Icoana- Ortodoxa

                               

Omul a fost facut dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu(cf.Facerea 1.27:9,6)
Asadar Dumnezeu are Chip .Din lipsa de grija omul a pierdut
impreuna locuirea cu Dumnezeu ,a fost alungat din rai,
a uitat Chipul...Omul a purtat de atunci cu el pentru lung
timp dorul Chipului si al Numelui lui Dumnezeu.
Pana astazi si intotdeauna exista in noi o sete de chipuri :chipul mamei,iubitei(lui) 
copilului si alte chipuri dragi.
Dumnezeu intervenea adesea in istorie,dar nu I se mai cunostea 
Chipul si nici Numele.
Cand timpul s-a copt,cand dorul acesta a devenit de nesuportat,
Dumnezeu S-a milostivit si a venit in lume
prin Fiul Sau.
Daca de mult omul fusese facut dupa Chipul lui Dumnezeu
acum Fiul lui Dumnezeu a luat chipul omului,redescoperindu-i asemanarea.
Si Si-a dezvaluit si numele-Iisus Hristos.
S-a nascut,S-a schimbat la fata,a patimit
a murit,S-a inaltat de-a dreapta Tatalui.
Acum insa omul a inteles sa pastreze
Chipul si sa-l transmita pastrator pana la sfarsitul
veacurilor .
Caci Chipul din icoane este prezenta neapropiata,dar intensa
Atunci omul a cunoscut Chipul preanobil dupa
care a fost facut. Omul a aflat ca prin insotire poate ajunge el insusi icoana.
Aceasta este chemarea suprema ce i s-a adresat omului.
El poate face in acest fel saltul de la chip de lut
la chip de slava.
Cateodata icoanele coboara mirific pe chipurile transfigurate
de iubire a celor haraziti de Dumnezeu -ei ne devin soli ceresti.
Pentru acestea trebuia sa urce indelung omul treptele grele in istoria spirituala: de la idoli la simbol si de la simbol la icoana.
Unii nu vor sa stie nici pana astazi ca ni s-a daruit,de buna voie,
Chipul si-l ignora
Icoana s-a nascut din Schimbarea la Fata 
Chipul lui Hristos a capatat atunci chip de icoana.
Icoana este penetrata si sustinuta de lumina taborica.
Necreata.Neapropiata Neumbrita Transfiguratoare.
Icoanele presupun si propun sfintenia or sfintenia inseamna 
Adevar+Iubire+Frumusete.
,,Spune-mi cu ce fel de icoane te insotesti ca sa-ti spun ce fel de crestin esti?"
Icoana a fost daruita spre orientarea lumii dezorientate.
Spre a nu rataci Calea Adevarul si Viata destinate comunicarii
a celor doua lumi cea calatoare si cea biruitoare
Materia ei se topeste si iata-ne in biserica ...stand noi in cer ni se pare a fi.
Si atunci s-au pus icoane De la ele El te vede si tu Il vezi.
Si peste om se revarsa harul si iubirea ca mirul pe barba
si pe vesmantul lui Aaron(cf.Psalmul 132.2)
Oriunde te-ai afla prezenta unei icoane
si a unei candele aprinse iti dau sentimentul de ACASA
In fata icoanelor se imbraca pruncul in Hristos(botezul)
In fata icoanelor isi poarta Iubitul de mana Iubita spre tripla Insotire.
In fata icoanelor plecam din aceasta lume,se desparte crestinul de ai sai
La icoane ne plangem ranile de tot felul spre tamaduire.
Si mai ales in fata icoanelor aducem
Cuvantul jertfa cuvintelor noastre(marturisire-impartasire)
Icoana inlesneste comunicarea cu Dumnezeu si cu sfintii Lui
Icoana este reprezentativa pentru spatiul crestin originar 
distinctica pentru cel ortodox
S-a murit pentru existenta icoanelor si sangele acela le sfinteste si ne elibereaza.
Icoana vorbeste,spune despre Intrupare Inviere Transfigurare 
despre revarsarea energiilor necreate
despre viata si despre moarte ,
istorie si supraistorie despre iubire -jertfire de sine
cum spunea Dostoievski,, frumusetea care va mantui lumea"
Eu nu ma mai pot pierde datorita icoanei 
scria iconarul Horia Bernea si poate fi citita intr-una dintre
salile cu icoane ale Muzeului.
Poate ar trebui pus un inscris ,,Cei ce credeti nu ezitati sa va inchinati"
Icoanele nu sunt si nu vor fi niciodata simple,
obiecte de patrimoniu"pamantesc
oriunde ar fi puse sunt punti inefabile catre Dumnezeu
direct sau prin sfintii care I-au devenit transparenti
Text Costin Niculescu.

Monahii mileniului 3(.-a III parte-) Sa ne educam inima

Monahii mileniului 3(.partea a II )Dorinta de a asculta

Dorinta de a asculta

Monahii mileniului 3

                                        


Chemari de la Dumnezeu:daca nu le ascultam,ramanem intunecati ,orbi.

 Binele nu este ceva pe care-l posedam,pe care-l avem sau nu.
Binele este o cale.Raul pe care-l fac nu este ceva de moment,ci se
prelungeste,ajung sa traiesc in rau.La fel binele:il fac acum,dar ma
insoteste.Orice alegere pe care o fac ma insoteste.Daca am facut o
alegere rea,atunci trebuie sa revin asupra ei,ca sa scap de ea si
sa merg pe alta cale.Trebuie sa ma intorc .Pacatul are aceasta ,,calitate"
de a ne orbi.Noi,in momentul in care facem un pacat ,devenim mai orbi.
Mai facem unul,devenim si mai orbi,si,incetul cu incetul,orbim de-a
binelea,si atunci nu mai vedem deloc adevarul,nu mai intelegem chemarile
lui Dumnezeu.Se creeaza niste lipsuri in relatia noastra cu Dumnezeu.
Iar relatia noastra cu Dumnezeu inseamna fiinta noastra.Pentru ca
indentitatea omului nu se poate intelege in afara relatiei cu Dumnezeu.
Si nici in afara relatiei cu ceilalti oameni.Nici un om nu poate sa se desparta
de absolut toti oamenii lumii.Nimeni nu poate sa traiasca singur.Daca
cineva se gandeste ca iata iadul nu-i ceva foarte neplacut,sa incerce
sa cugete ca este singur in toata lumea.Va constientiza ca,in aceasta
situatie ,va innebuni!Doar atat este suficient sa gustam din iad fara nici o
munca,fara niciun chin,fara nimic altceva!Singuratatea in sine este un
chin,pentru ca omul este facut sa fie persoana in comuniune,cum spune
parintele Staniloae.
  Eu  nu sunt decat eu in relatie cu ceilalti.Si cu atat mai mult sunt eu
cu cat sunt mai profund angajat intr-o relatie cu ceilalti.Singura
relatie posibila este iubirea fata de Dumnezeu si fata de oameni-asa
e facut omul,sa fie o persoana care il iubeste pe celalalt.Aceste este
omul,de fapt!Cand l-a facut Dumnezeu pe om,a facut barbat si femeie,adica
a  creat COMUNIUNEA.Nu exista om singur,nu exista asa ceva!
Nu exista un om doar in sine si pentru sine izolat de toti ceilalti.
Omul este om in relatie cu Dumnezeu si om in ralatie cu ceilalti oameni.
Cu cat este mai profunda aceasta relatie de dragoste ,cu atat mai mult este
el om.De aceea se si zice ca e lucru mare sa fii om.Pentru ca nu este
usor sa iubesti.

