Motto

Sacrificiul sacrificiilor e acela de a suferi si a muri pentru pacatele pe care nu le-am comis( ele nu sunt in Mine ) dar Le-am asumat si asta numai Iisus Hristos a facut !
Să biruiesc lipsa de măsură a răului printr-o iubire şi un bine fără măsură pentru că nimic nu dăinuie în afara iubirii !
Textele ce le pun la dispoziţia cititorului nu au intenţia să ofere răspunsuri finale,oferirea lor este parte a unui proces continuu de căutare,atât a mea cât şi a voastră.
Dumnezeu să vă binecuvinteze !



duminică, 26 februarie 2017

Duminica iertării şi începutul Marelui Post .

     - 26 februarie-, ziua care precede intrarea în Postul Sfintelor Paşti, este numită- Duminica izgonirii lui Adam din rai, dar şi Duminica iertarii.  Sfinţii Părinţi i-au dat acestei duminici şi acest nume, pentru a ne arăta că nimeni nu poate intra în post dacă nu este în pace cu semenii.

   Dumnezeu nu poate fi trăit de cel ce este în ceartă cu aproapele. Căci- El  iubire este  = este  iertare- .
 Aşa că numai cel ce iartă se poate împărtăşi de această iubire dumnezeiască. Şi pe cât de mult iartă, pe atât de mult se împărtăseşte de Dumnezeu.


  Este un aspect pe care noi îl neglijăm de multe ori atunci când vine vorba de iertare. Dacă am făcut cuiva rău, ne spunem ca este de ajuns să-I cerem lui Dumnezeu iertare pentru fapta săvârşită. Însă, Dumnezeu ne cere mai mult. Doreşte să mergem să ne cerem iertare de la cei pe care i-am rănit prin cuvintele şi faptele noastre şi să dăm iertare tuturor celor ce o cer de la noi. Şi ne cheamă spre acest lucru, pentru ca ne vrea sa fim iubiţi şi de semeni.
Nu-i deloc uşor să renunţi la dispreţul faţă de alţii ( din cauza iubiri de sine ), acordând iertare,   e greu să te dai jos de pe aparenţa superioară= Mândrie şi să ceri iertare. Cel care a îndeplinit aceste cereri, şi-a pregătit inima să-L primească pe Hristos.

               

