nevoia sa ascund,
simt nevoia sa uit.
Inghit un antinevralgic,
ma uit la televizor,
plec din mine,ies in afara
ca sa nu simt durerea.
In clipa aceea eu am devenit idolatra,
persoana mea ,
trupul meu a devenit idolul meu.
Nu vreau sa stau pe cruce,
nu vreau sa fiu un trup strapuns,
rupt de pacatul acestei lumi,
care este al meu si al celor din jur.
De ce,
nu discutam cu copiii nostri,
de ce nu discutam cu parintii nostri?
Unde este boala noastra?
Boala este ca nu credem ca prin cruce
(durere) ne-a venit bucuria .
Noi nu credem cu adevarat ca bucuria
 este posibila intr-o lume ca a noastra.
Dumnezeu ar trebui sa binevoiasca
 sa schimbe lumea ca sa ma pot bucura!
In clipa in care nu primesc bucuria
 care vine prin cruce
 uiti ca Cel Ce prin Cruce ti-a adus bucuria ,
SUFEREA.
Mantuitorul a  fost si este Om adevarat
 si Dumnezeu adevarat.
Faptul ca este si Dumnezeu
nu L-a facut sa nu-L doara ,
ci a simtit durerea aceea cu o intensitate
 mai mare decat o simtim noi ,
pentru ca era nevinovat
si pentru ca prelua toate pacatele noastre.
Si totusi,El atunci traia o bucurie;
si totusi ,El,atunci ne-a fagaduit Bucuria!
Si El Si-a implinit fagaduinta!
Bucuria Lui e cu noi!In noi!
 Cum s-o  cunoastem?
Multi dintre noi cunoastem bucuria ,
suntem bucurosi ca suntem credinciosi,
suntem bucurosi ca suntem in Biserica,
suntem bucurosi ca ne putem lepada
de pacate prin Spovedanie,
suntem bucurosi  ca ne impartasim
cu Trupul si Sangele Mantuitorului,
suntem bucurosi ca avem o nadejde,
ca nu speram degeaba.
Dar foarte putin dintre noi
suntem bucurosi ca Dumnezeu
ne-a adus Bucuria,si ca ea
 este a noastra.
 Eu ma impartasesc ca sa rezist
 mai usor la ispite ,
ca sa lupt mai usor cu pacatul,
ca sa fiu mai buna,
sa ma duc spre desevarsire!


Dar eu,dupa ce ies
 de la Sfanta Liturghie si cineva
 ma supara ,eu imi pierd bucuria
si sunt foarte suparata si dezamagita.
Cu cat acea persoana e mai apropiata
 de mine,cu atat dezamagirea mea
 va fi mai mare.Atunci?
Inseamna ca nu am cum sa ma bucur,
pentru ca viata mea e plina de dezamagiri .
Imposibil sa nu ma dezamageasca
 cel putin 5-6 persoane intr-o zi.
Si atunci,seara ,la rugaciune,
in loc sa zic:
,,Doamne ,iti multumesc pentru bucuria
 pe care mi-ai adus-o prin cruce azi"
,eu trebuie sa incep intai cu:
,Doamne stii ce suparata sunt pe cutare
 si pe cutare si pe cutare..."
si acesta e in cazul cel mai bun.
Pentru ca exista o solutie mult
mai periculoasa,
aceea de a ma preface ca nu sunt suparata.
Aceasta este manierea in care noi
 ne dam jos de pe cruce.
Cineva m-a jignit si eu zic
,,Lasa-l ca n-are nimic"
sau ,,E si el om.Toti gresim"
Da,aceasta e un fel
 de a ne da jos de pe cruce pentru ca
,scuzand pe cineva,noi nu-l iertam,
ci il micsoram,il bagatelizam,
rupem relatia cu el.
M-a suparat cineva care-i  mai mare
 ca mine,sigur ca eu nu pot sa zic
 ,,Lasa-l,saracul,este si el un om".