Eresul imbietor

  Cu cantec,scriptura ,vorba frumoasa si promisiuni incercati sa dati jos de pe cruce pe cei ce inca au ramas si indura.Huliti si ultimile lor nadejdi,pe Maica Sfanta,preotii si toti sfintii ai Biserici Apostolice
      Scoateti venin din inima,cu mana intindeti argintii,iar cu ochii fagaduieli ale dorintei
Masca lingusitoare nu-si poate ascunde pofta de desfrau,iar vorbele ametitoare fagaduiesc o viata buna acolo unde curge ura ca un rau.
        Este insa o speranta desarta;incercati sa gasiti cateva zile mai bune si renuntati la vesnicie pentru ca fugiti de cateva clipe de suferinta
Sunt multi mincinosi in jurul nostru,si cei care vand adevarul,si cei care-si zic ca sunt in adevar
      Nu te grabi insa si nu pasi fara sa te rogi indelung,ca Domnul sa iti lumineze calea.
            Vrei sa parasesti drumul suferintei?
Acolo insa  se gaseste Hristos ,pe calvar,plin de ranile suferintei,pentru o lume care atat de usor Il paraseste.Nu osandi pe cei rai,ci jertfeste-te pentru ei si sa-ti fie mila de iadul raului in care traiesc.
        Nu te grabi sa parasesti un drum pe care inca nu l-ai cunoscut.
Multi au parasit drumul,cautand ceva mai ,,usor"
motiveaza lipsurile si netrebnicia unora,dar de fapt cautau sa-si implineasca poftele de dor
        Apostoli mincinosi cu cravata la gat,si barbieriti propovaduiesc o viata fara cruce.
Insa fara cruce viata e desarta si nu mai are nici un rost,pentru ca acolo unde nu este jertfa,nu este nimic,dragostea este minciuna si iubirea de sine slava desarta propovaduieste la tribune,o viata in roz,hulind,insa ,ceea ce este mai frumos:
                          JERTFA
pentru altul si daruirea dezinteresata.
     Ne daruim si primim batjocura si prigoana;acesta este drumul pe care ni l-au aratat apostolii.
Care nicidecum nu-si radeau barba,nici nu umblau cu cravata,ci erau desculti si lipsiti de toate.
        ,,Da averea ta la saraci si vino si-Mi urmeaza"
spune Hristos.Cati eretici ati vazut sa dea tot ce au,sa nu mai aiba nimic pe acest pamant si sa-si dedice viata lui Hristos ,asa cum fac calugari?
Niciunul,caci cu bunastare ii ademenesc pe oameni.
Ereziile au venit din Vest,calare pe bani si au curatat credinta ortodoxa de putregaiurile ei,oameni morti,care nu si-au inteles credinta .Daca ar fi avut putina smerenie,n-ar fi putut sa cada,insa mandria intuneca si poftele tarasc.
       Multi se mira ;ca uite ,numai asa s-au putut lasa de alcool sau alte vicii,insa ,trebuie sa stie ca sunt doua cete de diavoli :
         -cei inferiori-care sunt mai grosolani si usor de detectat,si anume diavolii patimilor trupesti,in care se incadreaza si diavolul alcoolului.
          -cei superiori-care sunt subtili si foarte greu de reperat si acestia sunt diavolii eresului.Ei se arata cu chip stralucit si se dau drept Hristos,sunt teologi si ii insala foarte lesne pe cei slabi la minte,care sunt  intunecati de mandrie.
   Cei inferiori ne spun Sfintii Parinti,totdeauna fac loc celor superiori,adica il paraseste pe om diavolul alcoolului ,facandu-i loc diavolului inselator al eresului.
          ,,Orice pacat se va ierta omului,dar cine va huli impotriva Duhului Sfant ,nu i se va ierta in veac",spunea Hristos.
   Acel,,orice"face parte din pacatele trupesti ,iar pacatele care se impotrivesc Duhului Sfant sunt cele ce stau impotriva adevarului.Cei ce-si parasesc credinta intra in randul celor care lupta impotriva adevarului.Ei sunt inselati de lucruri aparente si nu vad esentialul.
       Spun ca s-au saturat de patimile grosolane pe care le au cei din jurul lor si evadeaza adica ies din lupta.
   O evadare nu este ,ceva rau,insa de ce sa nu parasesti acel fel de viata insuportabil pentru a te dedica total lui    Hristos,
ci alegi partea celor ce hulesc dreapta credinta ?Probabil uita ca credinta ortodoxa este Apostolica ...si defapt acea Biblie cu care se lauda nu este alta decat Biblia scrisa de  peste 2000 de ani  si nu de cand e infaptuita secta lor .Iata de ce a ne dedica lui Hristos este o jertfa ,un sacrificiu ,iar cei ce-si parasesc credinta se dau in laturi din fata greului,alerg alternativa aparent imbietoare a celor care se arata ca lupta impotriva diavolilor inferiori si se inchina diavolilor superiori,care hulesc
crucea,peMaica Domnului,pe Sfinti si tot adevarul.
    Si nu este greu de observat cat de mult ii lupta si pe ei unii din diavolii inferiori,cum ar fi cel al curviei.Astfel sufletele slabe intra in jocul inselarii,atrasi de pofta si fugind de crucea lepadarii de cele lumesti,de crucea vietii in curatie,o cruce care este un jug bun si mai  usor decat jugul desfraului,al iubirii de arginti si al prostiei eresului.
     Duhul graieste lamurit ca, în vremurile din urma, unii se vor departa de credinta, luând aminte la duhurile cele înselatoare si la învataturile demonilor, prin fatarnicia unor mincinosi care sunt înfierati în cugetul lor. (1 Tim. 4:1, 2)
   Intre voi vor fi învatatori mincinosi, care vor strecura eresuri pierzatoare si, tagaduind chiar pe Stapânul care i-a rascumparat, îsi vor aduce lor o grabnica pieire. Multi se vor lua dupa învataturile lor ratacite si, din pricina lor, calea adevarului va fi hulita. Din pofta de avere si cu cuvinte amagitoare va vor momi. Dar osânda lor, de mult pregatita, nu zaboveste si pierzarea lor nu dormiteaza. (2 Pet. 2:1-3)
   Feriti-va de proorocii mincinosi, care vin la voi în haine de oi iar pe dinauntru sunt lupi rapitori. (Mat. 8:15)”
     Si ar mai fi de pus o intrebare  de ce se reboteaza?
Daca Domnul a spus :„un Domn, o credinta, un Botez” (Efes. 4, 5) deci , dupa cum e o singura nastere trupeasca, tot astfel e o singura nastere duhovniceasca. Botezul nu se poate deci repeta.,
   „Mergând, învatati toate neamurile, botezându-le în numele Tatalui si al Fiului si al Sfântlui Duh” (Matei 28, 19; Marcu 16, 15-16).
 Plinatatea harului a fost data numai dupa pogorârea Duhului Sfânt, la Cincizecime Deci de atunci s-a pus si Botezul în lucrare.(Fapte 2, 1-5; 19, 6).
     Sf. Apostoli Petru, Pavel si altii boteaza atâtea „case” sau „familii”, din care nu puteau lipsi copiii.
 Se stie cum Sf. Apostol Pavel a botezat „casa” temnicerului din Filipi (Fapte 16, 33), pe a lui Stefana din Corint (I Cor. l, 16), pe a Lidiei (Fapte 16, 15), iar Sf. Apostol Petru a botezat casa lui Corneliu (Fapte 10, 47-48) si împreuna cu Sf. Apostol Ioan a împartasit, dupa Botez, Sf. Duh locuitorilor din Samaria, care nu puteau fi fara de copii (Fapte 8, 12-17).
si uite asa toti cei care trec la secte se reboteaza ,uitand parca de cuvântul  spus de Sf. Apostol Pavel, „un Domn, o credinta, un Botez” (Efes. 4, 5)
   Ucenicul Sfantului Antonie cel Mare ,Pavel cel Simplu,s-a facut monah atunci cand a gasit-o pe nevasta desfranand cu altul,iata nu s-a dus la eretici,ci mai vartos s-a intarit in credinta.Greutatile din jurul nostru care de multe ori sunt insuportabile,sunt pietre de incercare.
    Piatra imparte cursul apei in doua:o parte la stanga,cealalta la dreapta.La dreapta drumul stramt,dar care duce la lumina,la stanga ,inselarea si-a deschis larg gura...

Puterea rugaciunii demonstrata chiar si de stiinta !

          


  Oamenii pot sa se vindece într-adevar în biserici atunci când ating sfintele moaste sau sanctuarele. Oamenii de stiinta din Petersburg au dovedit-o si au descoperit si mecanismul "material" al acestui fenomen divin.
"O rugaciune este un remediu puternic", spune Valeri Slezin, seful Laboratorului de Neuropsihofiziologi e al Institutului de Cercetare si Dezvoltare Psihoneurologica Bekhterev din Petersburg .

"Rugaciunea nu numai ca regleaza toate procesele din organismul uman, ea repara si structura grav afectata a constiintei."
Profesorul Slezin a facut ceva de necrezut - a masurat puterea rugaciunii. El a înregistrat electroencefalogramele unor calugari în timp ce se rugau si a captat un fenomen neobisnuit - "stingerea" completa a cortexului cerebral.

Aceasta stare poate fi observata numai la bebelusii de trei luni, atunci când se afla lânga mamele lor, în siguranta absoluta. Pe masura ce persoana creste, aceasta senzatie de siguranta dispare, activitatea creierului creste si acest ritm al biocurentilor cerebrali devine rar, numai în timpul somnului profund sau al rugaciunii, asa dupa cum a dovedit omul de stiinta. Valeri Slezin a numit aceasta stare necunoscuta "trezie usoara, în rugaciune" si a dovedit ca are o importanta vitala pentru orice persoana.

Este un fapt cunoscut ca bolile sunt cauzate mai ales de situatii negative si afronturi care ne ramân înfipte în minte. În timpul rugaciunii, însa, grijile se muta pe un plan secundar sau chiar dispar cu totul. Astfel, devine posibila atât vindecarea psihica si morala cât si cea fizica.

Slujbele bisericesti ajuta si ele la ameliorarea sanatatii. Inginera si electrofiziciana Angelina Malakovskaia, de la Laboratorul de Tehnologie Medicala si Biologica a condus peste o mie de studii pentru a afla caracteristicile sanatatii unor enoriasi înainte si dupa slujba. A rezultat ca slujba în biserica normalizeaza tensiunea si valorile analizei sângelui.

Se pare ca rugaciunile pot sa neutralizeze chiar si radiatiile. Se stie ca dupa explozia de la Cernobîl, instrumentele de masura pentru radiatii au aratat valori care depaseau capacxitatea de masurare a instrumentului.
În apropierea Bisericii Arhanghelului Mihail, însa, aflata la patru km de reactoare, valoarea radiatiilor era normala.

Oamenii de stiinta din Petersburg au confirmat, cu ajutorul experimentelor efectuate, ca apa sfintita, semnul Crucii si batutul clopotelor pot sa aiba, de asemenea, proprietati vindecatoare..
De aceea, în Rusia, clopotele bat întotdeauna în cursul epidemiilor.
Ultrasunetele emise de clopotele care bat omoara virusii de gripa, hepatita si tifos.
Proteinele virusilor se încovoaie si nu mai poarta infectia, a spus A. Malakovskaia. Semnul crucii are un efect si mai semnificativ : omoara microbii patogeni (bacilul de colon si stafilococi) nu numai în apa de la robinet, ci si în râuri si lacuri. Este chiar mai eficient decât aparatele moderne de dezinfectie cu radiatie magnetica.

