De ce nu ne gasim pacea si linistea sufletului?

     Pentru ca nu stim transforma starile psihologice in stari duhovnicesti.
 Sa zicem ca un om-mi-a spus un cuvant care mi-a cazut greu,si am primit
,,lovitura"ca pe o sabie in inima.Nu pot evita aceasta durere;ea este reala.
 Insa exista doua moduri de a reactiona.As putea reactiona psihologic si sa zic:
Cate nu am facut pentru tine,m-am rugat pentru tine,m-am purtat cu grija
fata de tine sa nu-ti ranesc sufletul,te-am ajutat mereu ,te-am iubit,am suportat
mustrarile tale,si tu acum ma minti ,ma ranesti,te porti urat cu mine  ,
cata nerecunostinta!Nu esti un om bun.
 Acesta este o reactie gresita ,inversunata ,dar asa reactionam noi in lume.
Or acest fel de reactie ma distruge pe mine,si pe cel de langa mine.
Cand reactionam duhovniceste ,cea mai buna cale este sa inteleg ca,
desi durerea mea este reala nu pot face nimic in privinta ei,pot totusi insa
sa-mi intorc repede gandul si sa vorbesc cu Dumnezeu,sa-mi inalt mintea la
Dumnezeu si sa zic:,,Doamne ,Tu m-ai vazut in somnul trandaviei,al mortii
,si a nepurtarii de grija si ai trimis pe ingerul Tau sa ma trezeasca prin durerea
produsa de acest om,Miluieste-l pe el si pe mine si iarta-mi toate pacatele.
Face-ti aceasta experienta,si ve-ti vedea ca dupa o vreme,durerea din inima se
preschimba intr-o asa de mare mangaiere,linistire.si la sfarsit ma voi simti
intarit.
In lume oamenii stabilesc o scara a desavarsirii duhovnicesti  dupa criterii
omenesti si spun:
,,Daca am citit o slujba pe zi,sunt pe prima treapta a scarii.Daca am citit doua
sunt pe treapta a doua.Daca am citit toate rugaciunile de peste zi sunt desavarsit
Aceasta este o socoteala psihologica si nu este deloc adevarata.
Avem o scara data de Sf Ioan Scararu,care nu da gres,mai adevarata.
 Ce reactie avem atunci cand suntem jigniti,raniti?
Daca suntem jigniti si ne silim inima sa nu ripostam,atunci am pus piciorul pe
prima treapta a scarii.Daca nu, numai ca nu ripostam,ci ne si rugam pentru
cel care ne-a ranit,atunci am pasit pe a doua treapta,a urcusului duhovnicesc.
Daca ne rugam si ne pare si rau pentru persoana acea ,ca si-a vatamat in
primul rand sufletul lui ,facandu-ne aceasta atunci suntem pe treapta a treia.
 Cel ce raneste se raneste pe el in primul rand si vedem acest lucru prin faptul,ca
traieste o falsa fericire si liniste la inceput, dupa un timp simte o neliniste,
o durere si iar ajunge nefericit-pentru ca s-a ranit si a ranit .Si astfel descoperim
in clipa cand suntem raniti,unde ne aflam .Daca ne infuriem si raspundem
inapoi cu rautate,inseamnaca inca nu am pus piciorul pe aceasta scara.Deci
trebuie sa invatam sa ne schimbam starea sufleteasca prin rugaciune si
gandire duhovniceasca ,primind durerea dovedim in mod concret ca avem
dragoste.Plansul,durerea,primirea ocarilor,rugaciunea,postul,toate au un
singur scop:descoperirea,,adancului inimii"adica mintea sa gaseasca
,,adancului inimii",si acest lucru se face prin smerenie,pe cand mandria o
ingroapa.Cel mandru nu-si mai poate simti inima-el nu are inima pentru ca
slava desarta acopera cu totul inima.
Asa ca trebuie sa trecem prin durerea smeririi ca sa descoperim inima
 Una din rugaciuni ar fi ,,Slava Tie,Doamne! ori Multumesc Tie ,Doamne!
Asa ca trebuie sa incercam aceste lucruri
                          ,,Gustati si vedeti,ca bun este Domnul"
                                                    Doamne Ajuta!