Valoarea pe care o are in mintea mea
 si in sufletul meu nu-mi permite
sa iau o asemenea atitudine.
Dar am alta modalitate de a ma da jos
 de pe cruce.Zic:
,,De acum o sa fac asa si asa
sa vad daca e mai multumit"
.Deci il sanctionez,il pedepsesc,
(lasa ca vezi tu zic in gandul meu)
imi propun sa nu mai am aceeasi
relatie cu el,nu mai vreau sa mai am
relatie spontana,
pentru ca intr-o relatie spontana
eu pot sa ma Ranesc,
pot sa ma expun.
Altadata, daca ma supara cineva, spun
,,Da,nu trebuie sa mai fac asa ceva niciodata"
.Este tot un fel de a ma da jos
de pe cruce.

Crucea este disponibilitatea de a lua in brate
Aceasta este crucea vie.
Mantuitorul pe cruce statea
cu bratele deschise,lua in brate.
Ca sa am bucurie eu trebuie sa am
aceasta disponibilitate toata ziua.
Ori,daca suntem sinceri cu noi ,
o sa vedeti dumneavoastra ca noi
stam cu mainile incrucisate,
ne aparam,ne pazim,nu vream sa suferim.
Si,mai ales,nu vream sa suferim
 acolo unde avem nevoie sa castigam
bucuria.
Zice Domnul:
,,Nu este bine sa fie omul singur"
,Eu sunt persoana,ca si El .
Ziceam ca sunt dupa chipul Lui.
Ce inseamna sa fiu dupa chipul Lui?
Sa fiu cineva,subiect,,eu"!
Dar ca sa fiu,,eu" cineva
 trebuie sa-mi spuna ,,tu"
Daca nu-i nimeni care sa-mi zica,,tu"
 eu nu sunt eu?!
Daca nu sta nimeni de vorba cu mine,
eu nu sunt cu adevarat cineva
si nu pot deveni persoana.
Daca nu te uiti la mine,eu nu exist
cu adevarat pentru ca nu pot
sa zic doar eu,eu,eu,...si atat.
Or,daca risc sa ma uit la dumneata,
sa-ti zic ,,tu" si sa-mi zici,,tu",
eu risc sa ma doara,
risc sa nu raspunzi asteptarilor mele,
risc sa vrei altceva decat mine
 si este foarte dureros.
Bine ca am invatat de cand eram mic
 ce sa fac sa nu ma mai doara.
Ma duc la scoala si descopar ca
acolo sunt note de la 1 la 10 .
Nu-mi dau seama si  ma duc acasa
bucuros ca am luat nota si mama mea
descopera ca am 5.
Incepe sa planga si sa strige
ca are un copil prost si ce-o sa se faca ea
 cu mine asa!
Si copilasul se intreaba
 de ce o fi pus astea note de la 1 la 10?!
A!
 eu sunt rau si prost?!
Saraca mama!
Si incet-incet copilul face tot ce poate
 ca sa ia 10,nu pentru ca-l intereseaza
tabla inmultiri,e normal sa nu-l intereseze
 foarte tare,dar intelege incet-incet
ca fara 10 plange mama
si eu sunt prost si rau.
Copilul nu mai invata pentru
ca-l intereseaza structura atomului
(e minunat si fascinant sa sti tu
cati electronii are nu stiu ce atom).
Dar nimeni nu-mi mai starneste
 acest dor de cunoastere ,
ci eu invat pentru ca altfel plange mama
(in cel mai fericit caz).
Si copilul a luat astazi un 4 ,
iar mama il intreaba daca l-a ascultat
iar el ii spune ca nu.
Ti-ai facut temele?
El ii spune ca da,dar nu si le-a facut .
Atunci zice mama,poti sa te uiti
 putin la televizor,poti sa te duci cu bicicleta.
Copilul face aceste lucruri
care ii plac,dar fara bucurie
 pentru ca il mustra constiinta,
pentru ca simte ca nu e frumos
ceea ce a facut  si se teme!