Laboratorul stiintific al Institutului de Medicina Industriala si Navala a analizat apa înainte si dupa sfintire.

A rezultat ca daca se citeste rugaciunea Tatal Nostru si se face semnul Crucii asupra apei, atunci concentratia bacteriilor daunatoare va fi de o suta de ori mai mica. Radiatia electromagnetica da rezultate mult inferioare.
Astfel, recomandarile Ortodoxe de a binecuvânta orice mâncare sau bautura nu au numai o valoare spirituala, ci si una preventiva.

Apa sfintita nu este numai purificata, ci ea îsi schimba si structura, devine inofensiva si poate sa vindece. Aceasta se poate dovedi cu aparate speciale.

Spectrograful indica o densitate optica mai mare a apei sfintite, ca si cum aceasta ar fi înteles sensul rugaciunilor si l-ar fi pastrat.
Aceasta este cauza acestei puteri unice de a vindeca..

Singura limita este ca vindeca numai pe cei credinciosi.

"Apa "distinge" nivelul de credinta al oamenilor.", spune A. Malenkovskaia. Atunci când un preot sfinteste apa, densitatea optica este de 2,5 ori mai mare, atunci când sfintirea este efectuata de o persoana credincioasa laica, numai de 1,5 ori mai mare, dar cu un om botezat si necredincios, fara cruce la gât, schimbarile au fost nesemnificative.

Tradus din rusa în engleza de Julia Bulighina. Trad. Din engleza în româna Cristina M. C1999-2009 "Pravda Ru"


De fapt, dupa cum se va vedea, au fost capabili sa masoare unele efecte, dovedind cu mijloacele stiintifice actuale ceea ce Sfintii Parinti stiu, prin experinta, de 2000 de ani, dar "mecanismul" , fiind divin, nu poate fi explicat în termeni omenesti.

Aceasta putere vindecatoare pe plan fizic, moral si spiritual a rugaciunii Tatal Nostru si a rugaciunii, în general, spusa cu credinta, am vazut-o cu ochii mei în programul 12 Pasi pentru Alcoolici Anonimi si Al-Anon (pentru familii afectate de alcoolism).
Oameni care erau la un pas de moarte sau pacienti în spitale de boli mentale au suferit transformari miraculoase. Nu numai ca le-a disparut obsesia alcoolului, dar au ajuns sa aiba o sanatate perfecta. Pentru a-si mentine aceasta stare, continua sa se roage, sa practice cei 12 Pasi si sa se abtina de la orice substanta cu prorpietati psihotrope, inclusiv uneori anestezia la dentist. Parintele Ortodox Melethios Weber, în cartea sa
"Doisprezece Pasi de Transformare" (Twelve Steps of Transformation) explica bazele ortodoxe ale programului, care are efecte pozitive si asupra neortodocsilor, cu conditia sa aiba credinta în Dumnezeu.(N. T.)

Sa fie azi pace inlauntru tau. Ai incredere ca esti acolo unde este locul tau, unde e nevoie de tine. Nu uita de posibilitatile infinite care se nasc din credinta in tine si in ceilalti. Foloseste darurile pe care le primesti, care iti sunt date, si da in countinuare altora dragostea pe care o primesti. Fii multumita de felul in care esti tu, asa cum esti. Lasa aceasta intelepciune sa patrunda adinc, pana in maduva oaselor si daruieste sufletului tau cantec, muzica, dans, rugaciune si libertatea de a iubi. Asta exista pentru noi toti."

Este Har!

Mai mare este omul in genunchi decat in picioare.

                          Pe fundalul  modernismului care nu vorbeste nimic
despre telul omului pe pamant si anume pocainta si  intoarcere la Dumnezeu ,
se raspandeste uimitor de repede in lume boala                                      
                                                COMODITATII
      Mecanizarea,informatica, schimba modul de trai al oamenilor si-i introduc
intr-un mediu  care pare  mai comod,dar care este plin de tulburare.
Organismul uman incearca sa se readapteze la noile conditii.
                                 Incearca si nu reuseste.
Asta o dovedeste multimea bolilor din ultima vreme,cauzate de stresul vietii in viteza
.Noul om,mult mai slab,este impovarat de o boala a moleselii ce cuprinde parca
pe toata lumea.
                               O victorie a raului asupra omului?
Asa se pare,...numai ca Dumnezeu ,in smerenia Sa,are nenumarate cai ,
si o situatie ajunsa la limita,cand binele pare sa fie inabusit,
o preface intr-o nesperata biruinta.
           Asa a fost in vremea prigoanei,pe cruce.
Sangele Celui ce parea mort izvora viata si mai multi inviau.
      Astazi trupurile ne-au slabit ,nu ne mai putem
ruga,asculta,nu mai putem posti..dar si in aceasta transformare ,
smerenia ne poate ridica.
       Parintele Arsenie Boca ne spune ca atunci cand suntem intr-un 
asa razboi incat sa nu ne mai putem ruga,
                                      RABDAREA
  insasi a razboiului este ultima rugaciune Durerea este crancena si uneori 
 si plansul,care ne mai usureaza.
    Iata-l pe omul infrant ,ingenunchiat de neputinta,
inconjurat de cei care ar trebui sa-i fie apropiati
 si care departe i s-au facut.
Fiecare trage la ale lui si nu te mai poti sprijini pe nimeni
Simti ca nu mai poti face nimic si mai stii
 ca va veni si viitoarea lovitura.
    O alta incercare pe care o primesti de jos,de unde deja ai ajuns,
si de unde nu mai poti pierde nimic.
         Cei ce ies din nebuniile lumii vor fi socotiti nebuni .
Cand cei lumesti ,vor sa-i indrepte pe ,,nebunii" care ard
in Duhul lui Dumnezeu apare prigoana,si atunci la orice constrangere 
fata de ei dragostea dispare.
      Cand se ajunge aici ,cei lumesti  se indeparteaza 
de calea lui Hristos,Care ,desavarsit fiind ,nu a cerut ascultare  neconditionata,
cum gresit cer astazi unii care traiesc in lumeste.ci a spus:
                    ,,De voieste cineva....sa-Mi urmeze "
       Iata ,cei ingenunchiati sunt cautati de Dumnezeu
,,Pe cel care sufera cu smerenie ,nu se poate ca Dumnezeu sa nu-l asculte.
  Toata ,,stiinta" oamenilor ce se incred in sine este o insuflare mincinoasa,
care arata ca vine de la tatal minciunii,diavolul:
teorii fara nici un suport,cum ar fi cea a evolutiei omului,
sau a bing-bangului,regizeaza descoperiri senzationale,spun vorbe mari.
   Atunci cand Ierusalimul a fost robit de babilonieni,
bogatii si dregatorii poporului au fost luati in robie,
unii au fost ucisi iar alti mutilati,in timp ce saraci au fost lasati sa munceasca.
,, Navodul prinde pestii cei grasi in timp  ce aceia micuti scapa"
         Si astfel cei smeriti scapa de cursa vrajmasului.
    Dumnezeu Insusi S-a nascut intr-o familie simpla,
apostolii au fost oameni simpli.Sfintii Parinti au ajuns mai intelepti
atunci cand s-au lepadat de toate.
        Asa vom intelege ca dobandirea cunostintei de Dumnezeu
se face mai mult prin curatirea de patimi decat in scoli.
  Astazi in lume vedem ca se cer fapte bune in ajutorarea atator oameni
ce sufera de calamitatile naturale,insa aceste calamitati sunt rodul pacatelor,
astfel a da bani milosteniei si a pacatui in continuare 
este ca si cum ai pune apa intr-o galeata gaurita.
  Cei care se lupta cu pacatul sunt mai presus decat toti investitorii
si toti sponsorii si multi din cei care par lipsiti de importanta 
si neluati in seama mai tin lumea asta,prin rugaciune.
          ,,Pamantul sta pe ape,adica pe harul rugaciunii"
   Iata ca nu-l sprijina cei ce stau in picioare,ci cei ce stau in genunchi   
.Genunchi tociti si slabanogiti ,pe care o sa-i gasiti doar la cel smeriti 
  Acolo in camari nestiute,ilumineaza o silueta care este in genunchi 

si care este mai mare decat un om care ar sta in picioare.

                     

                             

Celui obosit

Iisus

Copile drag,nu-ti spune Domnul sa fii tare,
Stie ca nu mai poti,si cat de lunga cale
Ai strabatut,ce truda-ai adunat.
Caci El,batand pamantu-n lung si lat,
Prin mlastinoase lungi,pe aspru drum,
Intelegand,iti zice:,,Stai acum,
Te-alina si cunoaste
ca Eu sunt Dumnezeu.
Tarziu e ceasul,nu fugi mereu,
Stai si asteapta pana ce,in dar,
Camara vietii ti se umple iar".
Tine-ti,copile drag,paharul sus,
Ca Domnul sa ti-l umple,
cum ti-am spus.
Nu zi nimic,nu-ti cer ca  sa vorbesti:
Azi nu vrea decat sa te linistesti.

