Vindecarea celor doi demonizati din ţinutul Gadarei

  Şi trecând El dincolo, în ţinutul Gadarenilor, L-au întâmpinat doi demonizati, care ieşeau din morminte, foarte cumpliţi, încât nimeni nu putea să treacă pe calea aceea. Şi iată, au început să strige şi să zică: Ce ai Tu cu noi, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici mai înainte de vreme ca să ne chinuieşti? Departe de ei era o turmă mare de porci, păscând. Iar demonii Il rugau, zicând: Dacă ne scoţi afară, trimite-ne în turma de porci. Şi El le-a zis: Duceţi-vă. Iar ei, ieşind, s-au dus în turma de porci. Şi iată, toată turma s-a aruncat de pe ţărm în mare şi a pierit în apă. Iar păzitorii au fugit şi, ducându-se în cetate, au spus toate cele întâmplate cu demonizaţii. Şi iată toată cetatea a ieşit în întâmpinarea lui Iisus şi, văzându-L, L-au rugat să treacă din hotarele lor. (Matei 8,28-34. Duminica a 5-a după Rusalii)

       Ce folos poate să aducă în lume pentru sufletul nostru această relatare ?
În primul rând ,ne cutremură stadiul căderii umane ,iată chiar mai jos decât demonii.
Iată ce spune Evanghelia demonizatul era spaima ţinutului .Gheţimanii aceia creşteau porci ,ceea ce era împotriva Legii îi creşteau să-i vândă deşi ei nu mâncau carne doar pentru bani,făceau faptele răului, deci lucrau pentru  demoni ,dar se temeau de om . 
    Îl iubeau pe demon căci făceau faptele lui,iar pe omul demoniyat îl urau :ura celor din jur îi impinsese dincolo de lume ,dincolo de umanitate de uman .Li se părea firesc să-i urască pe cei doi şi cu diavolul să facă pactul,cum facem toţi pact ăn fiecare zi a vieţii:istoria nu este alta - din nenorocire- decât veşnicul pact cu diavolul sub formula 
,, fă-te frate cu diavolul până treci puntea "
  Ce ne surprinde la demon ?Noi avem o imagine foarte falsă ,nu ştim nimic bun despre ei ,sau nu vrem să ştim ,sau nu ne aducem aminte .Iată cine l-a făcut şi pe el ,şi pe noi şi tot ce există ?Dumnezeu nu poate să facă nici lucruri mici şi nici lucruri rele ,însă originea celui rău şi a noastră este de la Dumnezeu , de aici să plecăm ,să nu ne repezim să condamnăm înainte de a cunoaşte.Nu are voie să condamne sau să emită judecăţi de valoare decât cel ce s-a străduit suficient pe calea cunoaşterii.Nu e corect să condamnăm din start ,interesant însă  îl jucecăm dar facem faptelui lui ...şi nici unul nu poate să spună că nu are fapte inspirate de el :mai mari mai mici , mai multe ,mai puţine.......
   Iată încă un lucru la care să luăm seama : au strigat demonii prin gura celui demonizat prima mărturisire a lui Iisus ,Cel Care a fost condamnat şi omorât de oameni iată adevărata blasfemie a noastră a oamenilor ,,Să moară !"....Şi a murit pentru mântuirea noastră din iubire .
Prima mărturisire au făcut-o demonii - care sunt duhuri şi  au cunoastere mai amănunţită ,, Iisuse Fiul lui Dumnezeu ". Deci omul cade din braţele lui Dumnezeu ,din rai ,din bine,....nu-i putem atribui demonului căderea omului deoarece vedem că ei cer voie lui Dumnezeu să intre în porci ,ceea ce arată că nu au putere asupra omului nici asupra naturi ,şi totuşi asta facem, dăm mereu vina pe altcineva ,şi cel mai grav chiar şi pe Dumnezeu.
  Demonul este o fiinţă cumplit de tainică - ne spune Apostolul Pavel - ,,taina fărădelegii a demonului  ".Dacă Pavel le spune ,, taină " vrea să ne spune că acolo este ceva ce ne depăşeşte şi pe care să nu ne grăbim a condamna şi a judeca ,pentru că taina depăşeşte înţelegerea noastră .
       Fie în rău ,fie în bine ,suntem depăşiţi de taină
 Dezlegarea acestei taine se cuvine şi aparţine lui Iisus Hristos 
Şi ce-a făcut Iisus demonului ?
Îl auzim cumva blestemându-i ?Nu ,demonul îl roagă pe Iisus ,uni spun că se stie că cel rău nu se mântuieşte pentru că el nu se roagă ,pentru că nu este smerit ,,iată aici se roagă şi face ascultare într-un sens se smereşte ,nu s-a luat la ceartă cu Dumnezeu , nu îl huleşte ,...cum facem noi ...interesant nu ...Ei spun ,,Ce ai Tu cu noi, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici mai înainte de vreme ca să ne chinuieşti?
 Cu ce-i chinuia Hristos ?El nici măcar nu le zisese nimic de rău, şi care era atunci chinul ? Bunătatea lui Dumnezeu ,care este în Iisus ,iubirea Lui fără limite !
 E limpede că ce emitea Iisus către ei era doar iubire .
Iată o mărturisire cutremurătoare ,într-adevăr ,iubirea este singura care chinuie pe tot omul rău ,dar îl chinuie spre mântuire .
  Iubirea flacăra ei purifică cu adevărat ,sfinţeşte ,binecuvintează ,vindecă : doar iubirea vindecă  
   Şi dacă iubeşte Dumnezeu ,va putea ceva vreodată să reziste veşnic iubiriii Lui ?Nu se poate ! 
   De aceea Sf Isaac  Sirul spune :,, să ne rugăm pentru toţi şi pentru toate "
  Dumnezeu ştie mai multe decât noi despre cel rău ,sigur Dumnezeu nu l-a făcut demon ci înger ştim că l-a făcut bun ,infinit mai sus decât noi şi se poartă cu el în virtutea originii lui .
    Ştiţi cu care dintre noi se mai poartă Dumnezeu mai atent ,delicat ,puternic şi frumos ? Spune Apostolul Pavel :acolo unde s-a înmulţit păcatul ,prisoseşte harul ,plusează El ;plusezi tu cu păcatul ,vine El şi îngrămădeşte  cărbunii aprinşi ai iubirii pe capul celui rău . Tot Pavel ne spune : ,nu răspundeţi răului cu rău ci mai degrabăl 
iubiţi-l ,şi îngrîmîdiţi cărbunii aprinşi ai iubirii pe capul lui  " şi se va topi ura şi răutatea cu răbdare .
  Noi avem un singur lucru de făcut să ne rugăm şi să iubim restul nu-i al nostru .
    Zice Domnul ,, a mea este judecata "
   Amin ! Cunoaşterea bună este viaţă veşnică ( In ,17,3 ) 
    Predică 16 iulie 2006 - Pr.Prof.Ion Buga 