Dar isi spune:
lasa,ca mai e pana ma prinde.
Peste 3 zile l-a ascultat din nou
si a mai primit un 4 .
Si  se tot aduna pana la vreo 10 de 4..
.Intre timp mama devine suspicioasa
si se duce la scoala si descopera dezastrul.
Se intoarce acasa si ce se intampla?
De obicei,copilul mananca o mama de bataie
,am zice noi,sora cu moartea.
Si-l intrebi;nu era mai bine daca
imi spuneai adevarul?"
,,Nu,zice,ca luam 10 batai,
asa am luat numai una si m-am si jucat
 intre timp!
M-am descurcat,nu?"
,,Da .te-ai descurcat,dar intre timp
 s-a intamplat ceva cu tine;
ai devenit un copil mincinos,
te-ai imbolnavit,nu mai esti acelasi
 si incet-incet devii infasurat
 intr-o gogoasa care nu mai esti tu.
O gogoasa care te apara de tine
 de plansul mamei,de judecata semenilor.
.Asa patim cu totii
.Si de-abia,de-abia ne mai zarim pe noi
 insine prin ceata ascunzisurilor
 si minciunilor cu care ne aparam.
Si vine vremea sa ne ducem pe cruce
sau sa ne ducem la prima Spovedanie
 si ne gandim ca parintele o sa lesine
cand ne-o vedea scotand atatea foi
si atatea frunze de pe noi(pacate).
Asa ca mai bine trecem sub tacere
niste ,,amanunte".
.Si nici atunci nu ne curatam de toate,
pentru ca nici atunci nu stam pe cruce.
Ca ma duc la spovedamie si zic:
parinte,am mintit-il anunti;
parinte am furat,am facut cutare si cutare.
Adica ,Doamne baga de seama ca eu
 am facut toate acestea,vezi ce faci!
Si ma simt mai usurata ca acum stie.
Dar cei care ma pretuiesc,
cei care imi zic
,,Sarut mana,maica?''
Si toata viata suntem torturati de frica,
de nelinistea ca cei de langa noi
ar putea sa afle ceea ce noi ascundem
 sub gogoasa aceea protectoare.
Si ne mai gandim;
dar daca la Judecata vor iesi toate acestea?
Si nu sunt sigura deloc
ca m-am lepadat de ele.
Pentru ca Spovedania inseamna
 sa dau pacatele sa le ridica
Mielul lui Dumnezeu (si sa nu le mai fac)
 Dar eu nu ma ridic.
Imi spunea cineva intr-o zi :
,,Maica ,eu ma simt foarte mincinos
la Spovedanie ,ca citesc rugaciunile
dinainte de spovedanie unde spun
ca mai bine mor decat sa e mai fac
 si eu stiu precis ca o sa le mai fac din nou.
Deci,eu nu sunt mincinos?
.Ba da!
Acesta e felul meu de a nu sta pe cruce,
acesta e felul meu de a nu primi bucuria.
Dar,sansa noastra,a celor care,totusi ,
ne jucam cu Focul
 a celor credinciosi,este foarte mare,
pentru ca,intr-o buna zi,
Domnul stramteaza tot mai tare usa
pana cand eu nu mai am pe unde
sa ma ascund ,
pana cand o sa zica:
,,Te lepezi?"
 Cum ne-a chemat :
,,Te lepezi de tine si-ti iei crucea
 si-Mi urmezi Mie?
.Si daca vom zica Da,
 vom vedea ca incepe cu adevarat bucuria,
bucuria aceea care vine nu stiu de unde..
.
Sa ne imaginam ca avem in fata
pe cineva care a fost foarte dezamagit
 de cineva si ca acum e  foarte suparat.
Pe cine?
Pe cel care l-a dezamagit?
Putin!
Pentru ca daca ne gandim bine
si suntem cinstiti cu noi ,
noi ne-am amagit;noi ne-am facut iluzii,
asta ne arata deziluzia.