   

Vioara a doua

Dirijorul unei vestite orchestre simfonice
 a fost intrebat la care instrument este
 mai greu de cantat?.El s-a gandit o clipa si a zis:
,,Vioara a doua.
Pot gasi o multime de prim-violonisti,
dar e o mare problema sa gasesti
 pe cineva care sa cante la vioara a doua
 cu  entuziasm.
Insa fara vioara a doua nu putem avea armonie".
Ganditi-va ca Hristos avea rangul
 cel mai inalt din univers.
Cu toate acestea ,zice Arhiepiscopul William Temple,
,,Ce a facut El in clipa cand era
 cu deosebire constient de misiunea
si stapanirea Sa dumnezeiasca,
stiind ca vine de la Dumnezeu si merge
la Dumnezeu?
S-a asezat oare pe tron,cerand ucenicilor sa se inchine
Lui in semn de cinstire?.
Nu!
 A luat un stergar si a indeplinit sarcina
celui mai de jos rob,
sarcina pe care nimeni n-ar fi voit s-o
indeplineasca.
El a spalat picioarele ucenicilor Sai.
Iata ce a crezut El ca inseamna a fi Dumnezeu"
.El ne-a aratat ca acela care ocupa
cel mai inalt rang in viata
 nu este cel ce sta pe tron,ci cel care
slujeste.

Saltul credintei

Ce inseamna sa ,,crezi"in Hristos?
Pentru a raspunde mai usor intrebarii,
filosoful danez Kierkegaard
foloseste exemplul unui inotator
ce vrea mai curand sa atinga fundul
apei cu degetul mare de la picior
decat sa se avante in apa.
Imagineaza-ti ca te-ai afla intins
peste 70.000 de stanjeni de apa,
lasandu-te in voia fortei de plutire
a marii-la fel este si
cu credinta.Pentru ca saltul credintei
sa aiba loc,omul trebuie
mai intai sa ajunga la constientizarea
vremelniciei,neputintei,
goliciunii si singuratatii sale.
Acest lucrul se poate intampla la toti.
Dintr-o data omul isi da seama
ca nu poate tine varful piciorului
pe fundul marii,ca trebuie sa faca
,,saltul credintei"ca
trebuie sa creada in forta de plutire a marii.
Si face acest lucru 
slavita libertate a aruncarii peste 70.000
de stanjeni de apa,
stiind ca e sustinut nu de varful piciorului
,ci de catre Dumnezeu.

Obarsia valorilor

Cu veacuri in urma Aristotel spunea
 ca scopul educatiei este acela de a-i face pe elevi
sa le placa sau sa le displaca ceea ce trebuie.
Exista anumite lucruri
ce se cuvine sa ne placa,si ele constituie
valorile ce raman pururea valabile.
Care e obarsia acelor valori?
De unde se ivesc valorile?
Sunt unii ce cred ca nu exista nici un fel de valori;
acestia sunt oamenii care,cum spune Oscar Wilde
,cunosc pretul a toate si valoarea a nimic.
Necazul este ca acesti oameni ce cred
 ca nu exista valori compara mereu lucrurile.
Ei cred in bun,mai bun,cel mai bun.
Cum putem sti ca un lucru e mai bun
decat altul daca nu avem ideea de,,cel mai bun"?
Daca nu exista valori absolute,de unde vine ideea de
,,cel mai bun"?
C.S.Lewis,marela ateu
 ce a aflat calea intoarcerii la Hristod,
spunea:
Argumentul meu impotriva lui Dumnezeu era acela
 ca universul parea atat de crud si nedrept.
Dar de unde aveam eu ideea de drept si nedrept?
Omul nu numeste o linie,,stramba"
daca nu are o oarecare idee despre linia dreapta.
Cu ce anume comparam universul
 cand il numeam nedrept?"
Astfel si-a dat seama ca insasi ideea
 de valoare sau dreptate trebuia sa vina
 de la Dumnezeu,
pe Care el incerca sa-l tagaduiasca.
Exista un simt al valorii morale in noi.
El face parte in chipul lui
Dumnezeu in noi.

Patimi si virtuti

Smerenia si dragostea ,aceste ,,virtuti infratite"
sunt temelia vietii duhovnicesti,de vreme ce atrag
Harul lui Dumnezeu si le nasc pe toate celelalte virtuti
,,Cultivati cu simplitate smerenia si dragostea,si,de indata
ce vor creste aceste virtuti,
mandria si rautatea vor ramane atrofiate,
iar patimile vor trage sa moara'"
Dumnezeu nu-i da omului slabiciuni,ci puteri.
In functie de felul in care omul va folosi aceste puteri,
el poate deveni bun sau rau
Daca folosim aceste puteri potrivit voii lui Dumnezeu,
ne apropiem de El si devenim asemenea cu El dupa har.
Dar daca le folosim potrivit cu ,,voile omului celui vechi"
devenim robi ai patimilor si ne indepartam de Dumnezeu.
Ca sa devenim oameni noi,trebuie sa identificam voia noastra
cu voia lui Dumnezeu,care se descopera in sfintele lui porunci.
,,Pazind poruncile lui Dumnezeu,lucram virtutea si dobandim
sanatatea sufletului"
Dumnezeiescul Har inceteaza sa lucreze in omul care slujeste
patimilor sale.
Prin smerenie,dragoste si noblete duhovniceasca,alteori
prin jertfa si marinimie,omul invata sa se lepede de sine,
caci toate acestea sunt caracteristice 
,,omului celui nou" al Noului Testament.


 - Patimi-

Prima patima -iubirea de sine-este mama patimilor,
de vreme ce patimile trupesti,cum sunt lacomia pantecului,
iubirea de placeri,cat si cele sufletesti,
precum mandria,invidia de la ea pornesc

A doua patima-mandria-este
,,Comandamentul General al patimilor"
de vreme ce aceasta ,,ne-a adus din Rai pe pamant,
iar de aici,incearca sa ne trimita in iad"

Darul judecatii ,pe care Dumnezeu l-a dat omului
ca sa deosebeasca binele de rau,
este transformat de om in a trei patima
numita osandire-de care Dumnezeu se scarbeste cel mai mult.

Puterea dorintei,care ne-a fost data de Dumnezeu pentru a
cauta binele,o schimbam in invidie si zavistie,
puterea innascuta a maniei,pe care trebuie sa o folosim
pentru a ne nevoi cu barbatie impotriva raului ,
noi o intoarcem impotriva aproapelui
iar patima intristarii ne lipseste de posibilitatea de a ne bucura
de binecuvantarile bogate ale lui Dumnezeu 
si ne slabeste duhovniceste.


                                              -Virtuti-

Smerenia-fara ea virtutile noastre sunt ,,pline de toxine"
Rabdarea poate avea in ea cartire sau ipocrizie,simplitatea
poate aluneca in obraznicie sau viclenie,bucuria poate sa nu fie
veselie duhovniceasca ci o satisfacrie lumeasca,
insa toti cei care au gasit calea smeritei cugetari inainteaza
in viata duhovniceasca repede statornic caci este scris
,,Calea cea mai scurta,mai sigura si mai usoara catre
Ierusalimul cel de sus este -smerenia-.

Dragostea fata de Dumnezeu este legata inseparabil 
de dragostea catre aproapele si conduce sufletul 
catre iubirea dumnezeiasca,catre nebunia si betia dumnezeiasca
si aceasta o are doar cel care isi scoate propriul ..eu" 
din dragostea sa,adica cel care nu-si urmareste propriul interes.

Nobletea are marinimie,smerenie ,simplitate ,
lipsa de interes si cinste si are si cea mai mare bucurie.

Simplitatea-este prima odrasla a smereniei,
la credinta si la nadejdea in Dumnezeu,
la rabdare care,clarifica multe si rezolva lucrurile dumnezeiesti,
va aduce buna randuiala si da aripi sufletului

Coroana virtutilor este discernamantul-ea nu este o simpla virtute.
Ea este carma care conduce sufletul in siguranta,
evitand extremele dreapta si stanga care sunt ale demonilor

Lupta impotriva patimilor este o mucenicie continua,
dar dulce pentru ca se  ajunge
sa pazim poruncile pentru dragostea lui Hristos

Omul duhovnicesc chiar daca sta in iad
nu sufera din cauza  chinurilor iadului
ci sufera pentru ca l-a ranit pe Hristos

Oamenii in ochii lui Dumnezeu

     
O femeie s-a urcat pe cladirea
 Empire State Building ce are 102 etaje. 
S-a uitat in jos la oamenii care,pareau niste furnici.
Ea si-a zis:
,,Imi inchipui ca tot asa aratam si in ochii lui Dumnezeu".
Dar daca vrem sa stim exact cum anume
 arata oamenii pentru Dumnezeu
trebuie sa nu urcam pe Empire State Building,

ci pe Golgota,si sa ne uitam la Dumnezeu-Omul
 de pe Cruce .Acolo, in lumina crucii,putem
vedea cum arata oamenii in ochii lui Dumnezeu:
,,Asa a iubit Dumnezeu lumea ,incat
si pe Fiul Sau cel Unul-Nascut
L-a dat,ca tot cela ce crede intru El sa nu piara,
ci sa aiba viata vesnica".
Iata cum arata oamenii in ochii lui Dumnezeu.
Cuvand de la Sfintii Parinti
Zis-a un batran:
<< Nu ne vom jedeca atat pentru gandurile cela
dinlauntrul nostru,cat mai ales pentru gandurile
 primite din afara.
Ca se intampla uneori a se prapadi din ganduri,
si alteori a se incununa din ganduri:din Pateric.
                                  
 

Schimbarea directiei.

                             



Odata,un om care se ratacise a intrebat pe cineva
 cat de departe este de cetatea pe care o cauta.
Omul i-a raspuns:
,,Daca mergi asa ca acum,sunt cam 25 000 de mile;
dar daca te intorci si o iei pe aici,sunt cam trei mile"
Poate ca pe strada intoarcerea un U nu este permisa
 dar in viata este adeseori cel mai bun lucru
pe care-l putem face ,mai ales cand am luat-o
 in directie gresita.
Sfantul Pavel,pe drumul Damascului ,
a facut o astfel de intoarcere .
Pocainta este o intoarcere in U ,
astfel incat sa mergem cu fata catre Dumnezeu.