Din dragoste in dragoste si dintr-o plinatate intr-o mai mare plinatate

Ascultand cuvantul lui Dumnezeu firea noastra se reannoieste prin
 salasluirea in noi a cuvantului lui Dumnezeu.Stim din Epistola intai a
Sfantului Petru ca judecata lui Dumnezeu incepe de la ,,casa lui Dumnezeu"
(1Petru4:17)si ca cheia lui David se va rasuci.
Stim din Cartea lui Isaia ca Mesia va avea ,,cheia casei lui David"
(Is22:22),adica puterea mesianica,si cu aceasta putere si har tot ceea ce
El deschide,nimeni nu poate inchide,si tot ceea ce El inchide,nimeni nu
poate deschide(cf.Apoc.3:7)
 Cand iti doresti si deschizi usa pentru a deveni crestin,trebuie sa intelegi
sa fii rabdator in incercarile de foc a ispitelor care vor veni si nu sunt putine,
a asupririlor si suferintelor acestei vieti de acum incolo.
     ,,Caci vremea este a se incepe judecata de la casa lui Dumnezeu"
(1Petru 4:17)
      Casa lui Dumnezeu esti tu,judecata lui Dumnezeu  este Calea
lui  Hristos,care se strabate in jos in partile cele mai tainice ale sufletului tau,
Calea lui Hristos este ingusta,dar duce la viata.Crestinul trebuie sa se supuna
focului incercarilor  lui Dumnezeu ,cu credinta,rabdare,
incredere,ca sa devina un mostenitor al lui Hristos,ca fiu legitim,nu ca un
copil nelegitim.Parintele Sofronie spunea:suferinta in lumea aceasta este
un semn al alegerii si nu al nefericirii.Si tot el spune ca,,a trai o viata 
crestina este cu neputinta,insa cu putem face este sa murim<in toate zilele>
in Hristos(cf.1Cor.15:31)precum a spus Sf .Pavel.Este cu neputinta ca omul
sa-L
intalneasca pe Hristos si sa nu treaca printr-o ,,omorare"un fel de moarte.
  Acest lucru este un fenomen duhovnicesc si reprezinta dorinta omului de
reimpacare cu Dumnezeu se face prin pocainta arzatoare,atinge adancurile
deznadejdiei si trece printr-o infricosata desertare de sine.Se desarta cu
totul pe sine se  micsoreaza pana la a deveni ,,nimic",materia potrivita
din care Dumnezeu poate zidi(cf.Ps 50:11)Toata aceasta desertare este apoi
urmata de plinatatea dragostei desavarsite.Ca sa intelegem
trebuie trait la nivel duhovnicesc nu simtamant de nivel psihologic,si vedem
acest lucru  la  Sf Siluan, care a inteles pacatul nu ca pe o incalcare
 a codurilor morale,ci ca pe o indepartare de dragostea dumnezeiasca
pentru care fusese creat ,el se simtea precum un criminal nelegiuit
 impotriva dragostei Tatalui.
  De aici in colo se va sta inaintea lui Dumnezeu in deplina smerenie
pentru ca, cunosti si vezi multitudinea pacatelor tale,mizeria faptelor tale,
 neputinta ta
                    ,,Cel ce se va smeri pre sine se va inalta"
Numai invatand taina pocaintei prin lepadarea de sine omul
trecem la viata duhovniceasca.
Prin invatarea smereniei este alungata mandria,iar de cate ori
 se va mai  cade  in mandrie, sufletul omului va fi  chinuit si bantuit
 de duhurile rele.
 Fiecare clipa in care Dumnezeu cerceteaza pe om sunt lectii
 care trebuiesc insusite cu atentie pentru toata viata.
Dumnezeu isi retrage harul Sau iar
parasirea este data tuturor,atunci cand crestinul cade in pacat sau devine
lenes si nu se mai ingrijeste de mantuirea sa dar si  pentru invatatura si
inaintarea noastra