Sunt suparat pe mine,in dezamagire
 sunt suparat pe mine.
Reactia mea de aparare va fi
 o puternica antipatie,
o puternica nevoie de a fugi  de cel
 care m-a dezamagit
 si m-a ranit cu asta.
In acest hau de neiubire,
daca vreau sa cunosc bucuria,
trebuie sa duc crucea
care mi-a adus bucuria.Care cruce?
Cuvantul lui Dumnezeu care-mi spune
:iubeste pe vrajmasul tau.
Or mie mi-e foarte greu sa spun
 ca persoana cutare sau cutare
 e vrajmasul meu.
Adevarat,acum eu am o reactie de ura
sau de antipatie,dar o sa-mi treaca,
astept sa-mi treaca si nu pot sa zic
 ca e vrajmasul meu.
Asa este,dar pana imi trece
 eu nu-l iubesc,nu ma gandesc la el
 cu bucurie,ba mai descopar ca,
3 zile cat dureaza aceasta dezamagire,
il si vorbesc de rau cat pot si unde pot.
Desigur,nu ,,inventez" nimic,
spun numai ,,lucruri reale ".
Reale din care punct de vedere?
Al meu.
Spun ce am vazut eu.Si cine vede obiectiv?
Mai ales la suparare?
Atunci?
Imi voi lua crucea.
A primi crucea intr-o relatie de dezamagire
 inseamna ca,imediat ce simti
 ca nu iubesc,sa zici:
,,Doamne,eu urasc acum.
Il uras pentru ca mi-a facut asta si asta"
,caci zice Domnul
,,Plangeti-va Mie in ziua necazului vostru"
.Sa-I spunem lui Dumnezeu tot ce simtim
,sa-I aratam tot.De ce?
Asa cere El,asa ne invata El.
Si stim ca formularea prin cuvant
 ii spune pe nume balaurului din mine
;Il urasc pe X pentru ca nu mi-s raspuns
 la,,buna ziua"
.In clipa aceasta Sfantul Siluan
sau altul la care avem evlavie spune:
,,Daca nu-l ierti pe cel care te-a suparat
inseamna ca ai un demon
 si daca nu te lepezi de el  te vei duce acolo
unde se duc demonii,adica in iad"
,.Si-mi zic Doamne eu am un demon
scapa-ma!
Aceasta este rastignirea,aceasta este
 primirea crucii.
Eu constat in mine ca n-am nici iubire
de vrajmasi,n-am nici convingerea
ca eu sunt plina de demonii,
dar n-am nici incerede in mine.
Eu stiu ca nu pot avea incredere in mine
 cel putin in momentele in care
am emotii  negative.
Si atunci aduc crucea in mod  voit
;zic:,,Doamne,uita-Te la mine,
acum,sunt plin de revolta,sunt plina de critici"
sau
,,Doamne ,priveste-ma,
imi vine sa ma duc la vecina mea,
in loc sa stau cu sotia mea!"

Cand trebuie,asadar,sa ma duc la Dumnezeu?
Dupa ce ma plimb cu vecina pe sub arini?
Nu se poate!
Ci acum ,cand sunt ispitit,acum sa ma rog!
Si zic
,,Ce zici,Doamne e bine?"
Aceasta inseamna sa aduc crucea in viata mea
.Asta inseamna sa descopar bucuria
.Si daca Dumnezeu iti da atunci gandul
 si puterea sa dovedesti
 ca puterea intreaga a crucii
,a Invierii,vine in asemenea momente,
atunci vom putea birui raul
din noi in orice relatie,
CRUCEA ESTE RELATIA
 CU CEILALTI SI O PUTEM
TRANSFORMA IN IZVOR
 DE BUCURIE
NUMAI SI NUMAI DACA
 NU IESIM DIN ACEASTA
RELATIE,
daca reusim sa nu  ne inchipuim
 ca uitam,sa nu ne inchipuim
 ca uitarea ne vindeca relatia
Avem cu totii experienta ca uitam acum
uitam maine,uitam poimaine
 si peste 2 ani cand nu mai rabdam
 ii spunem tot ce stim
de doi ani incoace.