                                            Despre post si rugaciune

  Parintele Arsenie Papacioc




Postul înseamnă foarte mult  (,, De lucrezi cele ale unei virtuţi mari şi nu simţi gustul răsplătirii ei,să nu te miri .Căci până nu se smereşte omul,nu ia plata lucrării sale.Iar răsplata nu se dă lucrării < ascetice>,ci smereniei.Cel ce o nesocoteşte pe a doua a pierdut pe cea dintâi.Cel ce a luat-o înainte şi a luat răsplata bunătăţilor ,întrece pe cel ce are lucrarea virtuţii .Virtutea este maica întristării  ,şi din întristare se naşte smerenia ;şi smereniei i se dă harul. Deci răsplata nu se dă virtuţii,nici ostenelii pentru ea ,ci smereniei ce se naşte din ele. Dacă aceasta lipseşte ,în deşert se fac cele dintâi .Căci smerenia aduce,chiar şi fără fapte ,iertarea multor păcate.Iar faptele fără smerenie sunt,dimpotrivă ,nefolositoare.Ba ne pregătesc şi multe rele -Sf. Isaac Sirul ") şi este deosebit de important pentru toată lumea 
(  Iată rugăciunea -rugăciunea este jumătatea Evengheliei ,iar postul este cealaltă jumătate.Iată unitatea ăntregii Evanghelii ! Domnul a făcut cunoscută aceasta :Dae acest neam de demonii nu iese decât numai cu rugăciune şi cu post < Matei17,21>  Aceasta înseamnă că orice păcat,orice duh rău ,orice necurăţie,orice moarte,se alungă cu rugăciune şi cu post -SF Iustin Popovici )
  Vă spun că postul îl vindecă pe om de duhurile rele care l-au atacat .Postul nu este numai o reţinere de la mâncare ci este şi o rugăciune ( Atunci când mâncăm trebuie să ne şi rugăm .Toate mâncărurile au înăuntrul lor puterea yiditoare a lui Dumnezeu .Astfel,cu rugăciunea,apropiem materia hrănitoare şi asta ne ajută.Mâncarea dă energie trupului ,pentru cei ce se roagă ,puterea mâncării se preface în putere duhovnicească .Cei ce se roagă puţin suferă de faptul că puterea şi energia mâncării se transformă cel mai mult în patimi şi în lăcomie.În aceste situaţii este nevoie de post + Pr.Sofronie Saharov )
 Postul înseamnă  iubire şi iertare .N-ai făcut lucrul acesta şi refuzi să-l faci ,conştient că refuyul tău e rău :aici e primejdia cea mare.Acest lucru îl evaluăm cu o nepăsare , cu o iubire de sine şi ,în sfârşit ,cu un sfat vrăjmaş împungi pe fratele tău acolo unde trebuie sărutat,în inima lui .
  Credeţi că aceste lucruri sunt puse în discuţie nemai pentru că au mai fost spuse  şi se repetă ?
Ştie toată lumea ,mai ales cei din domeniul medical,că postul de alimente este indicat la anumite intervale de timp, dar aceasta nu înseamnă că trebuie să mori de foame .Greutatea aceasta a trupului o decem pentru că este nevoie de forţă .Dumnezeu l-a făcut pe om foarte bine şi de aceea printr-un post riguros ,poţi ţine în frâu-patimile .Trebuie însă să ai o măsură pentru toate.
( Postul nu înseamnă doar înfrânarea de la mâncare ,ci mai ales o strictă înfrânare a simţurilor.Atunci când simţurile sunt hrănite de lucruri din exterior ,ele transmit o cantitate corespunzătoare de otravă minţii şi inimii ,care ucide viaţa în Domnul a bietului suflet. Întreaga
învăţătură a Părinţilor noştri este în special îndreptată spre curăţirea minţii de năluciri şi gânduri păcătoase şi către curăţirea inimii de sentimente care o întinează .În plus ei ne învaţă că noi trebuie să alungăm orice rău de la bun început pentru a păstra sufletul curat.De îndată ce orice gând rău se apropie chiar pe nesimţite ,este absolut necesar să-l alungi şi să spunem de îndată rugăciunea lui Iisus.În acest mod noi înfruntăm gândurile care vin de la simţuri şi de la cel rău ,şi vom simţi bucuria şi câştigul dobândite din postirea simţurilor. Dacă Eva şi-ar fi înfrânat văzul ,ea n-ar fi otrăvit pe urmaşii pântecelui ei,adică pe toţi oamenii care s-au născut din ea.Pe scurt înfrânarea simţurilor îl mântuieşte pe om de iad.Părinţii noştri ne-au lăsat o moştenire de o valoare infinită care nu poate fi măsurată -moştenirea se numeşte TREZVIE . Trezvia înseamnă
ATENŢIE LA GÂNDURI ,NĂLUCIRI sau MIŞCĂRI ALE SIMŢURILOR ,ESTE O FORŢĂ SPIRITUALĂ CARE SE OPUNE RĂULUI ,ea apare atunci când mintea SUPRAVEGHEAZĂ inima şi gândurile care ies din ea. )Asceza trupului se numeşte praxis,adică :post ,înfrânare,metanii,priveghere,slujbe religioase ,ascultarea,smerenia, care sunt benefice ,în timp ce trezvia era numită foarte benefică .Trezvia este necesară pentru desăvârşirea omului.Asceza prin praxis este un mijloc bun de a ajunge la trezvie.Însă RUGĂCIUNEA CU LUCRAREA TREZVIEI ,ne învaţă lecţiile cele mai complete ăn ceea ce priveşte problemele noastre duhovniceşti.
    ( Fragment din Cartea -Despre post şi rugăciune -Pr. Arsenie Papacioc )

Un post binecuvântat să aveţi !