Harul si credinta

Inainte ca sa aiba loc mantuirea si unirea cu Dumnezeu,
trebuie sa se intample doua lucruri.
Intai,Dumnezeu trebuie sa ajunga la om.
Este initiativa dumnezeiasca ce se numeste Har.
Harul este mana lui Dumnezeu intinsa noua la Botez.
Apoi trebuie sa exista si raspunsul omului
catre Dumnezeu,iar acest raspuns se numeste credinta.
Credinta e mana omului intinsa
spre a apuca mana lui Dumnezeu .
Pavel a adus laolalta aceste doua lumi-credinta
 si harul -cand a descris mantuirea in Efeseni2,8:
,,In har sunteti mantuiti prin credinta"
Cand mana credintei omului apuca
 mana harului lui Dumnezeu ,
rezultatul este mantuirea
.Aceasta este ceea ce in teologia ortodoxa
 se numeste sinergie,impreuna-lucrarea
a omului cu harul lui Dumnezeu.
           Har peste har
Fiecare binecuvantare data noua de Tatal ceresc
 vine cu speranta  plina de bucurie ,
parca zicandu-ne :,, Va voi ierta toate pacatele si inca
 mai multa iertare urmeaza.Va voi da biruinta
 asupra oricarui dusman duhovnicesc,
si inca mai urmeaza
Va voi calauzi cu ochiul Meu,si inca mai urmeaza"
 Da,cand intram in Imparatia lui Dumnezeu,
ne asteapta inca si mai multe ,
 caci El ne-a fagaduit ca ne va arata
acum si pururea si in vecii vecilor
,,covarsitoarea bogatie a harului Sau
prin bunatatea fata de noi intru
Hristos Iisus (Efes.2,7)                               
           
,,Chiar daca mantuirea este prin har ,cineva ar putea zice:
Cum se face ca nu suntem toti mantuiti?
Fiindca nu voiti !
Caci harul,mantuieste numai pe cei ce voiesc,
nu pe cei ce se indeparteaza de el,
si se lupta necontenit impotriva lui,
si se opresc pe sine de la acela"
   -Sfantul Ioan Gura de Aur

Povestea cescutei de ceai - Preot Arsenie Boca

Povestea cescutei de ceai

"O familie a plecat intr-o excursie in Anglia pentru a cumpara ceva frumos dintr-un magazin de antichitati, pentru celebrarea celei de a 25-a aniversare de la casatorie. Amandorura le placeau antichitatile si produsele din argila, ceramice, in special cestile de ceai.
Au observat o ceasca exceptionala si au intrebat:”Putem sa vedem cescuta aceea? Nu am vazut niciodata ceva atat de frumos.”
In timp ce doamna le oferea ceea ce cerusera, cescuta de ceai a inceput sa vorbeasca: “Voi nu puteti sa intelegeti. Nu am fost de la inceput o cescuta de ceai. Candva am fost doar un bulgare de argila rosie. Stapanul m-a luat si m-a rulat, m-a batut tare, m-a framantat in repetate randuri iar eu am strigat: “Nu face asta!”,“Nu-mi place!” “Lasa-ma in pace,” dar el a zambit doar si a spus cu blandete:“Inca nu!”
Apoi, ah! Am fost asezata pe o roata si am fost invartita, invartita, invartita. ”Opreste!” Ametesc! O sa-mi fie rau!” am strigat. Dar stapanul doar a dat din cap si a spus, linistit:”Inca nu.” M-a invartit, m-a framantat si m-a lovit si m-a modelat pana a obtinut forma care i-a convenit si apoi m-a bagat in cuptor. Niciodata nu am simtit atata caldura. Am strigat, am batut si am izbit usa .. “Ajutor! Scoate-ma de aici!” Puteam sa-l vad printr-o deschizatura si puteam citi pe buzele sale in timp ce clatina din cap dintr-o parte in alta:”Inca nu.” Cand ma gandeam ca nu voi mai rezista inca un minut, usa s-a deschis. Cu atentie m-a scos afara si m-a pus pe raft... am inceput sa ma racoresc. O, ma simteam atat de bine!” Ei, asa este mult mai bine” m-am gandit. Dar, dupa ce m-am racorit, m-a luat, m-a periat si m-a colorat peste tot… mirosurile erau oribile. Am crezut ca ma sufoc. “O, te rog, inceteaza, inceteaza, am strigat!” EL doar a dat din cap si a spus: “Inca nu!”
Apoi, deodata m-a pus din nou in cuptor. Numai ca acum nu a mai fost ca prima data. Era de doua ori mai fierbinte si simteam ca ma voi sufoca. L-am rugat. Am, insistat. Am strigat. am plans, eram convinsa ca nu voi scapa. Eram gata sa renunt. Chiar atunci usa s-a deschis si EL m-a scos afara si, din nou, m-a asezat pe raft, unde m-am racorit si am asteptat si am asteptat intrebandu-ma:”Oare ce are de gand sa-mi mai faca?”
O ora mai tarziu mi-a dat o oglinda si a spus:”Uita-te la tine.” Si m-am uitat. Aceea nu sunt eu; aceea nu pot fi eu. Este frumoasa. Sunt frumoasa!!!
El a vorbit bland: “ Vreau sa tii minte, stiu ca a durut cand ai fost rulata, framantata, lovita, invartita, dar, daca te-as fi lasat singura, te-ai fi uscat. Stiu ca ai ametit cand te-am invartit pe roata, dar, daca m-as fi oprit, te-ai fi desfacut bucatele, te-ai fi faramitat. Stiu ca a durut si ca a fost foarte cald in cuptor si neplacut, dar a trebuit sa te pun acolo, altfel te-ai fi crapat. Stiu ca mirosurile nu ti-au facut bine cand te-am periat si te-am colorat peste tot, dar, daca nu as fi facut asta, niciodata nu te-ai fi calit cu adevarat. Nu ai fi avut stralucire in viata. Daca nu te-as fi bagat pentru a doua oara in cuptor, nu ai fi supravietuit prea mult fiindca acea intarire nu ar fi tinut. Acum esti un produs finit. Acum esti ceea ce am avut in minte prima data cand am inceput sa lucrez cu tine.”

Morala este aceasta:
Dumnezeu stie ce face cu fiecare dintre noi. EL este OLARUL, iar noi suntem argila LUI. EL ne va modela, ne va face si ne va expune la presiunile necesare pentru a fi lucrari perfecte care sa implineasca buna, placuta sfanta SA voie.

Daca viata pare grea si esti lovit, batut si impins aproape fara mila; cand lumea ti pare ca se invarteste necontrolat; cand simti ca esti intr-o suferinta ingrozitoare, cand viata pare cumplita, fa-ti un ceai si bea-l din cea mai draguta ceasca, aseaza-te si gandeste-te la cele citite aici si apoi discuta putin cu OLARUL.

De ce s-a speriat Hristos?