      Îmi plac mai mult mărturisirile   Discuţiile în care cad fără voia mea ,mă fac să sufăr .Descopăr la prietenul meu o slăbiciune sau o ieşire neaşteptată ;şi pentru una şi pentru alta mă întristez şi sufăr .

    Lupt continuu împotriva duşmanului din mine ,mă strădiuesc să-mi scutur rugina sufletului şi e nedemn ca pentru un moment de falsă biruinţă să-mi frâng lumina.De aceea de multe ori cedez cu toată cunoştinţa dreptăţii mele

Ernest Bernea – LA VÂNAT DE OAMENI: „E multă frumusete în lume dar oamenii orbi nu o văd.”

   De ce se urăsc oamenii ? E atât necunoscut şi atâta suferintă legată de soarta noastră, încât legea de toate zilele ar trebui să fie numai dragostea şi mângâierea.
       De ce se chinuesc oamenii unii pe altii ?

   N’au loc sub soare ?

  Nu le ajunge pânza cerului ?

 Sunt atât de grele păcatele ce ne apasă încât ar trebui să lucrăm până la cea din urmă fărâmă de putere pentru a înlătura urâtul ce ne desparte unii de alții.

E multă frumusețe în lume dar oamenii orbi nu o văd. Înclinarea spre a face răul e atât de puternică încât pentru a o învinge a fost nevoie de marea dragoste şi jertfă a Dumnezeului întrupat.
Sunt oameni sinceri şi sunt oameni vicleni. E sfâşietor de trist să vezi cum între oameni ca şi între popoare calea înşelăciunii dă pas înainte celor ce o folosesc.
   Viața ne dă foarte des acest spectacol: omul bun, omul curat este vânatul celui viclean; acesta din urmă nu poate trăi fără pradă. Morala publică aduce laude şi răsplăteşte fapta acestuia, faptă care nu are nici o deosebire fată de aceea a unui lup fugărind o căprioară pe întinderite albe ale zăpezii.
   De ce stau oamenii la pândă şi se vânează unii pe altii ? De ce cred ei că au loc în lume numai atunci când dispare altul ? Locul tău, locul darurilor proprii nu ți-l poate lua nimeni ; îl ai odată cu viața.

Eliberează-te !

Vrei sa schimbi lumea ... ÎNCEPE CU TINE ÎNSUŢI ...