Să puteţi spune la final că nici nu a fost greu şi că v-a fost cu mult spor şi folos!

Să vă dea Domnul timp de pocăinţă, slujbe frumoase, mărturisire sinceră, precum şi mâini harnice la rucodelie.
Iar pe noi să ne iertaţi de cele ce din neputinţă vi le-am greşit, că şi mai mari decât acestea am făcut!
Amin !

vineri, 10 februarie 2017

Sfantul Haralambie

   Sfantul Haralambie a fost episcop in Cetatea Magneziei, din Asia Mica, Turcia de astazi, in vremea imparatului Septimu Sever (193-211). Cand Sfantul Haralambie a implinit varsta de 113 ani a fost supus la diverse chinuri pentru ca nu a lepadat credinta in Hristos. Potrivit traditiei, in timpul torturilor, mainile guvernatorului Lucian s-au lipit de trupul sfantului si au ramas acolo pana cand mucenicul a facut rugaciune. In fata acestei minuni, cei care il torturau s-au convertit la crestinism.

















  Mai tarziu, auzind imparatul cele petrecute cu Sfantul Haralambie, a poruncit sa fie adus in Antiohia. Aici a fost supus la alte chinuri: soldatii i-au legat barba in jurul gatului si l-au tras de ea pe drum; i-au infipt un piron de fier in trup, i-au ars fata si i-au jupuit pielea de pe trup. Insa, Sfantul Haralambie s-a vindecat in chip miraculos, prin darul lui Dumnezeu.

La cererea imparatului Sever, Sfantul Haralambie a facut multe minuni cu harul lui Dumnezeu. Din ele amintim ca a vindecat un om posedat de un duh rau de 35 de ani si a inviat un tanar, incat Galina, fiica imparatului s-a convertit si ea la crestinism.

 Sfantul Haralambie a fost condamnat la taierea capului cu sabia. In timpul rugaciunii dinainte de moarte, cerurile s-au deschis si sfantul a vazut pe Hristos si pe ingerii sai. Sfantul Haralambie i-a cerut lui Dumnezeu sa aiba grija de locul unde vor ramane moastele sale, ca acel loc sa nu sufere niciodata de foame si de boli. Domnul i-a promis ca o sa-i indeplineasca dorintele si S-a ridicat la cer impreuna cu sufletul martirului Haralambie. A murit inainte de a fi executat.

Fragmente din Moastele Sfantului Haralambie

   Capul Sfantului Haralambie se pastreaza la Manastrirea "Sfantul Stefan“ din Meteora. In biserica Manastirii Miclauseni, din Iasi, se afla moastele a treizeci de sfinti, printre care si ale Sfantului Haralambie. Particele din moastele sale sunt prezente la Manastirea Rasca, la Catedrala episcopala din Galati, la bisericile „Sfantul Dumitru“ (Posta), "Sfintii Arhangheli“ (Otelari), "Sfantul Stelian“ (Lucaci) din Bucuresti.
Sfantul Haralambie este cunoscut ca fiind aparator de ciuma si de foamete. Confirmarea o gasim in Acatistul inchinat lui: „Bucura-te, izbavitorule de ciuma si de foamete!“.

Istoria consemneaza ca oamenii au cerut ajutorul sau in diferite situati grele cum au fost „ciuma lui Caragea“, din 1813, dar si de foametea din vremea lui Alexandru Constantin Moruzi, din 1795.

In iconografia ortodoxa greaca, Sfantul Haralambie este reprezentat ca un preot, iar in cea rusa sub chip de ierarh.

Tot astazi, facem pomenirea:
- Sfintelor Mucenite Enata si Valentina si a mucenicului Pavel;
- Parintelui Anastasie, arhiepiscopul Constantinopolului;
- Parintelui Zenon;
- Pomenirea icoanei preasfintei de Dumnezeu Nascatoarei din Areovind.