                                                    Text: IEROMONAH SAVATIE BASTOVOI

Zilele trecute, în timp ce beam ceai, verisoara mea, femeie în toata firea, a început a plînge, zicînd ca vrea sa-mi puna o întrebare pe care nu a mai pus-o nimanui. În sfîrsit, dupa ce s-a scuzat de multe ori: „ca este o hula”, „ca îi este rusine ca are astfel de gînduri” si-a luat inima în dinti si a vorbit. „De ce – zice ea plîngînd -, Iisus s-a speriat în gradina? El era de la Dumnezeu, El stia toate – stia ca va muri, ca va învia, stia ca prin jertfa Lui El va aduce atîta bine omenirii! De ce, dar, s-a temut? Orice om, daca ar sti dinainte ca el va învia, ar accepta cu bucurie sa moara pentru semenii sai. De ce tocmai El s-a temut?”
Nu stiu în ce masura crestinii de azi sînt obsedati de moartea lui Hristos, dar mie mi se pare ca moartea Lui stîrneste mai multe neîntelegeri decît învierea. Daca toate denominatiunile crestine, inclusiv sectele, sînt de acord în ceea ce priveste învierea Lui, în ceea ce priveste moartea multi se contrazic. De exemplu, iehovistii au hotarît ca, de vreme ce Iisus s-a speriat în gradina si a murit pe cruce, înseamna ca El nu este Dumnezeu. Monofizitii au cazut în extrema cealalta, zicînd ca, de vreme ce Iisus este Dumnezeu, înseamna ca El nu a murit, caci Dumnezeu nu moare. Adevarul este ca Iisus a murit în firea Sa omeneasca, ramînînd nestramutat în firea Sa dumnezeiasca.
Dar ce este cu spaima lui Iisus din gradina? Marturisesc ca si eu am avut aceleasi framîntari ca si verisoara mea. „Ce mare lucru a facut Hristos? Stia dinainte ca va învia, era Dumnezeu, iar noi petrecem în iadul incertitudinii pîna la sfîrsitul zilelor noastre”. Gîndeam ca daca as avea certitudinea învierii mele, astazi as muri si nu mi-ar parea rau de nimic. Nu stiu în ce masura aceste gînduri vin si celorlalti oameni, poate ca ele sînt o urmare fireasca a educatiei comuniste cu pionieri care îsi puneau atît de usor sufletul pentru patrie.
E adevarat ca pentru a merge la moarte cu seninatate trebuie sa fii sau convins de învierea ta, sau sa fii un ateu desavîrsit. Hristos stia ca va învia si, totusi, S-a temut. Da, Hristos s-a temut într-adevar în gradina, atunci cînd S-a rugat Tatalui ca, de este cu putinta, sa se îndeparteze paharul acesta de la Dînsul. Ucenicii au vazut aceasta frica a lui Iisus, au vazut-o si au adormit. Se pare ca în clipele acelea de parasire pe care le traia Iisus, ucenicii au fost parasiti si ei de orice putere, de aceea au si adormit, chiar daca Hristos a iesit de trei ori la ei îndemnîndu-i sa privegheze cu El macar un ceas. Aceasta arata atît de bine ca ucenicii îsi aveau toata puterea si credinta lor de la Hristos, iar atunci cînd El a slabit, cînd s-a întristat de moarte în gradina, ucenicii au slabit si ei si, pierzîndu-si credinta, au adormit.
În Imnele Sfîntului Efrem Sirul gasim un minunat pasaj despre spaima lui Hristos din Gradina Ghetimani. Sfîntul Efrem crede ca spaima aceasta a fost adevarata si a fost profunda, mai profunda decît putem gîndi noi, si nu întîmplator ucenicii au fost martorii ei. Hristos si-a descoperit înaintea ucenicilor spaima Sa omeneasca în fata mortii ca ucenicii, atunci cînd vor ajunge sa fie dati în mîinile calailor lor, simtind aceasta spaima, sa-si aminteasca de spaima Învatatorului lor, ca e fireasca, si sa nu dea înapoi, asa cum nici El nu a dat, desi, zice Sfîntul Efrem, ar fi vrut. Mai era nevoie de aceasta spaima pentru ca moartea sa îndrazneasca sa-si înghita Stapînul. Aceasta frica a încurajat moartea care, „ca o sluga la porunca, s-a apropiat”, cum cîntam la Utrenia Învierii (Gl. 6) si L-a înghitit pe Datatorul de viata, ca dupa trei zile sa-L vomite, zice Sf. Efrem.
Hristos a fost primul om care a iesit singur în fata mortii. Doar El, dintre oameni, a fost parasit cu desavîrsire, astfel ca a strigat pe cruce: „Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai parasit!?” A fost nevoie ca omul Iisus sa cunoasca parasirea lui Dumnezeu – singura pricina a mortii, pentru ca altfel El nu ar fi putut muri. Astazi noi nu putem întelege spaima Lui, caci Hristos a zdrobit puterea mortii si moartea pe care o avem noi azi, daca ma pot exprima astfel, nu mai este moartea cu care a murit Iisus. Noi sîntem curajosi în fata mortii deoarece nimeni din noi nu moare singur, deoarece Hristos a luat în Sine toata spaima si durerea mortii. Si aceasta o vedem foarte bine din cazul lui Petru. În zilele patimii lui Hristos, cînd a fost întrebat daca Îl cunoaste pe Iisus, ca a fost vazut cu El, ca graiul îl vadeste, Petru s-a lepadat de trei ori de Învatatorul sau pentru ca se temea de moarte. Dar acelasi Petru, care s-a speriat de o baba în zilele patimii, le-a vorbit cu îndrazneala ostasilor romani care îl rastigneau, rugîndu-i sa-l rastigneasca cu capul în jos, ca nu este vrednic sa moara în acelasi fel ca si Învatatorul Sau. Moartea lui Hristos ne-a adus curajul în fata mortii, dar pîna atunci acest curaj era cu neputinta. Iata de ce Hristos S-a temut, iar noi nu. Pentru ca noi murim cu Hristos, iar Hristos a murit singur, parasit de oameni si de Dumnezeu.
Paradoxul mortii lui Hristos este surprins în rugaciunea pe care o rosteste preotul la sfîrsitul proscomidiei: „În mormînt cu trupul, în iad cu sufletul, în rai cu tîlharul si pe Scaun împreuna cu Tatal si cu Duhul ai fost, Hristoase, pe toate umplîndu-le, Cela ce esti necuprins”. De altfel, aceasta este starea omului nou, omului rascumparat, omului întreg, ca, în Hristos, sa înteleaga aceste cuvinte si sa le traiasca, pe cît se poate, în toata durerea si în toata bucuria lor.

Alegerea partenerului

                                         Text Monahia Siluana Vlad


Care sunt criteriile in alegerea
partenerului in vederea
 unei casatorii bine placute
in fata lui Dumnezeu?
Ce trebuie sa urmarim
ca fata sau baiatul sa aiba?

Il cantaresti bine,vezi
 cate kilograme are,
cati centrimetri,
daca are masina,daca are casa...
cati ani are,unde sta ,
cum sunt parintii,
baietii se vor uita
cum e soacra-cam asa
 are sa fie si fata,eventual
 vedeti cum sta cu ADN-ul,
ca acum vedeti cum e cu genele astea,
sunt pericole mari!
Cam astea ar fi criteriile de casatorie!
Ah .nu,am uitat.
Consultati zodiacul,si pe ala chinezesc
 si pe ala romanesc,vedeti daca va potriviti.
Ca se pare ca berbecul se impunge
cu capra si nu merge,si asa..
..sunt o multime de criterii
 care mai decare mai paranormale !...
Nu!  Singurul criteriu este dragostea
 insotita de dorinta si hotararea
 de a ne mantui impreuna.
,,Mai baiatule,simt ca eu langa tine
 ma mantuiesc.Si tu simti?
Asta e tot!
,,Vrei sa porti crucea cu mine?
Noi suntem oameni,n-avem revelatii,
profitati de faptul ca sunteti
 baieti si fete,inainte de a fi
 barbat si femeie,si cand va plimbati,
jucati-va  de-a
,,cum vezi tu viata de familie?"
Si o sa aflati multe lucruri din care
 puteti sa faceti si niste criterii,
dar nu absolute.
Si o sa aflati multe.,,A ,ce bine,
eu cand am sa ma casatoresc,
sotul meu o sa imi aduca
o masina de spalat,ca trebuie neaparat
 sa aiba masina de spalat,
ca doar nu o sa ma apuc sa spal eu,
ca imi rup unghiile"
Uitati-va si la unghiute,
daca sunt lungi,lungi,lungi tare ,
s-ar putea sa fie un criteriu
Dar,sa nu va luati dupa asta,
ca stiti ce usor se taie unghiile?
Adica sa nu fugiti de fata
ca are unghiile lungi.
Luati o forfecuta ,i le taiati
si cautati inima fetei.
Nu exista criterii.
Persoana este de necantarit,
de nemasutat si este o taina.
Ea nu se cunoaste decat prin dragoste.
Cea mai mare inselaciune
 a vrajmasului este cand omul primeste
gandul ca ceilalti pot deveni
 conform dorintelor noastre.
Ba ,chiar Il si invatam pe Dumnezeu
 ce si cum sa fac pentru ca noi sa-I
putem implini  poruncile si sa-l iubim
pe aproapele.
Si eu am trait asta cand eram
 la inceputul credintei si Ii explicam
Lui Dumnezeu:,,Doamne,Tu trebuie
 sa-i schimbi pe astia
ca sa-i pot iubi.Asa cum sunt ei
acum,eu nu-i pot iubi"si-v-am mai spus
Domnul a inceput sa ma schimbe pe mine!
Apoi, o alta mare inselare este
sa crezi ca pentru a iubi trebuie mai intai
 sa cunosti omul din fata ta.
Nu,ci ca sa cunosti,..... ,trebuie sa iubesti.
Cand iubesti.
Pentru ca cel care nu iubeste
 nu vrea sa cunoasca .
Cunosti cele ascunse ale omului
 si primesti noi puteri de la Dumnezeu
 ca sa iubesti .
Iubesti intai ca frate si sora in Hristos
si abia apoi te pregatesti
pentru cunoasterea adusa
 de harul nuntii-Taina Casatoriei.
Si daca ai intalnit o fata care
,parca s-ar potrivi"si de care te simti atras
nu te opri aici ci mergi mai departe si zi:
,,Doamne ,daca Tu vrei sa fie nunta
 si sa ne mantuim impreuna,
da-mi sa o iubesc in Tine,
da-mi sa doresc sa aflu taina ei adanca,
de persoana.Sa te vad pe Tine prin ea"
Daca esti fata,nu uita
Dumnezeu v-a facut si El este petitorul vostru
.Nu va fie teama ca ramaneti nemaritate.
Nici voi ,baieti,ca ramaneti neinsurati.
Dumnezeu va gaseste mireasa.
Voi doar sa-L aveti pe Dumnezeu cu voi in voi.
Si mai ales nu va ganditi ca sunteti
 urate sau urati.Nu exista oameni urati.
Stiti de ce ni se pare ca suntem urati?
Pentru ca ne uitam in oglinda
,ne comparam,ne cantarim
 in functie de alta persoana.
Nu in oglinda va vedeti chipul,
ci in icoana.Uitati-va la Cel din icoana
rugati-va Celui din icoana,
lasati-va priviti de Cel din icoana
 si veti vedea cat sunteti de frumosi
Chipul lui Dumnezeu e in noi.
Trebuie sa-l aprindem prin rugaciune
 si sa-l lumineze .Vom fi stralucitori!

Ce sa va spun despre dragoste?

                           

                                                                 Text Monahia Siluana Vlad

Pot si vreau sa va spun doar
ca eu am descoperit
ca nu stiu sa iubesc,
ca mi se pare ca iubesc,si,
cand am spus asta parintelui
meu duhovnic ,a zambit
cu multa dragoste si mi-a spus:
,,In sfarsit ,ai ajuns
 si tu la credinta in Dumnezeu"!
Aceasta a fost chiar marturisirea
 mea de credinta:,,Doamne ,
eu nu stiu sa iubesc,
eu nu pot sa iubesc,iubeste Tu
 in mine,vino Tu si iubeste!"