Pe cand,daca le iertam,ele se sterg
,se ridica,se vindeca.
Dar,pentru aceasta,noi trebuie
 sa lucram iertarea,
care este lucrarea lui Dumnezeu.
Aceasta-i crucea!
Nu cere nimeni de la noi
 sa ne urcam pe cruce
si sa stam cu piroane in maini.
Ci Dumnezeu cere de la noi ,
si ne da harul Lui pentru asta,
sa facem o strapungere a noastra,
o iesire din confortul nostru.
Multi oameni din tara noastra
NU se duc la biserica pentru ca zic:
,,Daca ati sti cum e popa la noi in biserica...!
Si vorbesc asa,fara noima,ore in sir.
Dar daca am zice,noi care suntem credinciosi
,,Hai sa vedem,cum e parintele?"
.,,E betiv".
,,Si mai cum?
,,E mincinos".Si mai cum?
,,Am auzit ca a furat"
.Intr-adevar,nu putem spune ca
 e cel mai reusit parinte
..Apoi intrebi:
,,Dar la biserica vine?"
si-mi zice:,,Se duce in fiecare duminica"
Dar sta acolo mai bine de 2 ore?"
.Si omul imi raspunde:
Nu stiu,ca eu n-am fost,dar am auzit ca sta"
.Dar de botezat ,boteaza?'
'.,,Da,am botezat si eu pe cineva"
.Si ce face?
Zice Aleluia de 3 ori si pleaca acasa?
"Nu,nu,nu.Zice tot ce scrie la carte"
.Si atunci ce ai impotriva lui?
Pai,sa-i multumim lui Dumnezeu
ca dintr-o lume ca a noastra -ca matale
 care zici ca nu te duci la biserica,
zici ca injuri de Dumnezeu ,
ati facut avorturi,ati blestemat-deci ,
intr-o lume care ucide prunci,
blestema si injura de lucruri sfinte,
iata ca s-a ridicat unul
care 4 ore pe saptamana,
duminica,nu blestema,nu injura,
nu face avorturi,ci merge la biserica
si se dezbraca de sine
si se imbraca cu hainele acelea
 in care a primit harul
si mi se ofera mie si lui Dumnezeu
timp de 4 ore,timp in care
 chiar ca-i numai al meu
 si al lui Dumnezeu.
Citeste numai din cartea sfanta,
unde-i numai ce a zis Duhul Sfant.
Atunci sa nu-i sarut mana acelui om?
Pentru ca el nu-si mai foloseste mana
pentru ce-i vine lui prin cap,
ci face ce trebuie sa faca
 si mi-L da mie pe Dumnezeu
cu mana lui.
Ma duc mai degraba dupa un pastor
protestant care e bun ca om,
se roaga,citeste,are calitati,e adevarat.
Dar sa ne uitam ce o pati el
 cand o fi foarte suparat?
Ce-o pati el cand i-o muri un copil?
Preotul ortodox ,chiar daca-i moare copilul
afara in curte ,
el nu intrerupe Sfanta Liturghie,
ramane si o termina pentru tine
 care esti acolo,pentru Dumnezeu
 care vrea sa ajunga la tine.
Noi aceasta n-o vedem.
De ce?
Pentru ca noi nu mai credem in cruce
 care nu aduce bucuria.
Acelasi lucru se intampla
si in relatiile noastre .
Noi nu vedem partea buna,mangaietoare
din semenii nostri.Noi o vedem pe cealalta.
Fugim de cruce si nu fugim de rau.
Toti suntem ingroziti ce vremuri grele
 am apucat.Cate crime se fac,
cate violuri,cate nenoriciri
 si aflam despre toate prin mass-media.