Apoi intr-un an, am facut
 ,, minuni mari" am ajuns la
 iubirea de vrajmasi!
Suna frumos si toti ne dorim asta!
Dar parintele meu duhovnic
de atunci,Sofian,cand
i-am marturisit asta,mi-a
zis:,,Ti se pare!"
Pe loc,m-am intristat si m-a durut
 si am zis ca nu ma intelege.
Dar ,cu rugaciunile Sfintiei Sale,
cu adevarat am vazut
ca mi se parea.
Ni se pare ca iubim!De ce?
Pentru ca ,iubirea fiind moarte,
iubirea fiind grea si dureroasa si,
pentru ca noi tanjim dupa ea,
dar ne ferim de moarte si de greu,
alegem sa ni se para ca iubim!
Si,cand nu mai putem iubi
 pentru ca cel,cea,cei pe care ii iubim
 nu,,corespund"asteptarilor noastre,
noi nu-i mai iubim pentru ca ei
,,nu merita" sa fie iubiti!
Atunci abia,cu mila lui Dumnezeu,
ne dam seama ca ni s-a parut ca iubim.
Si totusi Dumnezeu
ne cere sa ne iubim unii
pe altii si tot El,in fiecare dimineata,
ne da puterea sa ne iubim.
Si face asta pentru ca El nu ne-ar da
nici o porunca pentru care
 nu ne-ar da putere s-o implinim!
Asadar,cand nu putem si-L intrebam:
                 Doamne,
chiar si pe asta trebuie sa-l iubesc?
si El ne zica:,,Da!",
atunci inseamna ca primim puterea
de care avem nevoie ,
pentru a-l iubi pe omul acela.

Vedeti ca Milostivul nu ne cere
 sa-i iubim pe toti oamenii din lume,
ci pe aproapele,pe cel de langa mine,
pe cel din calea mea,pe cel pe care-l vad,
despre care aud...Sunt unii care spun:
,,Eu iubesc pe toata lumea,
nu fac rau la nimeni,
ii iubesc pe toti!"
,,Chiar asa,intreb?Chiar nu e nimeni,
pe care nu prea-l iubesti?
,,A ,zice,am o vecina pe care n-o iubesc,
nici dupa soacra-mea nu prea ma omor,
si am si cateva colege la serviciu care...
Vedeti?
Pe toti ii iubim,dar cu o conditie
sa fie cat mai departe de noi.
Da,ne amagim ca-l iubim pe ,,departele"
 pentru a ne justifica neputinta
 de a ne iubi aproapele.
Dar neputinta nu se cere justificata,
ci marturisita si altoita pe puterea
pe care ne-o da Dumnezeu.
Numai El ne da puterea sa-l iubim
pe aproapele nostru si cand e cazut
intre talhari, cand miroase urat,
cand iti raspunde rau,obraznic
sau e nerecunoscator,
cand tu faci ceva bine si el
 te vorbeste de rau..
Aceasta este iubirea.
De aceea S-a intrupat
Fiul lui Dumnezeu,S-a facut om,
ca sa-mi dea puterea sa iubesc asa,
Cand am descoperit asta,
n-am mai avut deziluzii,
n-am mai avut deceptii,
pentru ca nu-mi mai fac iluzii.
fata de nimeni pentru ca
 nu-mi mai fac iluzii
 in ceea ce ma priveste.
Aceasta este iubirea noastra:
se prabuseste la cea mai mica
miscare gresita sau altfel
 decat o asteptam noi..
Atunci Dumnezeu ne invata
si ne zice:,,Fara Mine nu puteti
 face nimic.Iubiti cu iubirea Mea!"

Tot ce va spun eu acum,nu e de la mine.
Le-am primit in Sfanta Biserica,
le-am auzit si apoi le-am incercat
 in propria mea viata.
Stiti de ce facem asta?
Ca sa ne impartasim de felul
 in care auzim,vedem si traim noi
 cele auzite si vazute.
Si asta ne imbogateste
pentru ca impartasim din adancul
 de taina al fiecaruia.
Chiar si oamenii lui Dumnezeu
din arta,din lume,au marturisit
atat de frumos despre asta.
.Nichita Stanescu zicea:
,,Prietene ,cum e albastrul tau?"
La Inviere vom fi fascinati.
Vom intreba:,,Cum e lumea ta,
cum auzi tu,cum vezi tu?"
Da, e grea iubirea!
Citeam undeva despre ce se intampla
 cu oamenii dupa ce se casatoresc,
mai ales tineri de astazi,
cand casatoriile se fac,chipurile,
din dragoste.
Dupa o vreme intreaba disperat sotul
Doamne ,cum sa o iubesc eu pe asta?
Nu mai e nimic din cea pe care
am cerut-o de nevasta.
Nu seamana deloc
"Si Dumnezeu spune:
,,Iubeste-o asa cum o iubesc Eu.
Eu o iubesc.Eu am murit pentru ea
 si Eu,in taina Sfintei Cununii
ti-am dat un har si o putere
 s-o iubesti si pe partea asta pe care
n-ai avut timp s-o descoperi atunci,
inainte de nunta.
Nu pentru ca s-ar fi ascuns de tine ,
ci pentru ca era nevazuta,nu se vedea
Dupa ce traim impreuna cu cineva
 zi de zi ,apar surprize.
Nu ni se intampla sa spunem:
nu ma asteptam la asa ceva!
Aceste surprize sunt partile ascunse
 ale noastre,care ies la iveala
in valtoarea vietii,in durerea vietii.
Si atunci,in loc sa spunem:
,,Mai bine nu stiu ce faceam decat..."
sa zicem:
,,Doamne ,acum sa Te vad
 ca esti Dumnezeu,acum sa ma ajuti
sa-l iubesc pe cutare".
Oare de ce nu ne putem iubi?
Simplu,pentru ca suntem invatati
sa iubim pentru merite
si descoperim ca nimeni nu merita
 sa fie iubit.De ce?
Pentru ca fiecare avem in noi
o parte ascunsa cu grija pana atunci
,si de noi si de cei din jur,
care iese la iveala acolo.
Aceasta este fata care trebuie iubita
,ca sa zicem asa,
a Domnului nostru Iisus Hristos.
Si cand vom trece dincolo de
 mastile de protectie sub care
 ne ascundem de frica
si de rusine ca nu suntem
 cum ne-ar placea noua sa fim
,atunci vom descoperi ce minune
este cel pe care ne porunceste
Dumnezeu sa-l iubim.
Iata de ce ne nevoim!
Iata de ce ne trudim!
Ca sa invatam sa iubim.
Iar cea mai inalta forma de iubire ,
este iertarea,si aceasta este iubirea
 lui Dumnezeu facuta accesibila noua.
Dumnezeu ,iubindu-ne,
ne iarta si ne vindeca.
Dandu-ne noua porunca sa ne iubim,
ne da porunca sa ne iertam
unul pe altul.
Daca de dimineata si pana seara
am sta la panda ,
ce sa iertam aproapelui
nostru,am adormi cu bucurie in bratele
 Domnului,ca salteaua,de multe ori,
este poala Lui,sunt bratele parintesti
 care te leagana,iti leagana
osteneala,iti leagana truda,
si te ajuta ca a doua zi dimineata
sa-ti iei crucea si sa mergi din
nou la El.Dar numai daca vom ierta
.Altfel,daca nu putem ierta
ce ne-a zis sau ne-a facut cutare,
nu vom merge mai departe.
Povara va fi din ce in ce mai grea
 si nu vom putea sa-L iubim pe
Dumnezeu,nici pe aproapele
 si nici pe noi insine.
Eu stiu ca Dumnezeu ne iubeste
asa cum suntem,
si dumneavoastra stiti
..asa cum suntem,nu trebuie
 sa ne schimbam in nici un fel
ca sa ne iubeasca Domnul.
Ne va schimba bucuria si
 recunostinta de a ne fi vindecat
de NEIUBIRE cu IUBIREA LUI.
Atunci,m-a intrebat cineva,
de ce sa ne mai chinuim sa fim buni,
daca Dumnezeu ne iubeste
 asa cum suntem?
,,Ca sa ne putem iubi noi insine"
,i-am raspuns.
Noi nu ne putem iubi asa cum suntem.
Va dau un exemplu concret.
Uitati-va la adolescentii din penitenciar
.Acolo se vede cat de mult isi iubesc
parintii copiii,si cat de puternic
 isi arata dragostea chiar si cand
copiii lor ajung la inchisoare.
Parintii ii iubesc,sunt acolo la poarta
,ori de cate ori se poate,
le aduc pachete,le aduc dragostea lor.
Parintii ii iubesc asa cum sunt acum.
Dar ei,copiii acestor parinti,
ei nu se mai pot iubi,ei nu se mai pot
 bucura de iubirea parintilor,
de dincolo de gratii.
Asa suntem si noi.
Dumnezeu ne iubeste ,
noi nu ne iubim pe noi.
De aceea trebuie sa zicem:
,,Doamne,ajuta-ma sa ma schimb,
ca sa pot sa ma iubesc si eu,
sa ma pot impaca cu mine,
sa ma pot ierta si eu
pe mine!.

Ganduri bune si ganduri rele

 Ganduri bune si ganduri rele

Intr-o clipa is pe pamant si in cer!
De la marginile lumii si din adancuri
se reintorc se ne spun in soapta lor tot
ce avem de indeplinit;bine sau rau,
dar tu,omule ,alege!
Gandurile rele...puzderie!
Ele tabarasc de obicei in mintea omului
concentrat la rugaciune sau hotarat a
savarsi binele!
Musafirii nedoriti,daca incoltesc ca
buruienile prin straturi,smulge-le
mai inainte de a creste in propria ta minte.


Ce strat minunat!
Un pamant atat de roditor...
Dar daca nu vei plivi buruienile din vreme,
te vei pomeni in toamna vietii tale
 cu o serparie intreaga.
Doresti sa fii de folos pentru tine,
pentru viata,pentru omenire;
smulge din stratul pe care-l ai
buruiana gandului stricat
si nu privi gandurile rele
ca intr-o oglinda si nici nu le rasuci
 pentru a le vedea pe toate fetele.
Caci de aici incepe pacatul,
indulcindu-te sub amagirea lor.
Cu hotii nu se face targ,ci se alunga!
De vrei le poti socoti pasari zburatoare;
dar nu-ti deschide fereastra inimii
 ca sa le arunci graunte.
Lasa-le sa treaca in zbor peste
ograda sufletului tau,fara sa le dai hrana.
Te vei uita si nu vor mai fi,
ca ele vor zbura mai departe
si pacatul se va risipi ca un fum
mai inainte de a se face jeratic
 pe vatra sufletului tau.
O,voi,ganduri abia nascute,de ce va lasati
tulburate?
De ce fugiti(de sub cenzura mintii)
ca o turma de oi cand
dau  peste pasune straina?
Vedeti cum se risipesc de sub ochii pastorului?
Ori le sfasie salbatica fiara
ori le otraveste o iarba rea
Vraja ispitelor de a scapa de sub supravegherea
multa,paguba aduce.
   Omule!
Pune mana pe toiagul rugaciunii
si fa-le ocol in staulul mintii
 ca sa stea acasa sub mila Domnului
sub frana constiintei,
Care le hraneste si Care primeste
rugaciunile noastre:,,sufletele le sfinteste,
trupurile le curateste,cugetele le indrepteaza,
gandurile le curateste si asa ne izbaveste pe noi
de tot necazul celor rele si al durerii(din Ceaslov)


Nemiloasa boala a sufletelor omenesti,
microbul strecurat in rana sufletului,
cuiele diavolului batute
in pomul vietii omenesti,smulge-le cu clestele
rugaciunii si-ti unge durerea
cu harul Sfintei Taine.
Scapa-te de satana;l-ai cunoscut poate
 la o injuratura
Ooo..si e asa viclean.
Caci spune Sf Iacob ca limba
isi are locul ei intre madularele noastre,
dar spurca tot trupul
 si vara in flacari aria vietii.
Crezi ca injuratura(ori vorba urata)
 te astampara sau iti sporeste
puterile?
E numai o morfina a sufletului
te usureaza pentru o clipa
si te incarca de amaraciune pentru
o vesnicie.
Fii hotarat!
Incearca si ai sa vezi cat poate un om
 care vrea sa fie curat.
Un inger bun mereu doreste sa te
ajute,nu-l refuza.
Sau poate ai ajuns robul bautirii de necaz,
din necumpatare,din patimi?Ooo...!
nu stii ca betia e culcusul satanei
in sufletul ametit?
N-ai vazut ca unde-s balariile
 se ascund serpii si viperele?
Dar,oare,in balariile betiei
tulburarea sangelui si a creierului
 nu se ingramadesc serpii patimilor
murdaria trupeasca si sufleteasca,
vorbe josnice si glume necontrolate,
injuraturi,desfrau si altele?
Adu-ti aminte ca Sf Pavel scrie
corintenilor ca: nici curvarii,
nici furii,nici nesatiosii de averi,
nici betivii,nici cei rai de gura
 nu vor mosteni Imparatia lui Dumnezeu.
Mantuitorul nostru voieste ca:toti oamenii
 sa se mantuiasca si la cunostinta
 adevarului sa vina
(I Corinteni2,4)-Nu intarzia!
Nu uita ca esti calator prin viata asta!
Oare nu stii,omule,ca din prima
si pana in ultima zi a vietii tale
tu alergi mereu?Iti transporti sufletul
spre limanul Imparatiei lui Dumnezeu,
in caruta trupului tau.
Te-ai gandit cum sa-ti pregatesti aceasta caruta?
Nici un om chibzuit ,sau intreg la minte,
nu incarca lemne,fan sau altceva
 in carul sau pana nu-l pregateste
 mai intai:il lungeste,pune lanturi
prajina,unge osiile  si apoi
incarca povara pe care doreste sa o transporte.
Daca pentru incarcatura
unei poveri obisnuite ne pregatim caruta
 cu atat mai mult si vartos
trebuie sa ne pregatim caruta
trupului cu lanturile infranarii
 pentru ca sa putem transporta
 cu pace sufletul nostru.
Daca noi,oamenii,nu indraznim
 sa incarcam o caruta nepregatita
cu atat mai vartos Domnul
nostru Iisus Hristos nu va revarsa harul
 Sau intr-un trup neingrijit
si un suflet pustiit.
Nu o spun eu,ci Sf Apostol Pavel care zice:
orice faceti cu cuvantul sau cu lucrul,toate
sa le faceti din tot sufletul ,ca pentru Domnul
iar nu ca pentru oameni(Coloseni3,23)
In numele Domnului Iisus
 si prin El sa multumiti lui
Dumnezeu Tatal,iar vorbirea voastra sa fie
dreasa cu sare si cu graba sa asculte,
(atent)zabavnic la vorba,zabavnic la manie
(Iacov1,19)
Daca cineva socoteste ca e cucernic .dar nu-si
tine limba in frau,isi amageste inima,
cucernicia acestuia este zadarnica(Iacov 1,26)
De aceea,omule ,cand vorbesti,gandeste-te
ca vorba ta ramane scrisa in sufletul celui ce o
asculta,gandeste-te sa te zidesti pe tine si pe el
cu fiecare cuvant caci si el si tu sunteti ai lui
Hristos
.Care pentru noi crestinii,este temelia
vietii noastre.
Dupa harul lui Dumnezeu ,cel dat mie,eu,
ca un intelept mester,am pus temelia;iar altul
zideste.Dar fiecare sa ia seama cum zideste;
caci nimeni nu poate pune alta temelie,
decat cea pusa ,care este Iisus Hristos
.Iar de zideste cineva pe aceasta temelie;
aur,argint,sau pietre scumpe
lemne,fan,trestie,lucrul fiecaruia
 se va face cunoscut
il va vadi ziua(Domnului)
Pentru ca in foc se descopera
si focul insusi va lamuri ce fel este
lucrul fiecaruia.
Daca lucrul cuiva,pe care l-a
zidit va ramane,va lua plata.
Daca lucrul cuiva se va arde,
el va fi pagubit;el insa se va mantui,
dar asa ca prin foc(I Corinteni3,12)
Nu uita ca esti o caramida duhovniceasca
din marea cladire a Bisericii lui Hristos.
Ramai cuminte in acest zid socotindu-te
legat de celelalte caramizi
cu mortarul iubirii.
Nu te smulge din linia acestui
 zid duhovnicesc ci,rotunjindu-ti
 cuvintele printr-o analiza curata
a gandurilor,
arde-le in cuptorul mintii luminate
si abia apoi trimite-le pe marele santier
 al vietii omenesti
Cladirea construita astfel niciodata
nu se va darama.
Omele,trebuie sa-ti schimbi viata
reteaza cu foarfeca voile tale
crengile rele;injuraturile
neascultarile,si va ramane un pom care
nu va putrezi in veac
e cuvantul lui Dumnezeu
In fiecare zi citeste,daca poti,macar
 un verset macar un capitol
sau un psalm de care sa-ti legi
gandurile,mutandu-le de la cele stricacioase
 la cele vesnice.
Dand astfel de lucru gandului,
nu-l vei mai lasa sa zamisleasca
 pacatul,care sa nasca rusinea.
Rugaciunea si postul aceste aripi
sufletesti,puternice arme de lupta,
cu care-ti poti castiga biruinta
 impotriva la tot pacatul,ele sunt
unelte, cand trebuie sa cosesti pacatul,
cand sa aduni virtutile si cand
sa nimicesti buruiana gandurilor
salbatice.Foloseste-te de ele cand trebuie,
caci nimeni nu cunoaste mai bine
 ca tine sa aduni si sa tai,
numai tu,omule stii.Caci scris este:
vreme este sa plangi si vreme este sa vorbesti
si vreme este sa taci si toate la vremea lor,
si toate cu aleasa intelepciune
(Ecclesiastul 3,4-8)
Fiecare om are darul sau de la Dumnezeu.
Mai degraba atata cat faci ,
fa cu duh de smerenie
pentru ca Dumnezeu celor Trufasi
 le sta impotriva iar celor smeriti le da har.
Nu uita ca postul te ajuta si este sala
de asteptare in care crestinul
imbolnavit de pacate trebuie sa cugete,
pana-i vine randul,cum sa-si dezvaluie
 boala sa mai sincer inaintea preotului la spovedanie,pentru ca de vreme
ce ai venit la doctor sa nu cumva sa te
intorci nevindecat
,ci sa ai parte in mod folositor
de cerestile doctorii,ale Sfintei Treimi.
Rugaciunea e respiratia sufltului,
iar postul e apa care stinge vapaia patimilor.
Orice uneata e cu doua taisuri.Daca nu o
folosesti cum trebuie,in loc sa taie,ea te taie,
in loc sa cladeasca te darama.
Deci fii cu nadejdea in Domnul
cand folosesti uneltele Lui.