Toata lumea se plange ca la televizor
se vad numai atrocitati.
Dar televizorul nu trebuie neaparat
 sa fie deschis.
Eu n-am vazut televizor sa sara
 la om cans e inchis
.Mi-a spus cineva ca in ziar
 apar fel de fel de porcarii.
Dar i-am spus :
de ce trebuie sa le citesti?
De ce sa nu ma apar si de relele
 care vin in jurul meu?
Se poate raspunde:
sa stim si noi ce se intampla in lume
E cea mai mare minciuna!
Nu stim ce se intampla in lume,
ci vedem ce ni se spune in lume,
vedem ce ni se spune despre
 ce se intampla in lume!
Nu stim ce sa intampla acolo.
Sa nu ne grabim sa-i judecam pe altii
pentru ca in felul acesta
 ne dam jos de pe crucea
care-i a noastra.
Daca eu sunt intr-un fel
simt o nevoie puternica
de a scoate in evidenta raul altora
 ca sa zcuz raul meu.
Acceptand ca eu sunt rea (rau)
ca sunt nerabdatare(tor),
ca sunt manioasa,
stau pe cruce si vine bucuria,
care vine numai prin cruce.
In lumea secularizata a aparut
o nevoie de consiliere si terapie datorita
 lipsei de comunicare dintre oameni.
Oamenii nu mai vorbesc decat cu telefonul
,cu televizorul,cu presa;
nu mai vorbesc intre ei.
Familia e fericita ca stau toti
si se uita la televizor.
Nimeni nu mai plange pentru
durerea aproapelui ,
plange pentru durerea
 personajului din film;
a murit nu stiu cine,i-a furat copilul,
s-a intamplat un necaz
.Fereasca Dumnezeu sa vina vecina
sa-i spuna ca are copilul febra
si sa-i ceara un supozitor taman atunci
 cand nu gaseste copilul(din film)
 ca s-a terminat relatia cu vecina
(Ce om ,acum si-a gasit sa ma deranjeze!)
Ferasca Dumnezeu sa roage o mama copilul
 sa duca gunoiul tocmai atunci
cand episodul e in punctul culminant;
(ori la un meci de fotbal),
iubirea de mama o fi ea importanta
dar ce se intampla in film,ori la TV ,
e mai important ,mult mai important
.Si,in felul acesta ,noi
nu mai comunicam si platim oamenii
(consilieri) care sa ne asculte,
care sa dea din cap si care
 sa ne prezinte niste solutii
pentru mutarea atentiei de la o durere
 mai mare la o durere mai mica.
Nu se schimba nimic
.Fara Dumnezeu nu se schimba nimic.
Dar,daca atunci cand te intalnesti
cu cineva consideri ca ai o intalnire
 cu Dumnezeu,asa cum Insusi ne-a spus :
,,unde sunt 2 sau 3 adunati in numele Meu,
acolo sunt si Eu"
 vei zice:
,,Doamne ,de ce l-ai trimis pe acesta la mine?
sau,,De ce l-am chemat
Ce pot eu sa-i spun?
Ce pot eu sa-i fac?
si vei fi uimit de ceea ce se intampla.
Totul se schimba!
Putem vedea,simti,gandi
 si face lucruri care-l ajuta pe cel
de langa noi sa descopere bucuria
unde nu avea nici o speranta.
Altmiteri,oamenii ne pot cauta
pentru a ne cere solutii
impotriva durerii,
solutii sa nu mai simta durerea.
Este epoca pastilelor ;
antinevralgice,antidepresive
,Am o depresie.
Dati-mi ceva sa inghit
ca sa nu mai fiu depresiv(va)"
,,Sunt trista,dati-mi ceva ca sa fiu vesela
.Imi vine sa plang ,
dati-mi ceva sa nu mai plang
 "Sunt manios,trebuie sa fie o pastila
 ca sa nu ma mai manii"
Si tot asa!
Aceasta e lumea in care traim.
Ca sa nu ajungem la consilieri
trebuie sa ne ascultam unii pe altii
si sa ne insotim unul pe altul
in drumul acesta al devenirii noastre.
Dar noi ne dam jos de pe cruce
spunand:n-aveam ce sa fac;
barbatul meu e betiv,
n-aveam serviciu ,n-aveam ce sa fac.
Asa este ,eu nu aveam ce sa fac,
dar Dumnezeu avea ce sa faca!
La Dumnezeu toate sunt cu putinta.
Eu nu primesc crucea
pentru ca eu nu cred ca Dumnezeu
ma iubeste ,eu nu cred ca Dumnezeu
 poate sa fie atat de prezent in viata mea.
Eu nu cred ca Dumnezeu
vrea cu adevarat sa fiu slujitorul Lui ,
daca eu copiez la examen,
atunci eu nu cred!
Si atunci ,n-am bucurie.
Viata mea se strecoara din necaz in necaz
,din durere in durere,
din neliniste in neliniste...
Unde este bucuria?Chiar este ?
Da,Bucuria este
pentru ca insusi Dumnezeu a adus-o la noi!
A venit,prin Cruce,la toata lumea
Dar eu din cauza slabiciunilor mele
,a patimilor mele
a putintelor si neputintele mele,
uneori o simt,alteori n-o simt.
Dar cand am simtit-o imi este de ajuns
 ca sa cred ca este
S-ar putea s-o pierd ,
 s-ar putea ,din cauza pacatelor mele
eu sa ajung in iad,
dar eu tot bucuroasa sunt
 ca exista raiul si ca macar dumneavoastra
 veti fi acolo.
Ca sa simtim bucuria
 trebuie sa implinim poruncile.
Sa nu luam lista poruncilor
 si sa zicem:o implinesc pe aceasta
si pe asta ,ca s-ar putea sa ne fie foarte usor
 sa o implinesc pe aceea pentru
ca nu sunt acum pe cruce.
De exemplu,porunca:
,,sa dai milostenie celui sarac"
eu ma  duc si dau tot ce am saracilor
 si fac porunca.
Dar ma fac ca nu-mi aduc aminte de porunca
,,iarta de 70 de ori cate 7 intr-o zi
 celui ce ti-a gresit"
Asta parca n-o stiu ,
parca pe asta o uit.De aceea eu voi fi atenta
 la porunca pe care sa o implinesc acum
Stau intr-o statie de autobuz
si nu mai vine autobuzul
si atunci eu am de implinit o porunca
fac rabdare,rugaciuni,si ma rog
 pana vine autobuzul.
Ma intalnesc cu un cersetor
si atunci fac porunca milosteniei
Imi bate cineva la usa,a
tunci fac porunca primirii de straini.
Nu ma apuc acum sa ma duc prin oras
sa vad daca este vreun strain
ca sa-l primesc si eu acasa.
Unii spun:
,,Eu ii iubesc pe toti oamenii
numai cu soacra mea
 si cu vecinii nu ma inteleg!"
Ce ,,ghinion"!Tocmai pe aproapele nu!.
Asa vine bucuria :acum
,,Acum am o neliniste .
Ce vrei ,Tu Doamne de la mine acum?
Zice Domnul:
,,sa-ti dau Pacea Mea"
Si tu zici:
,,Acum,Doamne?''
,,Da ,acum"
Acum,stii,nu pot pentru ca nu stiu
unde este si ce face sotul meu,
ajuge sau nu ajunge,e plecat la drum.
.N-ar fi o nesimtire din partea mea
 sa stau linistita?
Si inchid uasa Domnului si nu primesc pacea.
..Si nu cunosc bucuria pentru ca
nu am incredere in Dumnezeu
ca il aduce sanatos acasa,
si uite asa nu cunosc bucuria pentru ca
 nu implinesc porunca aceasta: rabdare
 ,acum ,aici,
pentru ca El e prezent aici,
in porunca Lui!